Sorin Grecu, ranit de un… administrator

Preluare de pe blogul lui Sorin Grecu

Tot mai des am senzaţia inutilităţii, a înstrăinării de mine şi de ceilalţi… Şi simt un imens gol în stomac. Chiar azi dimineaţă, venind spre centru, pe jos, aşa cum obişnuiesc, n-am fost slăbit nicio clipă de o maşină de gunoi. Asta se petrecea (nume predestinat!) chiar pe strada Amurgului. Şi, oricât aş fi grăbit pasul, camionul mă ajungea din urmă, cu gunoierii aferenţi, care ridicau pachetele de la porţi şi goleau apoi tomberoanele. Eram obligat, astfel, să respir – până-n străfundul plămânilor – damful cumplit. Transformat într-un praf cenuşiu, ca de ciment, de care, ca-ntr-un film de groază, nu puteam, în niciun fel, scăpa… Dar să închei cu asta! Poate mi s-a părut…

Chiar în urmă cu câteva zile citeam în presă articole referitoare la hoţia administratorului Adrian Stăniloiu – patronul firmei BEBE Home Mangament SRL din Cluj-Napoca, care a furat suma de 120.000 de lei de la proprietarii blocului de pe str Zambilei nr.21 situat în proximitatea blocului în care stau, în cartierul Gheorgheni. Numele lui mi-a părut cunoscut şi am făcut o minimă verificare. Şi astfel, cea mai neagră temere mi s-a adeverit. Banditul era chiar administratorul nostru şi al altor patru-cinci blocuri din zonă. Am îngălbenit. Nu se putea ca un asemenea lucru să mi se întâmple tocmai MIE! Apoi, m-am documentat suplimentar. Am mai citit că declarase, când a fost luat la purecat de către proprietari, că nu mai are nici un ban, astfel că pot, în consecinţă, să-i facă orice, chiar şi să-l spânzure.

Aşa că am dat şi eu alarma, la blocul meu, de pe Aleea Buşteni nr. 12, dar şi la vecinii de la nr. 10. Preşedintele asociaţiei de proprietari ( Bănuţ, alt nume predestinat!) m-a privit cu studiată milă, ca pe-un nebun. L-am luat mai tare, ameninţându-l cu un proces împotriva lui şi a comisiei de cenzori, aşa că până la urmă s-a înmuiat şi a recunoscut că ştie de tărăşenie, dar numai de-o zi şi că la noi ar fi vorba de vreo 700.000.000 de lei vechi, bani pe care-i datorăm pentru utilităţi, începând cu anul…2011. Am aflat apoi că toţi membrii comisiei de cenzori ştiau şi ei, mai ales că un locatar avea garsonieră tocmai pe Zambilei 21, acolo unde se declanşase, în urmă cu o lună, scandalul. Dar, nu ştiu de ce (sau poate ştiu) toţi au tăcut mâlc… În continuare, strâns cu uşa şi mai tare mi-a pomenit, cu jumătate de gură, şi de un proces, între Asociaţia de Poprietari şi Regia de Termoficare, de care n-a ştiut nimeni, decât Adrian Stăniloiu – el aflând de decizia justiţiei, dintr-o înştiinţare găsită, întâmplător, pe cutia poştei de la bloc. Însă era prea târziu, procesul fusese deja pierdut de către Asociaţie. Opina lui e ferma – si anume că administratorul ar fi avut complici la Regie, care-i înmânau lui Stăniloiu citaţiile, personal – şi care au împiedicat oprirea căldurii şi apei calde a blocului, aşa şi cum ar fi fost legal, după un anumit interval de timp de neplată.

Tot sub ameninţare i-am obligat să convoace o adunare generală, pe duminică 13 aprilie. Toţi ceilalţi locatari – în afara preşedintelui şi a comisiei de cenzori – aşa cum iarăşi mă aşteptam, habar n-aveau de cele întâmplate, aşa că vestea i-a şocat, pur şi simplu. Am hotărât să-i cerem socoteală administratorului, la domiciliul său de pe strada Pietroasa nr. 42 ap. 3. Acesta însă era plecat, împreună cu un vecin, la mall-ul din apropiere, aşa că am hotărât să pornim în căutarea lui. Printr-un noroc (fiindcă timp de două zile acesta nu ne mai răspundea la telefon) am reuşit să-l întâlnim, după o acţiune tip desant, în parcarea hypermarket-ului. Am anunţat la numărul 112, poliţia, iar poliţiştii Secţiei 3 au sosit, cu promptitudine, la faţa locului. Acolo i-au luat datele personale, avertizându-l că o eventuală sustragere de la responsabilitate şi dispariţie din oraş îl va duce, instantaneu, în postura de urmărit local şi apoi general. Adrian Stăniloiu a asistat, inert, ca tranchilizat, la toate formalităţile, recunoscându-şi faptele dar necerându-şi în vreun fel, scuze, de la noi. Repeta obsesiv, atunci când era întrebat, ce-a făcut cu banii: “Am să vă spun asta altădată… Nu mai am niciun ban, pentru că aştept o sumă de la cineva, care trebuie să vândă o casă…” Apoi, la sugestia poliţiştilor a acceptat să ne conducă la domiciliu, unde ne-a predate ştampila şi o parte din acte. Apoi a doua zi, ne-a predat şi restul de hârtii.Între timp, am angajat un administrator nou, care susţine că ne va apăra de-acum interesele, până-n pânzele albe… Acum, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i întocmim lui Stăniloiu o plângere penală, la Parchet. Fără vreo speranţă, însă, de a recupera o parte din pagube, pentru că locuinţa i-a fost luată de o bancă iar maşina cu care se deplasează le aparţine părinţilor săi.

Însă, misterul care planează asupra acestei afaceri – dar şi celei de pe strada Zambilei – este cum a reuşit Stăniloiu să ducă de nas atâta timp sute de oameni… Precum preşedintele Asociaţiei de proprietari, posesorii apartamentelor de pe aleea Buşteni cred că Stăniloiu a avut un complice la Regia de Termoficare, pentru că – pe tot parcursul celor trei ani – nu li s-a tăiat nici măcar o singură dată apa şi încălzirea şi, de asemenea, citaţiile n-au ajuns la asociaţiile de proprietari – ci direct la administrator… Asta dacă ar fi să-i credem pe cenzori şi pe preşedinte, fiindcă Termoficarea susţine contrariul – şi anume faptul că toţi cei mai sus pomeniţi au ştiut de proces… Însă aceştia merg până-n pânzele albe susţinând că erau conştienţi de faptul că aveau ceva datorii la Termoficare dar credeau că e vorba doar de sume mici, datorate de restanţierii din bloc.
Am contactat deja un prieten, avocat, care ne va îndruma paşii legali în vederea formulării plângerii penale. Iar dacă cenzorii şi preşedintele vor tergiversa această procedură, atunci plângerea mea, cu tot regretul, se va îndrepta şi împotriva lor! Şi vor fi nevoiţi să plătească, împreună cu administratorul Stăniloiu, imensa pagubă!

Sunt rănit de acest administrator… Culmea, n-aş fi crezut vreodată că voi putea suferi atât din cauza lipsei banilor, mie care nu mi-a păsat niciodată prea mult de ei. Dar acum, e limpede, va avea de suferit şi familia mea – iar eu voi munci câteva luni pentru Stăniloiu…