Flacara revolutiilor a cuprins Siria
Dupa Tunisia, Egipt, Bahrain si Yemen, protestele din lumea araba s-au extins si in Siria. La fel ca in celelalte cazuri, manifestantii cer sfarsitul dictaturii, acordarea de libertati personale, indepartarea conducerii corupte si eliberarea prizonierilor politici. Protestele izbucnite la mijocul lunii martie s-au soldat cu peste 60 de victime, dupa ce armata a tras in repetate randuri in protestatari, multi dintre acestia pasnici. Desi guvernul si-a dat deja demisia, presedintele Bashar al-Assad nu da vreun semn ca va ceda presiunii populare.
Dictatura stabila din Siria parea imuna la valurile de proteste care au cuprins tarile arabe dupa revolutia din Tunisia din luna ianuarie a acestui an. Insa, la mijlocul lunii martie, o serie de demonstratii au izbucnit in mai multe orase siriene si au luat amploare dupa ce foretele de securitate au tras in protestatari.
Presedintele Siriei, Bashar al-Assad, este fiul lui Hafez al-Assad, cel care a condus tara timp de trei decenii cu o mana de fier pana la moartea sa. Membrii familiei Assad fac parte din secta Allawite, o minoritate care a reusit sa puna mana pe pozitiile de varf din Guvern si armata. Sub conducerea lui Hafez al-Assad, Siria a fost criticata de tarile vestice pentru sustinerea pe care a acordat-o grupurilor teroriste si s-a izolat de tarile arabe mai moderate. Fiul sau, insa, dadea semne ca ar fi deschis spre un dialog cu aceste state, desi regimul politic din Siria a ramas si sub conducerea sa unul dintre cele mai represive regimuri din regiune.
In luna februarie, dupa retragerea de la putere a conducatorului egiptean Hosni Mubarak, o mana de demonstranti au iesit pe strada si in Siria. Acestia au fost insa indepartati cu usurinta de fortele de politie, care i-a imprastiat sau i-a arestat. Protestele de amploare au inceput in martie, in sudul tarii, in orasul Dara’a, unde cetatenii au fost nemultumiti de arestarea unui grup de copii pentru ca au scris cu graffiti. Miscarile sociale din Dara’a au fost, in scurt timp, urmate de proteste in mai multe parti ale tarii, care au devenit violente, fiind raportate catre organizatiile pentru drepturile omului peste 60 de victime.
Armata a deschis focul asupra manifestantilor
In 21 martie, demonstrantii din Dara’a au dat foc sediului Partidului Baath si altor cladiri ale Guvernului. Politia a tras in multime si a ucis o persoana, ranind alte cateva zeci. Assad a incercat sa calmeze spiritele, dar protestatarii au continuat sa se adune in jurul moscheii Omari din oras, cerand eliberarea tuturor prizonierilor politici, judecarea celor care au tras in populatie, abolirea unor legi, mai multe libertati personale si combaterea coruptiei profund inradacinate in regimul politic sirian.
Doua zile mai tarziu, fortele de securitate au inceput sa sparga randurile protestatarilor din Dara’a, dupa ce Armata Siriana a dublat efectivele politiei in urma confruntarilor care au avut loc intre acestia si manifestantii de la moscheea Omari din centrul orasului. Assad a promis largirea libertatilor pentru cetatenii nemultumiti si ca va creste salariile si beneficiile sociale pentru bugetari. Se vorbea, inclusiv, despre interzicerea de a se trage in protestatari si inchierea starii de asediu care dura in Sirira de peste 50 de ani, din 1963, dar, pe 25 martie, fortele militare au deschis din nou focul in sudul Siriei asupra unor demonstranti pasnici. In urma acestor confruntari, zeci de mii de persoane au iesit in strada in intreaga tara, pentru a protesta impotriva folosirii fortei de catre institutiile statului.
Bashar al-Assad a anuntat, a doua zi, eliberarea a peste 200 de prizonieri politici, dar aceasta nu a calmat efervescenta nemultumitilor, care au incendiat mai multe sedii ale partidului de guvernamant. Fortele militare au descins in Latakia si au deschis din nou focul asupra populatiei, actiune soldata cu cel putin 60 de victime. In zilele urmatoare, armata s-a ferit sa mai foloseasca forta, incercand cu ocazia unui nou protest in Dara’a sa ii imprastie pe manifestanti tragand focuri in aer.
In 29 martie, presedintele Bashar al-Assad a acceptat demisia Cabinetului sau desi, pentru prima data, au iesit in strada si sustinatorii Guvernului, intr-o incercare de a contrabalansa masele nemultumite din intreaga tara. Demisia Guvernului a reprezentat un moment semnificativ in termeni de asumare a responsabilitatii pentru propriile decizii din partea executivului sirian, care nu a reusit in tot acest timp sa rezolve criza politica prin care trecea tara. In primul sau discurs de dupa protestele sangeroase, presedintele sirian a dat vina pe conspiratiile din afara granitelor tarii pentru agitatia de pe strazi si nu s-a oferit sa faca nici o concesie in ceea ce priveste sistemul autoritar pe care ii duce mai departe. In 30 martie, al-Assad a recunoscut ca poporul sirian are cerinte care nu au fost indeplinite, dar a declarat ca acestea au fost amplificate pentru a-i scoate pe oameni in strada si nu sunt niste probleme atat de acute.
Legaturi stranse cu Hezbollah
Ultima experienta de nemultumire publica de o asemenea anvergura in Siria a avut loc in 1982, cand confruntarile violente cu Fratia Musulmana l-au determinat pe Hafez al-Assad sa ia masuri impotriva lor, trimitand armata sa ucida cel putin 10.000 de persoane si distrugand orasul Hama. Sute de lideri fundamentalisti au fost inchisi, iar multi dintre acestia au murit in inchisoare.
Siria are si o slabiciune cu care nu s-au confruntat miscarile din Tunisia si Egipt. Are o majoritate sunnita condusa de o minoritate religioasa, secta Alawite, a islamicilor siiti. Hafez al-Assad si-a construit dominatia prin frica, coruptie si loialitate de secta, facand o alianta cu comunitatea sunnita din mediul de afaceri si creand mai multe servicii de securitate in care a angajat membri ai sectei Alawite. Daca regimul politic se va schimba, primii care au ceva de pierdut sunt membrii securitatii siriene, care fac parte dintr-o minoritate detestata de intreaga populatie a tarii.
Documente secrete ale Departamentului de Stat al SUA facute publice de Wikileaks arata ca Siria face, in continuare, trafic de arme cu Hezbollah, organizatie terorista al carei arsenal include in prezent peste 50.000 de rachete care pot fi oricand lansate asupra orasului Tel-Aviv. Liderii sirieni incearca astfel sa-si intareasca influenta politica asupra israelitilor, in contextul in care exista temeri in legatura cu un posibil conflict cu Libia.
Diana Gabor
Dictatura stabila din Siria parea imuna la valurile de proteste care au cuprins tarile arabe dupa revolutia din Tunisia din luna ianuarie a acestui an. Insa, la mijlocul lunii martie, o serie de demonstratii au izbucnit in mai multe orase siriene si au luat amploare dupa ce foretele de securitate au tras in protestatari.
Presedintele Siriei, Bashar al-Assad, este fiul lui Hafez al-Assad, cel care a condus tara timp de trei decenii cu o mana de fier pana la moartea sa. Membrii familiei Assad fac parte din secta Allawite, o minoritate care a reusit sa puna mana pe pozitiile de varf din Guvern si armata. Sub conducerea lui Hafez al-Assad, Siria a fost criticata de tarile vestice pentru sustinerea pe care a acordat-o grupurilor teroriste si s-a izolat de tarile arabe mai moderate. Fiul sau, insa, dadea semne ca ar fi deschis spre un dialog cu aceste state, desi regimul politic din Siria a ramas si sub conducerea sa unul dintre cele mai represive regimuri din regiune.
In luna februarie, dupa retragerea de la putere a conducatorului egiptean Hosni Mubarak, o mana de demonstranti au iesit pe strada si in Siria. Acestia au fost insa indepartati cu usurinta de fortele de politie, care i-a imprastiat sau i-a arestat. Protestele de amploare au inceput in martie, in sudul tarii, in orasul Dara’a, unde cetatenii au fost nemultumiti de arestarea unui grup de copii pentru ca au scris cu graffiti. Miscarile sociale din Dara’a au fost, in scurt timp, urmate de proteste in mai multe parti ale tarii, care au devenit violente, fiind raportate catre organizatiile pentru drepturile omului peste 60 de victime.
Armata a deschis focul asupra manifestantilor
In 21 martie, demonstrantii din Dara’a au dat foc sediului Partidului Baath si altor cladiri ale Guvernului. Politia a tras in multime si a ucis o persoana, ranind alte cateva zeci. Assad a incercat sa calmeze spiritele, dar protestatarii au continuat sa se adune in jurul moscheii Omari din oras, cerand eliberarea tuturor prizonierilor politici, judecarea celor care au tras in populatie, abolirea unor legi, mai multe libertati personale si combaterea coruptiei profund inradacinate in regimul politic sirian.
