Fostul rector al Universităţii Babeş-Bolyai, actual director al Institutului Cultural Român, a fost, potrivit cotidianului Evenimentul Zilei, informator al Securităţii încă din studenţie, pe când era preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti de la Cluj şi redactor şef la Napoca Universitară. Andrei Marga, alături de soţia sa, a dat note informative în legătură cu întrevederile sale cu antropologul american Katherine Verdery. Aceasta din urmă şi-a citit dosarul de la Securitate şi a aflat cu surprindere că era ”spion CIA”.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a decis anul trecut că Andrei Marga nu a avut calitatea de colaborator al Securităţii. Cu toate acestea, au constatat că Andrei Marga a dat note informative la Securitate, sub numele de cod „Horia”, dar nu a fost găsit un angajament de colaborare.

Decizia a fost comunicată după ce direcţia de specialitate a prezentat, pe 16 august 2012, Colegiului CNSAS noi documente găsite în arhivele Securităţii. Cu aproximativ două săptămâni înainte, la începutul lunii august, Marga fusese remaniat din Guvern de către premierul Victor Ponta.

Andrei Marga a fost numit ministru de Externe de premierul Victor Ponta, în luna mai 2012. Câteva luni mai târziu, în august 2012, Andrei Marga a fost remaniat, în locul său fiind numit Titus Corlăţean. Fostul rector UBB conduce în prezent Institutul Cultural Român.

Marga a negat de fiecare dată că ar fi colaborat cu Securitatea. „Nu am fost colaborator şi nu am dat nici un fel de note informative. Nimeni nu mi-a cerut să o fac. În spatele întregii campanii sunt falsificări şi manipulări de care nu am timp să mă ocup, chiar dacă ele vor să atingă diversele mele conexiuni internaţionale”, a afirmat Andrei Marga anul trecut, la apariţia dosarului CNSAS în presă.

În luna ianuarie, publicaţia Evenimentul Zilei a dat în judecată CNSAS, contestând verdictul de necolaborare dat, în primă fază, lui Marga. Potrivit cotidianului, Andrei Marga a fost recrutat de Serviciul III al Securităţii Cluj, în luna august 1977, ca legătură a unui alt colaborator cu numele de cod Werner. În anul care a urmat, Marga a dat mai multe note informative, redactate olograf şi semnate cu numele de cod Horia.

Potrivit dezvăluirilor ziarului, Marga ar fi dat informaţii Securităţii pe vremea când era redactor şef al revistei studenţilor comunişti din Cluj-Napoca nu numai despre vizita unor persoane de la televiziuni străine, dar chiar şi despre proprii colegi, printre care un doctorand pârât pentru că se plângea că primeşte revista Time cu întârziere.

 

Cu pixul pe oaspeţi

 

Marga a stat cu ochii pe antropologul Katherine Verdery, venită în România pentru un stagiu de cercetare. Astfel, în 1987, Verdery, care apare în notele informative sub prescurtarea numelui, V.K., pe atunci profesor în cadrul Departamentului de antropologie al Universităţii John Hopkins din Baltimore, actualmente profesor la City University of New York, a fost „identificată a fi agentă a serviciului american de spionaj”. Katherine Verdery a fost de acord să comenteze pe marginea experienţei sale cu Securitatea română în exclusivitate pentru Gazeta de Cluj. Despre aceasta veţi putea citi într-un număr viitor al publicaţiei.

Katherine Verdery era lucrată prin dosar de urmărire informativă sub controlul Direcţiei a III-a, de către Serviciul III Cluj, arată EvZ. Au fost găsite documente CNSAS a căror coroborare atestă faptul că în perioada vizitelor efectuate în România de Verdery, în anii 1986 şi 1987, Andrei Marga a furnizat informaţii despre cercetătoarea americană, informaţii care au fost preluate şi consemnate de lt. col. Ţinca Ovidiu, de la Serviciul III, IJ Cluj, fiind înregistrate pe numele conspirative „Mureşan” şi, respectiv, „M.A.”

Potrivit unuia din documente, sursa „Mureşan” a relatat că în seara zilei de 16 iunie 1987 a primit un telefon de la cercetătoarea americană Katerine Verdery, care şi-a anunţat venirea la Cluj. „Sursa a invitat-o la ea acasă, astfel că după ora 21,00 aceasta s-a prezentat la domiciliul sursei. A relatat că a sosit în Cluj cu o zi înainte şi în prima seară i-a făcut o vizită acad. D.P.(…) În rest discuţiile au fost de moment. A adus mici atenţii. Cumpărându-şi maşină în RFG şi neştiind care este situaţia cu benzina la noi, a adus o canistră plină pe care a depozitat-o la sursă”, a povestit Marga colonelului de Securitate.

 

Să turnăm în familie

 

Acesta a mai turnat şi despre discuţiile din cadrul prânzului luat la Casa Universitarilor săptămâni mai târziu, în care Verdery îi spunea despre filosofii români pe care îi citeşte şi despre interesul său de a-l cunoaşte pe Constantin Noica. Ulterior, „Mureşan” a mai precizat că antropologul „a participat la conversaţia generală despre rolul literaturii şi-a scriitorilor într-o cultură, la ultimele apariţii editoriale etc. Nu a pus întrebări referitoare la viaţa politică, socială sau economică, dar sursa a constatat că este perfect introdusă în viaţa cotidiană (…)”.

În informarea din 23 iunie 1986, scrisă de ofiţerul Ţinca Ovidiu, se spunea informaţiile livrate de Andrei Marga sub numele sursa „MA”, cu privire la cercetătoarea americană au fost confirmate şi prin nota raport din 13 iunie 1986 redactată baza informaţiilor furnizate de o sursă ocazională cu numele de cod „Traian”, arată Evenimentul Zilei.

Nevasta lui Marga a semnat şi ea o notă prin care confirma informaţiile livrate de soţ. Direcţia de Investigaţii a CNSAS a descoperit în dosarele verificate şi o notă din 17 iunie 1987, redactată la maşina de scris şi semnată olograf de Delia Marga, cea de-a doua soţie a lui Andrei Marga. „Conform obligaţiilor ce decurg din legile în vigoare privind relaţiile cu cetăţenii străini, subsemnata D.M., filolog la Institutul de istorie şi arheologie, precizez că în data de 16 iunie 1987 am fost anunţată (seara) telefonic, de sosirea pentru un stagiu de studii de două luni(…) a profesoarei K.V. din SUA. După o oră, profesoara V. mi-a făcut o vizită la domiciliu, unde am primit-o împreună cu soţul meu, Andrei Marga (…), profesoara ne-a rugat să adăpostim, pentru câteva zile, o canistră cu benzină, adusă ca rezervă pentru maşina cu care a venit în ţară”, a scris D.M. prietenilor de la Securitate.

 

Verdery faţă cu spionajul

 

Într-o prezentare făcută la Central European University (CEU) din Budapesta, în cadrul seriei de prelegeri „Secretele poliţiei secrete”, Katherine Verdery a vorbit despre experienţele sale din România comunistă, în anii 70-80. Dosarul de la Securitate al prof. Verdery are aproape 3000 de pagini, pentru că „inteligenţa” română era convinsă că aceasta este spion american.

„Citind din dosarul meu diferite pasaje în care mă acuzau că sunt spion chiar m-a făcut să mă întreb dacă eram unul. Eram o tânără studentă şi luam notiţe, pe care mi le trimiteam ulterior via serviciile diplomatice SUA pentru a-mi proteja sursele. Am dat într-adevăr porecle oamenilor pentru a-i proteja, aşa că înţeleg de ce ar fi crezut că sunt spion. În comportamentul meu, l-au văzut oglindit pe al lor, iar în al lor, pe al meu”, a spus Verdery în cadrul prelegerii sale.

Încă de la începutul anilor 70, antropologul a petrecut mult timp în România, studiind economia politică a inegalităţilor sociale, relaţiile etnice şi naţionalismul. Însă celor de la Securitate li se părea că face cu totul altceva. Pe măsură ce poliţia secretă din Ungaria şi-a redus ameninţarea faţă de populaţie, în România s-a strâns laţul, poveste Verdery la CEU.

