Sa invatam despre Kolozsvar (Cluj-Napoca)
Legea Educaţiei Naţionale, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament, săptămâna trecută, pare bine structurată, coerentă şi clară. În calitate de fost cadru didactic titular, de doctorand in istorie şi de observator interesat de realitatea din jur, mă voi referi în continuare la problematica studierii istoriei şi geografiei României în conformitate cu noua Lege.
În primul rând, prevederea potrivit căreia istoria şi geografia României pot fi predate şi în limbile minorităţilor naţionale nu poate fi interpretată ca fiind contrară intereselor statului român. Ce spune Legea? “În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor nationale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română”.
Fără îndoială, această prevedere a fost introdusă la solicitarea şi presiunea UDMR, însă ea nu poate schimba cu nimic istoria oficială a României, cu atât mai puţin geografia ţării. Cred că este dreptul elevilor aparţinând minorităţilor naţionale să înveţe şi să fie evaluaţi în limba lor maternă, la toate disciplinele şcolare (desigur, cu excepţia materiei obligatorii numită “limba şi literatura română”). Aceste manuale vor reprezenta, în fapt, nişte traduceri fidele ale celor care sunt utilizate în clasele cu predare în limba română, manuale care sunt aprobate de Minister. Prin urmare, copiii de etnie maghiară, de exemplu, nu vor învăţa în mod oficial o altă istorie sau geografie decât învaţă copiii români. Mai mult, elevii vor învăţa denumirile localităţilor (apelor, munţilor etc) şi a numele proprii româneşti (Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare etc) şi în limba română, o chestiune firească şi necesară în vederea adaptării lor într-o ţară în care limba oficială este româna. Dacă elevii maghiari nu vor dori să cunoască limba română sau denumirile în limba română ale oraşelor, râurilor, munţilor etc. va fi cu atât mai rău pentru ei! Vor fi pierduţi în spaţiu şi vor rata şanse de integrare în societatea românească. Nici un dascăl, indiferent de etnia sa, nu cred că îşi asumă responsabilitatea de a pune în pericol viitorul copiilor în acest fel.
Chestiunile care ar putea suscita discuţii ceva mai interesante sunt altele. De exemplu, în ce măsură profesorii de istorie de etnie maghiară îşi asumă, la nivel ştiinţific, spiritul manualelor oficiale? Nu cred că putem evalua obiectiv acest aspect. Am în vedere aici cu precădere problematica Transilvaniei, care rămâne în continuare un subiect sensibil în istoriografia României şi Ungariei, fiind interpretat diferit de către istoricii români, respectiv de cei maghiari. Adică, ce fel de istorie li se va preda, „în pauze”, elevilor români de etnie maghiară de către profesorii de etnie maghiară? Nu ştim. Ar avea vreo importanţă faptul că elevii de etnie maghiară ar putea învăţa o istorie oficială a României şi una neoficială? Doar în măsura în care vreuna dintre cele două istorii ar inspira la ură rasială şi inter-etnică, cu rezultate negative în plan social. Dar aceste fapte sunt incriminate şi pedepsite de lege!
Pe de altă parte, conform acestei prevederi, câţi profesori români care nu cunosc limba maghiară îşi vor pierde posturile? Unde vor fi ei integraţi în sistemul de educaţie? Există suficienţi dascăli de istorie / geografie care să cunoască şi limba maghiară? Sper că la aceste ultime întrebări Ministerul are deja răspunsurile pregătite şi ni le va comunica. Deocamdată nu ştiu să se fi făcut un calcul estimativ asupra costurilor umane şi financiare pe care le presupune introducerea acestei prevederi în noua Lege a Educaţiei. Cert este că vor exista unele transferuri şi concursuri pe post deoarece la nivelul claselor cu predare într-o limbă a minorităţilor naţionale nu vor putea fi acceptaţi dascăli de istorie sau geografie care nu cunosc limba respectivă. De asemenea, va trebui reglat numărul de locuri în universităţi astfel încât să existe suficienţi profesori de istorie şi geografie cunoscători ai limbilor minorităţilor naţionale, în concordanţă cu cerinţele noii Legi.
Tevatura mediatică asupra acestui paragraf din Lege nu are cine ştie ce miez. Desigur, chestiunea în sine poate fi intrepretată ca un succes al UDMR, dar atât. Un succes de imagine în faţa propriilor alegători. UDMR şi-a făcut datoria. Având în vedere aceste aspecte, precum şi noua ordine europeană, eu nu percep în această prevedere din Legea Educaţiei vreo atingere adusă intereselor statului român. În schimb, văd că dreptul la educaţie al minorităţilor naţionale, prevăzut şi în Constituţie, este respectat în întregime. Va intra UDMR în concediu?