Doua zile mai tarziu, fortele de securitate au inceput sa sparga randurile protestatarilor din Dara’a, dupa ce Armata Siriana a dublat efectivele politiei in urma confruntarilor care au avut loc intre acestia si manifestantii de la moscheea Omari din centrul orasului. Assad a promis largirea libertatilor pentru cetatenii nemultumiti si ca va creste salariile si beneficiile sociale pentru bugetari. Se vorbea, inclusiv, despre interzicerea de a se trage in protestatari si inchierea starii de asediu care dura in Sirira de peste 50 de ani, din 1963, dar, pe 25 martie, fortele militare au deschis din nou focul in sudul Siriei asupra unor demonstranti pasnici. In urma acestor confruntari, zeci de mii de persoane au iesit in strada in intreaga tara, pentru a protesta impotriva folosirii fortei de catre institutiile statului.
Bashar al-Assad a anuntat, a doua zi, eliberarea a peste 200 de prizonieri politici, dar aceasta nu a calmat efervescenta nemultumitilor, care au incendiat mai multe sedii ale partidului de guvernamant. Fortele militare au descins in Latakia si au deschis din nou focul asupra populatiei, actiune soldata cu cel putin 60 de victime. In zilele urmatoare, armata s-a ferit sa mai foloseasca forta, incercand cu ocazia unui nou protest in Dara’a sa ii imprastie pe manifestanti tragand focuri in aer.
In 29 martie, presedintele Bashar al-Assad a acceptat demisia Cabinetului sau desi, pentru prima data, au iesit in strada si sustinatorii Guvernului, intr-o incercare de a contrabalansa masele nemultumite din intreaga tara. Demisia Guvernului a reprezentat un moment semnificativ in termeni de asumare a responsabilitatii pentru propriile decizii din partea executivului sirian, care nu a reusit in tot acest timp sa rezolve criza politica prin care trecea tara. In primul sau discurs de dupa protestele sangeroase, presedintele sirian a dat vina pe conspiratiile din afara granitelor tarii pentru agitatia de pe strazi si nu s-a oferit sa faca nici o concesie in ceea ce priveste sistemul autoritar pe care ii duce mai departe. In 30 martie, al-Assad a recunoscut ca poporul sirian are cerinte care nu au fost indeplinite, dar a declarat ca acestea au fost amplificate pentru a-i scoate pe oameni in strada si nu sunt niste probleme atat de acute.
Legaturi stranse cu Hezbollah
Ultima experienta de nemultumire publica de o asemenea anvergura in Siria a avut loc in 1982, cand confruntarile violente cu Fratia Musulmana l-au determinat pe Hafez al-Assad sa ia masuri impotriva lor, trimitand armata sa ucida cel putin 10.000 de persoane si distrugand orasul Hama. Sute de lideri fundamentalisti au fost inchisi, iar multi dintre acestia au murit in inchisoare.
Siria are si o slabiciune cu care nu s-au confruntat miscarile din Tunisia si Egipt. Are o majoritate sunnita condusa de o minoritate religioasa, secta Alawite, a islamicilor siiti. Hafez al-Assad si-a construit dominatia prin frica, coruptie si loialitate de secta, facand o alianta cu comunitatea sunnita din mediul de afaceri si creand mai multe servicii de securitate in care a angajat membri ai sectei Alawite. Daca regimul politic se va schimba, primii care au ceva de pierdut sunt membrii securitatii siriene, care fac parte dintr-o minoritate detestata de intreaga populatie a tarii.
Documente secrete ale Departamentului de Stat al SUA facute publice de Wikileaks arata ca Siria face, in continuare, trafic de arme cu Hezbollah, organizatie terorista al carei arsenal include in prezent peste 50.000 de rachete care pot fi oricand lansate asupra orasului Tel-Aviv. Liderii sirieni incearca astfel sa-si intareasca influenta politica asupra israelitilor, in contextul in care exista temeri in legatura cu un posibil conflict cu Libia.
Diana Gabor
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- Seful DNA asteapta dorinta Presedintelui publicat în data de 12-01-2012
- Agentia de Cadastru ajunge la Udrea publicat în data de 26-01-2012
- Tribunalul i-a dat 2,3 mil euro unui clujean publicat în data de 09-02-2012
- Oltean: Grupul de la Cluj s-a apropiat de PDL, marginalizat de PSD, şi am vrea sa-l avem alaturi publicat în data de 13-09-2009
- La Cluj, politaii si procurorii ii iarta pe “baietii buni” publicat în data de 22-05-2011
Tag-uri
Articol vizualizat de 628 ori
Înapoi
Reportaje video
Incredibil! Un poliţist trage intr-un cameraman amator
Un cameramam si-a filmat propria moarte
VEZI DIN CE ACIDENT AVIATIC S-AU SALVAT TOTI PASAGERI
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.