Profesoara de antropologie a declarat că preferă să îi privească pe securişti ca pe nişte etnografi, care culeg date despre populaţie, nu numai cu scopul de a acuza şi condamna duşmanii statului. Aceasta a arătat că arhivele Securităţii conţin 1.8 milioane de dosare, pe 24 de kilometri de rafturi, care nu au fost făcute publice, în special pentru că statul român susţine că nu are destule resurse şi personal pentru a finaliza studierea acestora.

Din propriul ei dosar, pe care l-a cerut la CNSAS, Verdery a aflat că era urmărită până la 18 ore în fiecare zi, având şapte nume de cod diferite de la agenţii care semnau informările, care credeau fie că e spion maghiar, fie că e disident, spion militar sau al CIA. Se pare că şi persoanele pe care le considera prietene dădeau informări în legătură cu ea, subliniază profesoara în prelegere.

 

Filată de gazdă

 

În 2011, aflată în România pentru a lansa cartea „Peasants Under Siege – The Colectivization of Romanian Agriculture, 1949-1962”, a acordat un interviu cotidianului Jurnalul Naţional despre cum o urmărea Securitatea. „Am venit cu o bursă IRECS, printr-un acord cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Teh­nologie. Chiar atunci, nu mi-am dat seama cât de mult sunt suprave­gheată. Aveam o motoretă roşie cu nu­măr consular, mă plimbam în jurul satului Aurel Vlaicu, mi se părea că am libertate de mişcare.

Pur teoretic, răspundea de mine o doamnă vice­pre­şedinte pentru cultură în comuna Geoagiu, căreia îi spuneam unde mă duc şi ce fac, doamna care mi-a şi aranjat cazarea. Acum mi-am dat seama că eram supravegheată permanent. Gazda mea trebuia să noteze în fiecare zi ce fac, ce vorbesc, cu cine mă văd. Seara, la masă, mă trăgea de limbă, eu credeam că era doar curios. De fapt, se întâlnea cam o dată la 10 zile cu un ofiţer de Securitate căruia îi dădea notiţele. Mă şi controla dacă am fost sinceră, trăgându-i de limbă pe cei cu care stăteam de vorbă”, povesteşte profesoara în interviu.

Aceasta a precizat că dosarul pe care l-a studiat de la CNSAS are 2.800 de file, iar numele de cod pe care i l-au dat securiştii era „Vera”. „În Romania eram suspectată că lucrez pentru CIA fiindcă treceam des pe la ambasadă, care ne transporta corespondenţa prin curier diplomatic şi puteam să luăm, prin intermediul lor, mâncare şi băutură de la o casă de comenzi specială. Eram filată şi când stăteam la Cluj şi suspicionată fiindcă, de exemplu, am luat masa în oraş cu cei de la secţia culturală a ambasadei, care trecuseră pe acolo la o acţiune. De altfel, am studiat şi alte dosare ale unor lectori şi doctoranzi americani şi toţi erau bănuiţi, în mod paranoic, că sunt spioni. Despre mine se spune foarte des în dosar că sunt agent CIA”, povesteşte Katherine Verdery.

 

Prietenii securişti

 

Aceasta a aflat din dosarul său de la Securitate că şi în ca­me­re­le de hotel în care stătea au fost tot timpul microfoane. „Îmi per­che­zi­ţi­o­nau camera în lipsă, din două în două zile. Am găsit la CNSAS notiţele mele de cercetare antropologică, pe care le fotografiaseră şi le traduseseră. (…) Am avut la un moment dat şi o ca­mera video la ho­tel, mă filmau în chi­loţi, când fă­ceam patul. M-am văzut în chiloţi, în dosar. Mai aveau şi „teh­ni­că operativă mobilă”, mă înre­gis­trau ambiental când mergeam, de exemplu, să beau o cafea cu cineva. Un informator, de exemplu, a dat o notă amănunţită despre ce a discutat cu mine la o masă, în oraş. Un ofiţer a scris pe notă că turnătoria se veri­fi­că prin „mijloace T.O.”, dovadă că mă şi înregistraseră, nu le ajungea turnătorul”, explică Verdery reporterului Jurnalul Naţional.