Romana Chisu
În primul rând, prevederea potrivit căreia istoria şi geografia României pot fi predate şi în limbile minorităţilor naţionale nu poate fi interpretată ca fiind contrară intereselor statului român. Ce spune Legea? “În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor nationale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română”.
Fără îndoială, această prevedere a fost introdusă la solicitarea şi presiunea UDMR, însă ea nu poate schimba cu nimic istoria oficială a României, cu atât mai puţin geografia ţării. Cred că este dreptul elevilor aparţinând minorităţilor naţionale să înveţe şi să fie evaluaţi în limba lor maternă, la toate disciplinele şcolare (desigur, cu excepţia materiei obligatorii numită “limba şi literatura română”). Aceste manuale vor reprezenta, în fapt, nişte traduceri fidele ale celor care sunt utilizate în clasele cu predare în limba română, manuale care sunt aprobate de Minister. Prin urmare, copiii de etnie maghiară, de exemplu, nu vor învăţa în mod oficial o altă istorie sau geografie decât învaţă copiii români. Mai mult, elevii vor învăţa denumirile localităţilor (apelor, munţilor etc) şi a numele proprii româneşti (Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare etc) şi în limba română, o chestiune firească şi necesară în vederea adaptării lor într-o ţară în care limba oficială este româna. Dacă elevii maghiari nu vor dori să cunoască limba română sau denumirile în limba română ale oraşelor, râurilor, munţilor etc. va fi cu atât mai rău pentru ei! Vor fi pierduţi în spaţiu şi vor rata şanse de integrare în societatea românească. Nici un dascăl, indiferent de etnia sa, nu cred că îşi asumă responsabilitatea de a pune în pericol viitorul copiilor în acest fel.
Chestiunile care ar putea suscita discuţii ceva mai interesante sunt altele. De exemplu, în ce măsură profesorii de istorie de etnie maghiară îşi asumă, la nivel ştiinţific, spiritul manualelor oficiale? Nu cred că putem evalua obiectiv acest aspect. Am în vedere aici cu precădere problematica Transilvaniei, care rămâne în continuare un subiect sensibil în istoriografia României şi Ungariei, fiind interpretat diferit de către istoricii români, respectiv de cei maghiari. Adică, ce fel de istorie li se va preda, „în pauze”, elevilor români de etnie maghiară de către profesorii de etnie maghiară? Nu ştim. Ar avea vreo importanţă faptul că elevii de etnie maghiară ar putea învăţa o istorie oficială a României şi una neoficială? Doar în măsura în care vreuna dintre cele două istorii ar inspira la ură rasială şi inter-etnică, cu rezultate negative în plan social. Dar aceste fapte sunt incriminate şi pedepsite de lege!
Pe de altă parte, conform acestei prevederi, câţi profesori români care nu cunosc limba maghiară îşi vor pierde posturile? Unde vor fi ei integraţi în sistemul de educaţie? Există suficienţi dascăli de istorie / geografie care să cunoască şi limba maghiară? Sper că la aceste ultime întrebări Ministerul are deja răspunsurile pregătite şi ni le va comunica. Deocamdată nu ştiu să se fi făcut un calcul estimativ asupra costurilor umane şi financiare pe care le presupune introducerea acestei prevederi în noua Lege a Educaţiei. Cert este că vor exista unele transferuri şi concursuri pe post deoarece la nivelul claselor cu predare într-o limbă a minorităţilor naţionale nu vor putea fi acceptaţi dascăli de istorie sau geografie care nu cunosc limba respectivă. De asemenea, va trebui reglat numărul de locuri în universităţi astfel încât să existe suficienţi profesori de istorie şi geografie cunoscători ai limbilor minorităţilor naţionale, în concordanţă cu cerinţele noii Legi.
Tevatura mediatică asupra acestui paragraf din Lege nu are cine ştie ce miez. Desigur, chestiunea în sine poate fi intrepretată ca un succes al UDMR, dar atât. Un succes de imagine în faţa propriilor alegători. UDMR şi-a făcut datoria. Având în vedere aceste aspecte, precum şi noua ordine europeană, eu nu percep în această prevedere din Legea Educaţiei vreo atingere adusă intereselor statului român. În schimb, văd că dreptul la educaţie al minorităţilor naţionale, prevăzut şi în Constituţie, este respectat în întregime. Va intra UDMR în concediu?
Romana Chisu
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
- Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj publicat în data de 29-09-2008
- Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
- Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
- Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 1563 ori
Înapoi
Reportaje video
Incredibil! Un poliţist trage intr-un cameraman amator
Un cameramam si-a filmat propria moarte
VEZI DIN CE ACIDENT AVIATIC S-AU SALVAT TOTI PASAGERI
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii