Pe şoseaua care părăseşte Mangalia mergând spre Constanţa, un val neîntrerupt de maşini te împiedică să traversezi pentru a ajunge în ţinutul necunoscut de dincolo de şosea. Reuşesc cu greu să traversez în dreptul barierei de la calea ferată. Dincolo de barieră pătrund într-o lume croită după alte tipare, necunoscute de lumea plină de strălucire de pe malul mării. Păşeşti într-o lume a sărăciei şi a deznădejdii, unde lumina pare mai cenuşie şi tristă.

Poveştile Litoralului 2011. Colonist la marginea Paradisului amăgitor reportajUn Paradis bătrân fără farmec

Construite în urmă cu 40 de ani, staţiunile din sudul Litoralului se prezintă turiştilor cu o faţă cât de cât onorabilă, deşi îţi sar în ochi faţadele vechi ale hotelurilor şi arhitectura desuetă. Staţiunea Saturn pare de la an la an mai bătrână şi din ce în ce mai neglijată. Unele hoteluri au fost scoase definitiv sau temporar din circuitul turistic. Hotelul „Atena”, de pe malul mării, nu a găzduit în ultimele veri niciun turist, deşi beneficiază de o poziţie de excepţie în cadrul complexului hotelier „Diana”. În mijlocul staţiunii, hotelul „ Alfa”, cu o capacitate de cazare de 500 de locuri, pare hidos, fără geamuri şi fără uşi. A rămas doar scheletul de beton care zâmbeşte lugubru. Trotuarele din staţiune sunt crăpate şi denivelate, spaţiile verzi sunt sufocate de PET-uri şi ambalaje de hârtie, iar băncile lipsesc sau sunt rupte şi nevopsite. Ne aflăm într-un loc unde nu se întâmplă nimic nou odată cu trecerea anilor. Lucrurile vor mai merge în virtutea inerţiei până când staţiunea nu va mai putea să ofere turiştilor niciun strop de strălucire. Chiar dacă aceste realităţi triste te apasă şi te transformă într-un turist dezamăgit, senzaţia de disconfort se estompează când păşeşti pe malul mării. Fascinaţia mării nu este suficientă pentru a nu observa că pe plajă nu a apărut nimic nou faţă de anul anterior. Niciun chioşc , nicio ciupercă de stuf, nicio cabină  de „Salvamar”. Aceeaşi plajă, cu aceleaşi dotări vechi, pe care le cunoşti de ani de zile. Doar natura a mişcat lucrurile, apa mării muşcând adânc din plajă pe o distanţă de sute de metri. Marea încearcă să te împace cu ceea ce vezi în jurul tău, chemându-te să îmbrăţişezi valurile, care pentru moment te fac sa uiţi că eşti turist într-un paradis vechi si trist.

Colonia, cartierul sordid al oraşului

Poveştile Litoralului 2011. Colonist la marginea Paradisului amăgitor reportajMangalia nu se poate lăuda cu multe construcţii noi realizate după 1990. Unele construcţii vechi au fost cosmetizate ca şi unele hoteluri din salba de staţiuni din sudul Litoralului. Cartierul „Colonie” face parte din modestele realizări edilitare ale municipalităţii, fiind construit după anul 2000. Dincolo de barieră pătrundem într-o lume halucinantă pe care încercăm să o desluşim. Clădiri vechi abandonate, curţi uriaşe sufocate de gunoaie, câmpuri sterpe acoperite de bălării, pe care se zăreşte o cireadă de vaci la păscut. Pe măsură ce înaintezi în această lume stranie, din memorie se şterge totul. Marea albastră, valurile albe şi nisipul de pe plajă rămân  undeva departe, învăluite în umbra dată de realitatea de lângă noi. Realizarea edilitară numită „Colonie” este un cartier de case relativ noi, proiectate cu ciomagul de la oi şi construite cu barda. Arhitectura simplă şi lipsită de inspiraţie transformă cartierul într-un kitsch edilitar. Se observă de la o poştă că totul a fost construit doar aşa, ca să se construiască „ceva”. Casele sunt identice şi aliniate ca într-un lagăr de refugiaţi. Au un singur etaj şi o curte modestă în faţă, care de regulă nu are garduri. Unele curţi sunt împrejmuite cu plase de sârmă scâlciate, fixate pe ţevi metalice. Fiecare casă este construită gen „duplex” şi este destinată pentru adăpostirea a două familii, care benefeciază fiecare de două camere, o baie şi o bucătărie. Locuinţele sunt ocupate în marea lor majoritate de familii de ţigani turci şi de alte persoane defavorizate. În viziunea Primăriei Mangalia, aceste case reprezintă „locuinţe sociale”, prin intermediul cărora se clamează rezolvarea cu succes a problemelor cetăţenilor fără locuinţă din municipiu. Locatarii au statut de „chiriaşi” la stat, plătesc o chirie şi beneficiază de apă şi curent electric, contra-plată. Alte facilităţi si dotări cu caracter social-edilitar nu există. După ce i-au „băgat” pe oameni în casele noi, construite în grabă, municipalitatea i-a părăsit fără prea multe remuşcări. Oamenii trăiesc ca într-un lagăr situat în deşert, aşteptând ca într-o zi să se întâmple ceva. Un soi de minune, cum ar fi apariţia unui chioşc alimentar de la care să îşi cumpere zilnic pâine. Sau montarea unor stâlpi de electricitate pentru asigurarea unei elementare lumini stradale pe timp de noapte. Pentru că anii trec fără să se întâmple nimic, oamenii nu mai speră.

Foarte puţini oameni din Colonie lucrează ca sezonieri în staţiunile de pe malul mării, pe timp de vară. Pe ceilalţi îi găseşti aşezaţi în faţa casei, pe băncuţe sau pe scaune. Toate uşile de la case sunt deschise şi protejate de o draperie de tifon, pentru că altfel interiorul s-ar transforma într-un infern de căldură. Apariţia unui intrus în zonă este observată prompt de către toţi cei aşezaţi pe băncuţele de lemn  lângă draperiile de tifon. Unii devin bănuitori şi nervoşi, interpelându-te fără teamă. „ De ce faceţi fotografii?” , întreabă un ţigan îndesat, cu mustaţă şi voce spartă. Refuză să poarte un dialog. „Du-te mata la Primărie şi spune-le să ne bage corent, să asfalteze drumul şi să ne facă un chioşc pentru pâine!”. Îl întreb dacă a fost în vara asta la plajă, pe malul mării. „La plajă noi nu mergem, acolo merg ăia cu burţile pline şi bani in portofel, nu ca noi! Cu ce să iei un suc pentru copii sau o bere?” Ţiganul cu mustaţă şi pălărie aprinde o ţigară şi mă priveşte ameninţător, semn că dialogul nostru s-a încheiat. În curtea mică, de maxim 12 metri pătraţi, se află o grămadă de lemne pestriţă adunată de pe unde s-a putut. Vara fierbinte trece repede şi în Colonie nu există nicio sursă centralizată de încălzire. Te încălzeşti cu ce îţi aduci în curte. Primăria cunoaşte situaţia, dar nu aude şi nici nu vede.

Bătrânul, grădina de legume şi turcoaica fără chioşc de pâine
Poveştile Litoralului 2011. Colonist la marginea Paradisului amăgitor reportaj

