Pastorala lui Florentin Crihălmeanu, Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla

Florentin, prin harul şi mila Bunului Dumnezeu, Episcop de Cluj-Gherla, onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate şi iubiţilor credincioşi greco-catolici împreună rugători, precum şi tuturor celor care doresc să trăiască bucuria credinţei noastre, arhierească binecuvântare şi creștineasca salutare: «HRISTOS A ÎNVIAT!»

«Fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.» (cf. 2Cor 13,11).

«Bucuraţi-vă!» este primul cuvânt ce răsună de pe buzele Celui răstignit acum Înviat din morţi. Cu acest cuvânt, Isus înviat întâmpină femeile care alergau să ducă vestea cea bună apostolilor. Acel Isus pe care îl văzuseră batjocorit, răstignit şi aşezat în mormânt, a învins moartea şi acum doreşte să le transmită bucuria victoriei Sale depline şi definitive asupra morţii. Vestea învierii Celui răstignit constituie, atunci, ca și acum, nucleul credinţei creştine şi motivul principal al bucuriei creştine.

Chemarea de a trăi bucuria învierii răsună pentru fiecare dintre noi mai puternic acum în anotimpul primăverii. Contemplând pomii înfloriţi şi pământul înverzit, ascultând cântul vesel al păsărelelor sub razele mângâietoare ale soarelui, să lăsăm să pătrundă şi în sufletele noastre bucuria învierii naturii pe care Creatorul ne-o transmite în fiecare primăvară.

Amintirea Învierii Domnului nostru Isus Hristos este pentru noi creştinii rememorarea unui fapt istoric, dar şi o confirmare şi reafirmare a fundamentului credinţei noastre.

Ne întrebăm cum să trăim bucuria Sărbătorii Învierii Domnului? Ca pe o sărbătoare de poruncă a Bisericii? Ca pe o sărbătoare a familiei, ca o bucurie a zilelor de vacanţă, sau o masă împreună cu prietenii? Care trebuie să fie motivaţia creştină a bucuriei noastre în aceste zile de sărbătoare?

Aceasta este vestea cea bună a bucuriei Învierii Domnului, acesta este mesajul pe care suntem chemaţi să-l trăim cu bucuria credinţei şi să-l transmitem cu aceeaşi bucurie tuturor fraţilor în credinţă atunci când le adresăm salutul creştinesc: «Hristos a Înviat!».

Paradoxal, nu sunt apostolii cei care au curajul să vină la mormântul sigilat şi păzit de soldaţi, ci două femei: Maria Magdalena, femeia păcătoasă din care Isus «scosese şapte demoni» (cf. Mc 16,9) şi «cealaltă Marie», mama lui Iacov şi a lui Iosif (cf. Mt 27,56). Sunt două dintre acele femei pioase care rămăseseră cu perseverenţă sub cruce şi asistaseră la aşezarea în mormânt a lui Isus, care acum, atrase de o forţă interioară nevăzută, se întorc acolo unde era comoara lor, pentru că acolo era şi inima lor. Fidelitatea în credinţa faţă de Isus le dă curajul de a înfrunta moartea şi le conduce spre misterul Învierii.

Femeile se apropie înfricoşate, cu sufletele pline de teamă, teama de iudei, teama de soldaţii trimişi să păzească mormântul, teama că nu vor putea înlătura lespedea de piatră de la intrarea în mormânt. Deodată pământul pare că se cutremură și, ajungând la mormânt, lespedea de la intrare este rostogolită înapoi şi o strălucitoare arătare divină stă victorioasă deasupra ei (cf. Mt 28,2). Soldaţii zac nemişcaţi, adormiţi sau amorţiţi de frică.

Ce se întâmplase? Așa cum explică Sfinții Părinți: «Îngerul Domnului a coborât din cer şi a rostogolit înapoi piatra, nu pentru a face loc Domnului care ieşea, ci pentru a arăta lumii că Domnul deja înviase, oferind astfel femeilor credinţa în Înviere. Piatra rostogolită din neîncredere este acum rostogolită invers pentru credinţă» (Sf. Petru Crisologul). «Vă întrebaţi: de ce a venit îngerul şi a ridicat piatra? Pentru femei, pentru ca ele să creadă că a înviat, văzând mormântul gol, fără trup. De aceea s-a făcut şi cutremurul, ca să le ridice din gândurile lor și să le trezească» (Sf. Ioan Gură de aur).

Învierea lui Hristos cutremură pământul, dar îi cutremură şi pe oameni, mai cu seamă pe cei puși să păzească mormântul. Paznicii, de frică, se prefac morţi. Era un vechi şiretlic utilizat de soldaţii laşi în luptă, pentru a scăpa cu viaţă. Însă chiar dacă fizic se prefac, pe plan spiritual ei sunt adevăraţii morţi şi vor rămâne morţi atâta vreme cât nu vor recunoaşte şi vor tăinui învierea lui Isus. În faţa mormântului lui Isus se poate veni dintr-o poruncă precum soldaţii care păzesc moartea de frica învierii, sau precum femeile credincioase care se află acolo din iubire, căutând Izvorul vieţii.

Îngerul strălucitor se adresează numai femeilor care îl caută sincer şi fidel pe Isus.

Femeile s-au apropiat cu teamă, purtând în sufletele lor imaginea morţii prin răstignire şi a înmormântării Aceluia pe care l-au iubit şi l-au urmat cât era în viaţă.

Iubiți credincioși,

Maria Magdalena şi cealaltă Marie, purtând numeroase temeri în sufletele lor, au plecat agale, cu pas tremurând, iar acum se întorc în fugă, alergând, cu suflete luminoase, pline de bucurie, nu mai sunt purtătoare de temeri, ele sunt purtătoare de Hristos, purtătoare a veștii celei bune.

Ele au făcut un prim pas în credinţă, depăşind propriile temeri şi mergând la mormânt, unde, ascultând cuvântul mesagerului ceresc fac un nou pas pe drumul credinţei. Astfel, mormântul întunericului, al tristeţii şi al morţii, devine prin învierea credinţei lor izvor de lumină, de bucurie şi de viaţă. Apoi, lăsând la o parte raţiunea umană şi logica naturală, femeile pioase îşi deschid sufletele spre supranatural, înţeleg că s-a petrecut un miracol divin. Isus cel răstignit este acum viu, iar semnele răstignirii vor rămâne pentru veşnicie în trupul Său ca semne mântuitoare.

Iubiți credincioși, vă invit să trăiți în continuare zile pline de bucuria Învierii, o bucurie care nu vine de la cele exterioare, ci vine de la o convingere interioară, că Acela în care credem este viu și ne-a dat și nouă această putere. Să încercăm să păstrăm harul sfințitor, garanția bucuriei Învierii în sufletele noastre. Să urmăm îndemnul Sf. Apostol Pavel: „Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Isus” (cf Fil 4, 4-7).

Să nu lăsăm să ni se fure bucuria Învierii, căci aceasta este bucuria vieţii!

Vă doresc zile de sărbătoare luminate, alături de cei dragi, trăite la lumina credinţei, cu bucuria speranţei şi tăria iubirii faţă de Acela care, prin moartea și Învierea Sa, ne-a deschis nouă tuturor cu bucurie Calea în Adevăr spre Viaţă!

HRISTOS A ÎNVIAT!