Oamenii care trăiesc printre gunoaie
La intersecţia străzilor T. Vladimirescu cu W. Shakespeare, în spatele clădirii “Înfrăţirea”, printre tufişurile şi conductele de apă caldă şi-au găsit adăpost opt persoane. Trăiesc mai rău decât în sălbăticie, într-o mizerie îngrozitoare. Oamenii care locuiesc în  împrejurimi evită să treacă pe lângă ei, deoarece zona este un focar de infecţie. Ironia face ca în vecinătatea locuinţelor improvizate pe mormanele de gunoi să se afle şi sediul RER. Ecologic.
Oamenii care s-au refugiat acolo au avut familii şi case. Din cauza datoriilor sau fiindcă li s-au destrămat căsniciile, au ajuns pe drumuri. “Ei spun că au fost uitaţi de toţi şi că le-au fost luate casele. Adevărul e că sunt nişte puturoşi care preferă să trăiască în mizerie, decât să meargă să lucreze. Cei de la curăţenia oraşului au încărcat o dată trei remorci de gunoaie de aici. Tot ce vrem e să-i ducă cineva de aici. Sunt o ruşine a oraşului. Pot să ne spargă casele sau să ne dea ceva microbi”, a spus un vecin.

A murit ca un câine

“Înainte stăteau în căminul de lângă conducte. Erau 18 inşi şi dormeau pe jos, înghesuiţi ca sardelele. Poliţia i-a ridicat de nenumărate ori, dar nu s-a rezolvat mare lucru. S-au întors de fiecare dată. Singura soluţie ca să nu se ascundă pe sub conducte a fost să se cimenteze căminul. De atunci s-au împuţinat, dar s-au mutat pe conducte”, a continuat bărbatul. Necazurile abia acum încep să apară. Seară de seară se adună  în zonă mai mulţi cerşetori şi ţigani care încep tărăboiul. “Întâi se îmbată bine. Apoi înjură, se ceartă şi se iau la pumni. Nu te poţi apropia de ei, de frică că primeşti  bătaie”, a declarat o femeie. “În zilele calde, duhoarea de afară intră în bar, a spus administratoarea localului din apropiere. Mulţi dintre clienţii noştri nu se mai opresc pe aici, tocmai din cauza mirosului insuportabil. Mai demult, cerşetorii veneau înăuntru. Acum nu-i mai lăsăm să intre. Îi servim cu băutură în faţa uşii şi doar cu pahare de unică folosinţă. De multe ori îi văd când cerşesc la stop. De banii căpătaţi se alege praful. Îi cheltuiesc pe băutură”, a mai spus ea.
Cu noaptea în cap, oamenii care trăiesc sub cerul liber, pornesc în căutare de mâncare. Azi merge unul dintre ei, mâine altul. Prin corturile de nailon rămân copiii şi bătrânii. Geza era somnoros, cu părul vâlvoi. Abia se trezise. “Am 13 ani şi sunt din Sălard. Nu ştiu să scriu sau să citesc pentru că n-am mers niciodată la şcoală. Stau aici cu maică-mea. Nu am prieteni. Singurul cu care mă mai joc e Mutu’. Înainte mă mai înţelegeam cu Dorfi, dar de când a murit…” Femeia de la bar povesteşte cum s-a întâmplat. “Era foarte frig. Nu cred că aveau ceva de mâncare. Dorfi a murit printre mormanele de gunoaie. A venit Salvarea, dar nu s-a mai putut face nimic”. Mama lui Geza cotrobăia prin tomberoane, doar-doar va găsi ceva să-şi potolească foamea. “Nu stăm aici de foarte mult timp. Mama zice că ne ducem înapoi la Sălard, în iarnă. Olandezii ne fac casă. Mă mai cheamă oamenii la spălat de covoare la Criş. Atunci mai fac şi eu o baie. Primesc şi nişte bani”, a spus copilul.

La masă cu şobolanii

Şimon Csilla, în vârstă de 49 de ani, tremura în ploaia deasă ce cădea. Găsise prin noroi o bucată uscată de pâine, pe care încerca s-o înghită. În jurul ei erau cutii, zdrenţe, borcane sleite pe care se urcau gângăniile, nişte roşii strivite. Părea obişnuită cu mizeria şi cu putoarea de la conducte. “Stau aici de 8 ani. Am avut casă şi familie, dar acum nu mai am nimic. Casa mi-a luat-o Sfatul pentru că n-am plătit. Da’ cum să plătesc, când eu n-aveam bani? Sfatul mi-a luat-o, Sfatul să-mi dea alta. Mănânc ce apuc şi dorm sub nailon că ţine de cald. Treburile mi le fac mai încolo, lângă cort”. Lângă ea se gudurea şi un câine zdrenţăros. “Sunt mulţi şobolani pe sub conducte, dar nu-mi mai fac nimic. Mă cunosc. Într-o dimineaţă m-am trezit cu unul pe mine. Bine că nu l-am înghiţit. M-am speriat destul de tare”. Femeia şi-a întors privirea spre doi bărbaţi care traversau strada.
Unul dintre ei era Şimon Attila, fratele ei. Are 48 de ani şi este de meserie zugrav. Pentru o perioadă a fost închis, finndcă fost împotriva sistemului comunist. A fost căsătorit şi are trei copii. “Nevastă-mea m-a dat afară din casă. După aia şi-a găsit pe altul. Copiii mă mai vizitează din când în când”. Attila nu are nici un act asupra lui, fiindcă că i s-au ars pe conducte. Era curat îmbrăcat, pentru că zicea că vine de la o fundaţie care îi mai ajută. “Am primit o geantă de haine de la ei. O să ne fie bune la iarnă. Ne-au dat şi puţină carne ca să mâncăm şi noi ceva”, a zis Attila. Nu vrea să muncească, pentru că nu-l cheamă nimeni. Preferă să trăiască în condiţii precare. Pe picioare era tot răni, cauzate de fierbinţeala conductelor. “Nu cred că doar s-a ars, spune femeia de la bar. Cred că îi muşcă şobolanii. Într-o seară, sub conducte mi s-a părut că văd nişte păsări. Tare m-am mirat că le-au dat vagabonzii ăştia ceva de mâncare, Când m-am apropiat mi-am dat seama că aveau coadă. Erau vreo 20 de şobolani, care mişunau peste tot. Mănâncă din aceleaşi vase cu oamenii. Nici nu vreau să mă gândesc ce fel de boli au”.

“Cred că sunt homosexuali”

Cel care îl însoţea era un bărbat de 49 de ani, Gabor Laios. Fusese tinichigiu, dar nici el nu mai lucrează. N-a vrut să povestească nimic despre viaţa lui. “Asta e. Necazuri sunt la tot pasul. Ce să fac dacă m-au părăsit toţi? Aşa e viaţa”, a spus el şi a plecat să le arate celorlalţi ce aducea. Attila locuieşte cu sora şi cu tatăl său. “Seară de seară tatăl cu fiul se bat. Eu îi mai împac că mi-e şi milă de ei, a spus chelneriţă. Tatăl lui spune că-i fură mâncarea. Attila mi-a spus că el nu-i de acord ca taică-său să trăiască cu soră-sa şi că de aceea se ceartă. Nu ştiu pe care să-l cred, că amândoi sunt tot timpul beţi”. L-am întrebat pe Attila de ce nu îi aduce haine şi lui Csilla, sau n-o ajută să se spele. “Noi suntem curaţi şi ne spălăm des. La capătul străzii, desfac prima conductă de apă şi o car cu găleţi. Ne spălăm că altfel ne-ar mânca păduchii”. Femeia de la bar este de altă părere. “Nu se spală niciodată. Când treci pe lângă ei ţi se face greaţă. Ar putea merge la Criş, măcar vara. Foarte rar îi văd curaţi, cînd vin olandezii de la fundaţie. Mi se par cam dubioşi, pentru că nu-i ajută decât pe trei bărbaţi. Îi iau pe Attila. Pe Laios şi pe Mutu’ cu o dubă cu numere străine. După ce se satură de ei îi aduce aceeaşi dubă. Le dau haine şi mâncare. Eu cred că-i folosesc în alte scopuri. Odată l-am surprins pe unul pupându-l pe gură pe un nespălat. Cred că sunt homosexuali”.

Carmen Brehoi

 

Imagini:

Alte articole pe aceeaşi temă

• ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
• Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj  publicat în data de 29-09-2008
• Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
• Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
• Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008

Tag-uri

Cluj

Comentarii

Nici un comentariu nu a fost postat încă.