Ion Stan

Într-o curte, se află  parcată o caleaşcă regală colorată. Este destinată pentru plimbările de seară ale turiştilor prin staţiuni, într-un tur care începe la Venus şi se termină la Neptun. Caleşti colorate se află în mai multe curţi, semn că sediul „moscalilor” mangalioţi se află în acest cartier. Un bătrân care se sprijină de o bicicletă, păşeşte încet pe strada prăfuită. Ion Stan vine de la grădina de legume situată aproape de Colonia Veche, dincolo de valea în care se află Lacul Morilor. Are 82 de ani, dar nu renunţă la grădinărit. Nu se alege cu mare lucru din munca la grădină pentru că în fiecare an, mai mult de jumătate din recoltă îi este furată. În special roşiile, morcovii şi salata verde sunt ţinta preferată a hoţilor. Acum, aproape de toamnă, mai are în grădină doar nişte varză de toamnă. Are pensie bună pentru că a fost contabil şi se descurcă. Trăieşte şi soţia, care are şi ea pensie. De câţiva ani, de când are grădina s-a obişnuit şi cu locuitorii din Colonie, care îl consideră acum unul de-al lor. La început îl înjurau şi copiii se ţineau scai după el, cerându-i bani. Are un băiat care stă în Constanţa, care este ofiţer de marină. Stă câte şase luni sau chiar şi-un an pe mare şi doar două-trei luni acasă. „În urmă cu doi ani a venit acasă cu o negresă, o cheamă Alice, frumoasă foc! În ţara ei a fost fată de rege! Cine credeţi că era? Nevasta lui! Acum am un nepoţel de opt luni pe care şi eu, şi nevastă-mea îl adorăm!” Îl însoţesc pe bătrân prin Colonie, în timp ce acesta povesteşte monoton ceva despre îndepărtatele mări ale lumii pe unde colindă băiatul lui. Suntem urmăriţi de turcii aşezaţi la umbră prin curţi şi simt că nu mai sunt un intrus, ci considerat probabil băiatul moşului. O turcoaică subţirică, care trage după ea un băiat îmbufnat, ne taie calea la o intersecţie de drumuri prăfuite. „ Bâzâie degeaba pentru că tot nu am bani să îi cumpăr o maşinuţă!”, ne explică, arătând spre băiat. Vara asta nu a găsit nimic de muncă, aşa cum găsea în alte veri, ca sezonieră. „ Nici la spaţii verzi nu am găsit nimic!”. Este supărată pe Primar, pentru că a promis că le face un chioşc alimentar
Poveştile Litoralului 2011. Colonist la marginea Paradisului amăgitor reportaj

Fatma Ali

în Colonie. Nu s-a ţinut de promisiune şi  este obligată să meargă până în centrul oraşului, să facă cumpărături. „ Uite acum, am fost după pâine tocmai la mama-dracului, aproape de centru, pentru că Primarul Tusac a fost de vreo două ori pe aici, a promis că ne face chioşc, dar nu şi-a respectat cuvântul!” Fatma Ali se îndepărtează, îndreptându-se către una din casele cu draperie de tifon la uşă. Are într-o sacoşă de plastic cinci franzele albe, pentru care a trebuit să străbată cinci kilometri prin căldura de foc a verii fierbinţi. Chioşcul pentru alimente din Colonie, a rămas doar o speranţă, care mai apare câteodată în zilele de vară prin Colonie,atunci când Primarul Mangaliei mai face câte o „vizită de lucru” prin zonă. Promisiunile nu devin însă niciodată realitate.

Poveştile Litoralului 2011. Colonist la marginea Paradisului amăgitor reportaj

primarul Tusac cu vedete

Primarul „Fata Morgana”

În actualul mandat, Mihai-Claudiu Tusac, Primarul Mangaliei a păşit doar de două ori pe străzile prăfuite din Colonie. De fiecare dată le-a promis locuitorilor că va asfalta străzile şi că vor avea cât de curând un chioşc alimentar în Colonie. Acum Primarul a intrat în al patrulea an de mandat şi se pare că nici acum nu se va ţine de cuvânt. În perioada în care ne-am aflat la Mangalia i-am solicitat în repetate rânduri Primarului Tusac să ne acorde un interviu, în cadrul căruia să îi aducem la cunoştinţă problemele pe care le au cetăţenii. În relaţia cu Presa, Primarul a aplicat aceeaşi tactică cinică a promisiunilor neonorate. A amânat acordarea interviului de pe o zi pe alta, fără să îşi respecte promisiunea şi obligaţia de a comunica cu Presa, în calitate de autoritate publică locală. Vreme de două săptămâni, acest primar netransparent, ne-a minţit, amăgindu-ne că ne acordă un interviu. Această situaţie jenantă şi penibilă ne obligă să aducem la cunoştinţa locuitorilor din Colonia Mangaliei că este posibil să fi greşit în 2009, atunci când s-au prezentat la vot pentru alegerea primarului.

sursa: ziuaveche.ro

Imagini:

Alte articole pe aceeaşi temă

• România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
• România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
• Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
• Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
• Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008

Tag-uri

Romania Sorin Apostu

Comentarii

Nici un comentariu nu a fost postat încă.