Partea a II-a
Se cuvine să facem o analiză a dispoziţiilor art.5 din noul Cod penal, care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile în procesul penal aflat pe rolul instanţelor de judecată dacă de la momentul la care s-a săvârşit fapta şi până la judecarea definitivă a acestuia sunt incidente două sau mai multe legi penale succesive.
În ipoteza în care noul Cod penal este legea mai favorabilă, principiul retroactivităţii acestei legi va obliga instanţa să o aplice faptelor comise anterior intrării ei în vigoare, adică celor comise înainte de 01 februarie 2014.
Noul cod penal a limitat aplicarea principiului retroactivităţii doar în procesele care se judecă de la 01.02.2014, fiind exclusă aplicarea acesteia în procesele în care s-a pronunţat hotărârea definitivă până la aceeaşi dată.
Nu trebuie să considerăm că art.6 reprezintă o excepţie de la prevederile art.5, deoarece, în primul caz, are loc doar o reducere a pedepsei la maximul special prevăzut de legea nouă, iar în al doilea caz, are loc o individualizare a pedepsei între noile limite speciale prevăzute de aceeaşi lege.
Aşadar, ceea ce permitea art.15 din vechiul Cod penal, adică o recalculare a pedepselor definitive până la intrarea în vigoare a legii noi mai favorabile, nu mai permite noul Cod penal !
Înlăturarea art.15 din vechiul Cod penal, a creat o discriminare între persoanele care au comis faptele penale sub imperiul vechiului cod penal, prin acordarea dreptului de a beneficia de legea mai favorabilă doar persoanelor ale căror cauze penale se aflau pe rolul instanţelor la 01.02.2014.
Discriminarea este evidentă mai ales în cazul persoanelor care au comis faptele în aceeaşi zi sub legea veche, însă una dintre ele „a avut norocul” să i se amâne judecarea procesului după data de 1 februarie 2014, fapt pentru care pedeapsa sa va fi mai mică, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege penală sunt mai mici.
În această ipoteză, persoana al cărei proces s-a definitivat înainte de 01.02.2014, va avea o pedeapsă mai mare, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de vechea lege penală erau mai mari.
Acest moment este imprevizibil pentru judecătorul cauzei şi părţile din proces.
Pentru a înţelege mai bine efectele discriminării, exemplificăm – prin comparaţie – situaţia unui inculpat al cărui proces penal se judecă în mod definitiv la 31 ianuarie 2014, care nu beneficiază de legea penală mai favorabilă, în timp ce alt inculpat, care se judecă pe 01.02.2014, beneficiază de această lege. Dacă ne referim la o faptă de furt calificat, pentru care erau judecaţi cei doi inculpaţi, primul dintre ei va primi o pedeapsă ce va fi stabilită între limitele de la 3 la 15 ani închisoare, iar cel de-al doilea inculpat, o altă pedeapsă ce va fi stabilită între 1an şi 5 ani. Ori, este inacceptabilă o astfel de situaţie doar pentru faptul că procesele celor doi inculpaţi trimişi în judecată pentru fapte comise sub legea veche s-au judecat la o diferenţă de o zi.
Un alt exemplu elocvent este acela în care, în două cauze penale separate, sunt judecaţi participanţi la aceeaşi infracţiune, ca urmare a disjungerii. Fiind vorba de două dosare penale, fiecare se va soluţiona separat, caz în care unul se poate judeca definitiv până la 01.02.1014, iar altul după această dată. Dacă în fiecare cauză penală este judecat câte unul din autori sau complici la aceeaşi infracţiune, iar activitatea lor infracţională este asemănătoare, ei vor primi pedepse diferite, ceea ce nu poate fi acceptat.
În aceste ipoteze, legiuitorul a permis să se înalce şi egalitatea cetăţenilor în faţa legii penale, prin aplicarea fiecărui inculpat, aflat în aceeaşi situaţie, a două legi penale distincte.
Aplicarea art.15 din vechiul cod penal înlătură această discriminare şi respectă principiile retroactivităţii legii penale (art.15, alin.2 din Constituţia României) şi a legalităţii sancţiunilor de drept penal (art.2 din noul Cod penal).
Opinia „specialiştilor” din Ministerul Justiţiei, care au iniţiat proiectul noului cod penal, exprimată în răspunsurile la petiţiile adresate de cei interesaţi în aplicarea noului cod penal, şi anume, că reintroducerea art.15 din vechiul cod penal încalcă principiul legalităţii pedepselor şi al autorităţii de lucru judecat al hotărârii penale definitive, este greşită.
În primul rând, aplicarea legii mai favorabile, cu efect retroactiv, se face în baza unei dispoziţii cu caracter constituţional, iar recalcularea pedepsei definitive se face între noile limite speciale de pedeapsă prevăzute de această lege, aşa cum se face şi cu privire la inculpaţii ale căror procese se află pe rol, în cazul cărora instanţa va transpune aceeaşi infracţiune în textul noului cod penal şi va stabili o pedeapsă între noile limite.
Dacă procesul se judecă în primă instanţă şi se află în faza de recurs (apel), ceea ce înseamnă că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă între limitele prevăzute de legea veche, aceasta va fi individualizată, urmând a se ţine seama de legea nouă.
De aceea, fără a se aduce atingere legalităţii pedepselor, legea penală mai favorabilă trebuie aplicată şi pedepselor definitive, întrucât respectarea principiilor retroactivităţii legii penale mai favorabile şi a egalităţii cetăţenilor în faţa legii are prioritate.
Totodată, autoritatea de lucru judecat nu este ăîncălcată, deoarece elementele care o compun nu suferă vreo modificare. Astfel, condamnarea iniţială va fi menţinută, ceea ce înseamnă că nu va avea loc o rejudecare a fondului cauzei, pentru a se stabili inexistenţa faptei materiale şi a vinovăţiei condamnatului. Nu se va putea pune în discuţie recalificarea faptei, iar încadrarea juridică va fi făcută în textul de lege din noua lege penală, care încriminează aceeaşi infracţiune.
Ca urmare, faţă de condamnat nu se poate dispune o soluţie de achitare, de încetare a procesului penal, ori o altă soluţie de fond prevăzută de noul Cod penal, atâta timp cât legea nu prevede astfel de posibilităţi.
Cum se poate susţine acest aspect atunci când noul Cod penal şi legea de punere în aplicare a acestuia, permit înlocuirea pedepselor cu închisoarea, aplicate în temeiul codului vechi pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, pe aceeaşi durată ca închisoarea, ori chiar mai mult, de până la maxim 15 ani, pentru pedepsele mai mari de 20 de ani ? În această ipoteză nu s-a încălcat legalitatea pedepselor anterioare stabilite printr-o hotărâre definitivă înainte de 01.02.2014 şi autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri ??
În concluzie, nu se produce o încălcare a acestor principii atâta timp cât legea nouă prevede posibilitatea recalculării pedepselor stabilite pentru săvârşirea unor infracţiuni sub imperiul Codului penal din 1969, ce au fost aplicate printr-o hotărâre penală rămasă definitivă înainte de 01.02.2014.
În ultimă instanţă, sperăm ca această discriminare să fie constatată de către Curtea Constituţională, cu ocazia soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de cei discriminaţi în procesele aflate pe rolul instanţelor de judecată, urmând să aplice aceleaşi reguli procesuale ce au fost aplicate în alte cauze, în care s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art.15 alin.2 şi art.16 alin.1 din Constituţia României.
Va urma
Florentin Scalețchi
