Fostul profesor al Facultății de Sport a UBB, Dragoș Crăciun, și-a asumat recunoașterea faptelor pentru care este judecat de către Tribunalul Cluj. De asemenea, el s-a împăcat cu studentul păgubit care s-a constituit parte civilă în proces și care și-a recuperat prejudiciul. Gazeta de Cluj vă prezintă portretul unui mare arbitru la României, medic al echipei naționale de juniori și lector în cadrul UBB, al cărui destin a fost frânt de un gest necugetat.

Fostul profesor Crăciun Dragoș a optat pentru derularea procesului în procedură simplificată, recunoscându-și faptele în fața instanței. El s-a împăcat cu studentul pe care l-a înșelat și căruia i-a înapoiat suma de bani cu care a fost păgubit. Aceasta însemna că, dacă judecătorul de caz va decide că legea cea mai favorabilă este cea din noul Cod penal, recomandată și de procurorul de caz, el nu va mai fi va fi condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune, ci doar pentru cea de trafic de influență.

Apărarea cere ”muncă în folosul comunității”

Apărarea a cerut instanței să dispună, în conformitate cu art. 91 lit. c al noului Cod Penal, aplicarea măsurii de suspendare a supravegherii condiționate, având în vedere starea de sănătate a fostului profesor și să o înlocuiască cu muncă în folosul comunității. El a arătat că profesorul a făcut tot ce era posibil pentru a-și repara greșeala. Ceea ce s-a întâmplat a fost un accident regretabil, iar instanța trebuie să țină cont de cariera bogată și exemplară a lui Dragoș Crăciun, a spus avocatul.

Fostul profesor și-a asumat faptele, atât în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, cât si pe cea de trafic de influență, arătând că regretă în mod sincer acest episod din viața sa și că este dispus să presteze muncă neremunerată în folosul comunității. ”Regret în modul cel mai sincer și sunt foarte supărat pe mine. Încerc să mă reabilitez. Iubesc oamenii și aș vrea o nouă șansă alături de ei”, a spus Crăciun Dragoș în apărarea sa.

Subiectul dosarului

Crăciun Dragoș Dan, profesor de anatomie al Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Babeș-Bolyai, este judecat pentru infracțiunea de trafic de influență deoarece, în mai multe rânduri, a luat bani de la studenți ai facultății sub promisiunea că le va aranja promovarea unor examene fără a fi nevoie să se prezinte probele practice sau scrise. La finalul semestrului, cei patru studenți au descoperit că sunt și nepromovați și cu banii dați.

Patru dintre studenți au depus o plângere la conducerea facultății, dar și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, referitor la faptul că profesorul de anatomie le-a pretins și a primit suma de 300 de lei de la fiecare pentru a le aranja promovarea examenului de schi, fără să mai fie nevoie să participe la probe. Cum Dragoș Crăciun era și medic sportiv, el a fost abordat de un student care l-a întrebat dacă poate să îi recomande un tratament pentru problemele pe cale le avea la unul dintre genunchi. Profesorul i-a sugerat anumite medicamente pentru refacerea cartilagiilor, pe care a spus că i le poate comanda el din Spania contra sumei de 600 de lei. După ce a primit prima tranșă din medicamente, care costaseră 200 de lei, studentul a așteptat zadarnic restul medicamentelor promise, acestea nemaiapărând niciodată. În plus, medicamentele primite erau expirate.

Performanțele din arbitraj și medicină sportivă ale lui Dan Dragoș Crăciun

Dan Dragoş Crăciun a fost arbitru FIFA câţiva ani şi a arbitrat 129 de meciuri în prima ligă, între 1991 şi 1998, ca apoi să fie observator pentru arbitri la meciurile din Liga I, dar şi medic al echipei naţionale „Under 18”. În 2009, Dragoș Crăciun a susținut, în cadrul UMF Cluj, teza de doctorat cu titlul ”Efortul fizic la copii și juniori”. A profesat ca lector la catedra de Științe Medicale a Facultății de Educație Fizică și Sport. A fost vicepreședinte al Comisiei Medicale a Federației Române de Fotbal (FRF) și Președintele Comisiei Antidoping FRF și, de asemenea, instructor medical FIFA pentru Europa de Est.

Fragmente de viață

La finalul carierei de arbitru, Dan Dragoș Crăciun a fost asaltat de oferte pentru a rămâne în București și pentru a activa fie în federație, fie în cadrul unor echipe de prima liga. „Am refuzat totul pentru a mă întoarce acasă, la Cluj, la familia mea și mai ales la catedră, de care mi-a fost cel mai dor. Îmi place la culme munca alături de studenți și vreau să le dezvălui cât mai multe din experiența mea de om implicat în sport”, declara Dan Dragoș Crăciun într-un interviu acordat presei în 2011.

 

Prezentăm mai jos un fragment din acel interviul, realizat de publicația Sport-Câmpina.

Reporter: De ce v-aţi făcut arbitru?

Eu am iubit foarte mult fotbalul. Tatăl meu, Crăciun, şi unchiul meu, Felecan IV, au fost mari fotbalişti la Universitatea Cluj şi la Metalul Câmpia Turzii, actuala Industria sârmei, dar eu n-am ajuns la valoarea lor. Au fost corecţi cu mine… Din pură întâmplare, student fiind, am mers la un meci amical – tatăl meu devenise antrenor la Câmpia Turzii – şi nu venise arbitrul. Şi tata mi-a zis „Ia fluieru’ şi arbitrează!” După meci mi-a spus că o să ajung arbitru mare. Şi-atunci am urmat calea şcolii de arbitraj şi am ajuns până la nivelul de arbitru internaţional. E o mândrie, chiar dacă nu toţi arbitri internaţionali ajung la Mondiale, Europene sau Olimpiadă, dar acest lucru nu înseamnă că ei nu sunt valoroşi.

 

Reporter: Care este cea mai frumoasă amintire din cariera dumneavoastră de arbitru?

Amintiri sunt multe, dar una mai aproape de suflet a rămas primul joc internaţional. Veneam de la un curs UEFA de la Roma, alături de Ion Crăciunescu, şi am primit vestea că sunt delegat la jocul de tineret Rusia – San Marino, la Moscova. Aflarea acelei veşti mi-a dat o puternică senzaţie de bine, care a adus la multe arbitraje bune şi foarte bune din partea mea în acea perioadă, inclusiv la meciuri internaţionale.

 

Reporter: Dar cea mai neplăcută amintire din carieră?

Spre sfârşitul carierei mele nu aveam nici o suspendare. La 44 de ani şi 8 luni, veneam după un turneu internaţional şi am fost delegat la meciul Chindia Târgovişte – Ceahlăul. Eram foarte bine pregătit, am condus meciul foarte bine, dar în minutul 90, am văzut o mişcare a mâinii a jucătorului Motroc şi am acordat penalty. Aşa am văzut, aşa am interpretat eu atunci. Acest lucru mi-a adus prima suspendare şi a fost o chestiune neplăcută, pentru că am trăit acelaşi sentiment ca un fotbalist care pierde un meci în ultimul minut, chiar dacă a jucat bine tot meciul. Au mai fost patru luni, după care FRF şi CCA mi-a organizat meciul de retragere, un meci internaţional, la Arad, România – Polonia, la care au fost prezenţi marii noştri reprezentanţi ai arbitrajului. Şi cu asta s-a încheiat cariera mea de arbitru de la 27 la 45 de ani.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.