Întrebată dacă dintre prietenii săi români din mediul universitar au fost mulţi care au turnat-o, profesoara de antropologie a declarat: „Din păcate, da. Unii au spus lucruri banale, alţii au făcut exces de zel. Scriau ce mâncam, ce lucruri am, ba chiar cu cine fac dragoste. Alţii întăreau convingerea Securităţii că aş fi agent CIA. Cei mai răi îi implicau şi pe alţii, spuneau la cine merg mai des în birou, la cine mănânc, îmi prospectau viaţa intimă. Din păcate, erau şi oameni de foarte bună factură intelectuală, nu doar medio­crităţi academice”.

Printre cei care au descris în detaliu mesele şi conversaţiile cu antropologul american se numără şi Andrei şi Delia Marga, aflaţi pe atunci în plină ascensiune universitară, la umbra fertilă a lui Ioan Ursu, iubitul Elenei Ceauşescu şi unchiul Deliei. Despre această reţea de informatori securişti, în care a căzut victimă Katherine Verdery, Gazeta de Cluj a mai scris şi va mai scrie…

 

Marin Escaladrian

 

ICR, pa şi pusi!

 

Potrivit pesurse.ro, zilele lui Andrei Marga la conducerea Institutului Cultural Român sunt numărate. Senatul României ar urma să respingă Raportul de activitate al ICR depus deja la Biroul Permanent al Senatului. Victor Ponta le-a cerut miercuri ministrului Culturii şi ministrului de Externe să facă rapid, împreună cu comisia de specialitate a Senatului, o analiză cu privire la activitatea Institutului Cultural Român şi să propună măsuri de natură să determine ICR să ajute la promovarea culturii române în străinătate, fiind de părere că lucrurile nu merg bine. Lui Andrei Marga i se impută modul dictatorial în care conduce institutul, anumite aspecte financiare care ridică semne de întrebare, dar şi felul în care a înţeles să interacţioneze cu Ministerul Culturii şi cu Senatul României, spun sursele publicaţiei citate.

 

Memorii şi Securitate

 

Katherine Verdery (n. 1948) a făcut studii de antropologie la Reed College, Portland, Oregon si Stanford University, California. A predat antropologie la prestigioasa John Hopkins University, Baltimore. S-a specializat în problematica societăţilor est-europene şi în antropologia proprietăţii. Începând din 1973, a petrecut în total mai mult de patru ani în România. În 1993–2000 a întreprins cercetări în Transilvania în privinţa schimbării relaţiilor de proprietate în agricultura postcomunistă.

Katherine Verdery este în prezent profesor de antropologie la Graduate Center, City University of New York. Este autoarea volumelor „The Vanishing Hectare: Property and Value in Postsocialist Transylvania” [Hectarul dispărut: proprietate şi valoare în Transilvania Postsocialistă], „Peasants under Siege: The Collectivization of Romanian Agriculture” [Ţărani sub asediu: colectivizarea agriculturii române], “Transylvanian Villagers: Three Centuries of Political, Economic, and Ethnic Change” [Sătenii transilvăneni: trei secole de schimbări politice, economice şi etnice], „National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceausescu’s Romania” [Identitatea naţională în socialism: identitate şi politici cultural în România lui Ceauşescu], “What Was Socialism, and What Comes Next?” [Ce a fost socialismul şi ce urmează?] 1996. În prezent îşi scrie memoriile din perioada când a lucrat în România, pe baza dosarului său de la Securitate.

 

1 COMENTARIU

  1. Dacă ai fi mai demnă, n-ai mai minți atâta. În România, ai avut activități antiromânești, clare ! Nu anticomuniste ! Dacă ți s-ar fi publicat dosarul, nu ți-ai fi permis să îi minți pe români în halul ăsta !
    Pe spațiul românesc, ai o biografie la fel de compromițătoare ca Marga. Nu chiar întâmplător, ați avut bune relații. Reciproc avantajoase. Printre documentele CNSAS, despre Marga, devenite publice, sunt și dintre cele care te incriminează clar.
    În orice țară, aflată în orice alianță.
    Ți-o spune un om (eu) care n-a colaborat cu Securitatea, și care e curat.
    Viața a vrut ca, acum cca 6 ani, să stau de vorbă cu cel care te-a urmărit.
    N-ar fi rău să stați de vorbă, în public. Ca să audă oamenii realitatea. Iar d-ta să nu te mai arunci cu afirmații de consum pentru proști. Nu vorbesc de notele cu lenjeria intima, sau de cele despre contactele sexuale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.