Albumul „Clujul de altădată – fascinant, elegant, spectaculos”, elaborat de Ucu Bodiceanu şi Ancuţa Lăcrămioara Chiş, surprinde imagini încântătoare ale unor scene spectaculoase, locuri deosebite din Cluj, interioare care azi par de poveste şi personaje transformate în eroi.
Trenuleţ de la gară până în Mănăştur
Prima secţiune este dedicată gării clujene, inaugurată în anul 1870. Aceasta, scriu autorii, nu adăpostea doar birouri, ghişee şi încăperi pentru depozitare, ci şi un restaurant care pe timpul verii deschidea şi terasa aflată chiar pe peron. O fotografie din 1913 surprinde chelnerii cu şorţuri albe ai restaurantului gării, alături de clienţii eleganţi opriţi la o cafea pe peronul gării clujene.
„În toamna anului 1893 se inaugurează linia de cale ferată dinspre gară spre centrul oraşului, cu un tren acţionat de o locomotivă cu aburi. Lung de 3,3 km, traseul „trenuleţului” ajungea până la intrarea în Mănăştur. Îndeplinind atât rolul de transport public al pasagerilor (în vagoane acoperite), cât şi cel de translatare rapidă a mărfurilor (în vagoane descoperite), trenul a făcut ultimul drum în 1902, aducând elementele Grupului Statuar Matia Corvin în piaţa centrală a urbei”, arată autorii, alături de fotografia liniei de cale ferată pe Strada Memorandumului de astăzi.
Viaţa dulce a clujenilor de odinioară
Mai multe fotografii din anii 1930 arată cum se distrau clujenii, şi mai ales cât de elegante erau clujencele din perioada interbelică. În timpul liber, aceştia se plimbau prin parcul central, unde, din 1812, funcţiona o cârciumă, iar ulterior s-a amenajat spaţiul de promenadă. În 1865 a început astfel amenajarea efectivă a spaţiului cunoscut până atunci drept „Crângul furnicilor”, cu alei bine definite, un teren de tir, lacul cu insula în mijloc şi pavilionul pentru muzică, „în care Corul Tinerilor Comercianţi prezenta în fiecare seară un program care anima atmosfera de promenadă.”
În 1897 s-a construit pavilionul de patinaj, clădire cunoscută astăzi sub numele de Chios. Chiar campioana mondială a vremii, Lili Kronberger, a venit la Cluj în 1907 şi 1911, pentru a prezenta exerciţii de măiestrie pe gheaţa din Parcul Central. Clujenii schiau, jucau tenis, biliard, constituiau organizaţii de ciclism şi chiar curse de maşini şi motociclete pe Feleac.
Iubitori de promenadă
Clădirea Cazinou nu a fost niciodată un casino în adevăratul sens al cuvântului, având pentru o vreme o ruletă amplasată la etaj, dar fiind construit cu rolul de sală pentru baluri şi dans. O fotografie din 1897 îi ilustrează pe primarul de atunci al oraşului, alături de doi consilieri, plimbându-se cu bicicleta în Parcul Central.
Parcul Central era legat de Cetăţuie printr-o alee dedicată Prinţesei Sissi, cunoscută şi sub numele de Aleea Elisabeta. Aceasta trecea pe lângă locul în care a fost amplasat cândva bustul împărătesei austriece, fiind un spaţiu de recreere şi punct de belvedere popular în rândul amatorilor de promenadă. Deosebit de spectaculoasă este imaginea cu vestitul echilibrist Stroschneider, care a fost prezent la Cluj în 1937, trecând cu bicicleta pe o coardă întinsă între acoperişurile clădirii Teatrului Naţional şi clădirii de vis-a-vis.
Un ofiţer din armata lui Napoleon la Cluj
Gaetano Biasini a luptat în armata lui Napoleon, apoi a fost invitat de aristocraţia locală să vină la Cluj pentru a deschide o şcoală de scrimă. Primele ore le-a predat în clădirea Reduta, unde acum îşi desfăşoară activitatea Muzeul Etnografic al Transilvaniei. În 1835 Biasini se retrage din lumea sportului şi se apucă de afaceri la Cluj, achiziţionând clădirea de lângă Cimitirul Central, pe care a transformat-o în hotel, a avut o companie de poştalioane, o societate pentru plasarea servitorilor şi a înfiinţat prima întreprindere de pompe funebre din oraş.
Leac şi pomadă a la Cluj
Fotografiile surprind şi cea mai bine aprovizionată farmacie din centru, cea a doctorului Biro, precum şi preparatele şi reclamele sale. De asemenea, sunt ilustrate vechile saloane de înfrumuseţare dinainte de al Doilea Război Mondial şi magazinele celebre la începutul secolului XX în Cluj, printre care cel mai cunoscut era probabil Parisien, de pe actuala stradă Regele Ferdinand. Încă din 1906, Clujul, care se bucura de o economie înfloritoare, a fost iluminat electric, iar fabricile de ţigarete şi chibrituri nu mai făceau faţă cererii în continuă creştere de ţigări de foi. Fosta fabrică de tricotaje „Someşul” a luat abia în 1962 locul fabricii de ţigarete, în clădirea construită în 1860, astăzi dispărută complet.
Clădirea UTCN de pe strada Bariţiu era Muzeul Industriei, Palatul Prefecturii era Camera de Comerţ şi Industrie, Obeliscul Karolina, acum în Piaţa Muzeului, era amplasat în Piaţa Unirii de astăzi, iar statuia Fecioarei Maria era încă pe strada Universităţii la începutul secolului XX. Cinematograful din clădirea Urania şi cel din curtea Palatului Banffy, care adăposteşte acum Muzeu de Artă, erau foarte populare şi au rămas deschise mai bine de jumătate de secol.
Tenor al Operei din Cluj, Traian Grosăvescu era răsfăţatul celor mai importante scene ale Europei. Semnând un contract pe patru ani cu Metropolitan Opera din New York, nu apucă să plece, deoarece este împuşcat mortal din gelozie pe 15 februarie 1927 la Viena de către soţia sa. Deoarece legea austriacă de la acea vreme graţia crimele săvârşite din gelozie, soţia sa a fost iertată. La aflarea veştii că tribunalul din Viena a absolvit-o pe criminală de pedeapsă, marea masă de cetăţeni care aştepta cu sufletul la gură un verdict care să pedepsească fapta uciderii celui considerat „noul Carusso” a dat foc Palatului Justiţiei.
