Din Raportul CSM privind starea justiţiei pe anul 2013, reiese că magistraţii au identificat presa ca fiind cea care pune în pericol, în cea mai mare măsură, independenţa Justiţiei. Şi asta înainte de instituţiile din sistemul judiciar sau factorul politic. Împotriva numeroaselor procese penale ale magistraţilor corupţi din instanţele din întreaga ţară sau a penalizărilor primite de România de la CEDO, magistraţii nu identifică un pericol în însăşi fiinţa justiţie, ci doar în cei care îi oglindesc imaginea, şi anume ziariştii. În acest fel se pregăteşte terenul pentru limitarea accesului presei la actul de justiţie, prin noul ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar şi mass-media care aşteaptă pe masa CSM.

 

Faptul că cei mai mulţi dintre judecători si procurori au văzut în presă principalul inamic la adresa independenţei Justiţiei nu este o noutate. În 2010, presa era oficial catalogată ca fiind o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. Faptul că şi azi ziariştii reprezintă un pericol în opinia magistraţilor reiese cât se poate de clar din Raportul privind starea Justiţiei pe anul 2013, publicat recent de CSM.  Cei mai mulţi dintre judecători şi procurori gândesc la fel atunci când vine vorba de identificarea principalului risc la adresa independenţei justiţiei.

“Instanţele au considerat că, pe parcursul anului judiciar 2013, independenţa justiţiei a fost ameninţată, în principal, prin acţiuni ale mass-media (37,5%), şi, într-o mai mică măsură, prin acţiuni ale Executivului şi ale Legislativului – în proporţie egală (25%). Doar un procent de 12,5% a menţionat în acest sens aspecte ţinând de activitatea proprie a instituţiilor sistemului judiciar.

Parchetele au considerat, în mod similar instanţelor, dar într-un procent superior (56,25%), că, în cursul anului 2013, independenţa justiţiei a fost ameninţată, în principal, prin acţiuni ale mass-media. De asemenea, 31,25% dintre parchete au apreciat că factorul de risc l-au constituit acţiuni ale Executivului. Restul parchetelor a considerat, în proporţii egale (6,25%) că, în cursul anului 2013, independenţa justiţiei a fost ameninţată prin acţiuni ale Legislativului, dar şi prin aspecte ţinând de activitatea proprie a instituţiilor sistemului judiciar”, se arată în Raportul privind starea Justiţiei pe 2013.

 

Influenţa politicului asupra justiţiei

În acelaşi Raport al CSM, există date şi cu privire la modul în care, în viziunea judecătorilor şi procurorilor, politicienii au încercat să influenţeze Justiţia. Astfel, cele mai multe instanţe au precizat că factorul politic nu a încercat să influenţeze sistemul. În schimb, lucrurile nu stau la fel în cazul procurorilor. Conform Raportului, cei mai mulţi dintre aceştia şi-au exprimat opinia că în 2013, faţă de anul precedent, factorul politic a încercat să influenţeze sistemul judiciar:

“În ceea ce priveşte modul în care a fost percepută la nivelul instanţelor starea de independenţă a sistemului judiciar prin raportare la factorul politic, cele mai multe dintre instanţe (43,75%) au apreciat ca factorul politic nu a încercat să influenţeze sistemul judiciar, un alt procent semnificativ (37,5%) considerând că nu se poate aprecia dacă, faţă de anul precedent, factorul politic a încercat mai mult sau mai puţin să influenţeze sistemul judiciar ori dacă a existat o astfel de ameninţare. În procent de 12,5% au fost instanţe care au apreciat că factorul politic a încercat mai puţin să influenţeze sistemul judiciar, doar un procent de 6,25% apreciind în sens invers”, se precizează în Raport.

 

Modalităţi de influenţare a justiţiei

Potrivit documentului citat, principalele modalităţi prin care factorul politic a încercat să influenţeze sistemul judiciar au constat în luările de poziţie publice cu privire la activitatea instanţelor şi parchetelor, atât faţă de cauzele aflate în curs de soluţionare, cât şi faţă de hotărârile definitive, schimbările legislative, adoptarea unor acte normative care ulterior sunt frecvent modificate sau declarate neconstituţionale, subfinanţarea sistemului judiciar, dar şi blocarea dosarelor penale ale deputaţilor sau senatorilor în Parlament,  din perspectiva imunităţii de care se bucură aceştia.

Următorul factor de risc cu o pondere mare în ansamblul răspunsurilor instanţelor a fost identificat ca fiind schimbările legislative, adoptarea unor acte normative care ulterior sunt frecvent modificate sau declarate neconstituţionale. Au mai fost indicate de către instanţe drept modalităţi prin care factorul politic încearcă să influenţeze sistemul judiciar posibilitatea ca Ministrul Justiţiei, numit politic, să sancţioneze disciplinar magistraţii. Apoi, tendinţa declarată a puterii politice de modificare a statutului magistraţilor şi a rolului organismelor reprezentative ale acestora, în sensul diluării, respectiv diminuării atribuţiilor acestora, coroborate cu poziţionările publice constante ce vizează decredibilizarea întregului corp de magistraţi. Alţi factori ar putea fi refuzul constant al executivului şi legislativului de a recunoaşte hotărârile judecătoreşti, de a le respecta şi, mai ales, de a le pune în executare, prin amânări repetate, unilaterale precum şi modalitatea de numire a procurorilor.

Similar instanţelor, parchetele au arătat că principalele modalităţi prin care factorul politic a încercat să influenţeze sistemul judiciar au constat în luările de poziţie publice cu privire la activitatea parchetelor, precum şi în desele modificări şi schimbări legislative, fiind menţionată aici şi schimbarea intempestivă a legislaţiei penale.

plenul csm

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.