Totul se desfasoara dupa un program bine stabilit – intr-o zi calda de vara, 20 de „prizonierii, 15 studenti si elevi letoni si cinci americani, intre care un baietel de opt ani, sunt „incarcerati” la Liepaja, un orasel din vestul Letoniei. Odata ajunsi, sunt intampinati de gardianul-sef, care ii intreaba cu glas tunator si privire fioroasa – “Stiti pentru ce fel de oameni este aceasta inchisoare?”. Totul in atitudinea lui este de un realism terifiant. “Este pentru spioni capitalisti ca voi care incearca sa obtina informatii despre noi. Dar aici voi ne veti spune tot ce vrem noi sa stim despre voi si tarile voastre occidentale, cum ar fi Germania, Franta si, desigur, SUA, cel la mare dusman al nostru”, spune el amenintator.
Apoi ritualul continua. “O sa va inchid intr-o celula intunecoasa si in 24 de ore o sa deveniti mai cooperanti. Daca nu, am alte surprize pentru voi, cum ar fi doua nopti nedormite”, afirma el, deschizand usa unei celule in care domneste bezna, iar lipsa de aer te doboara. Din celula, prizonierii sunt dusi in curtea interioara a inchisorii, unde sunt amenintati cu bataia. Nu se fac exceptii pentru nimeni, nici macar pentru copilul-prizonier care are numai opt ani. La un moment dat, se trage un foc de arma si copilul incepe sa urle – era prea mult pentru el, asa ca a fost lasat sa plece. Ceilalti sunt tinuti cu mainile ridicate, cu fata la zid. O miscare gresita – americanii au lasat mainile jos, asa ca au fost dusi, sub escorta, sa spele veceurile. Au facut-o si pe asta, acum au ce povesti acasa.
Directorul “inchisorii”, care a fost construita in 1905 si inchisa in 1997, spune ca el ofera ceea ce se cere – senzatii tari. Este totusi mahnit ca nimeni nu vede in toate acestea si lectia de istorie. Oricum, recunoaste el, banii se strang, iar afacerea merge bine.
sursa: Revista Felicia
