Nu te-nsura, măi vere!
De câtva timp am parte de vorbe condescendente, de surâsuri cu subînţeles, de lovituri „amicale” pe spate şi de glume cu nemiluita. Nu, n-am hotărât să mă-nscriu la un curs de balet şi nici nu vreau să fac pe mimul în centrul oraşului. Cu astea cred că mai uşor s-ar obişnui oamenii. Eu am hotărât altceva şi cred c-o să vă daţi seama ce, dacă vă spun că toţi cei care m-au luat în teleguţă au fost bărbaţi.
Eh, da, mă-nsor. Comit odioasa crimă. Mă-ngrop de unul singur. Mă-njug cu bună ştiinţă. Îmi pun singur cătuşele la mâini. Alegeţi expresia pe care-o vreţi. Şi adăugaţi-le pe care le ştiţi. Că-s sigur că ştiţi destule.
Se pare că o altă trăsătură „troglodită” a naţiei noastre este fuga de familie. Nu, nu neapărat de familie: de partea feminină a ei. Misoginismul nostru e-n floare şi, cu fiecare an, îşi scutură şi mai multe seminţe şi răsare mereu mai des. Sper să fie o greşeală de percepţie... Femeia are parte la noi încă de-o... interpretare rudimentară. De unde şi reacţia aceea când spui c-ai de gând să-ţi uneşti viaţa cu una. De parcă ai hotărî să intri în cuşca leului fără haine de protecţie şi uns tot cu sânge de porc proaspăt înjunghiat. E jalnic, oameni buni!
De două categorii sunt cobele: din-aceia experimentaţi, să zic aşa, din-aceia deja înjugaţi, deja îngropaţi, deja cu brăţări ce se deschid cu cheia la mâini (sic!). Ei par şi cei mai metodici. N-o zic din răutate, sunt convins, n-o zic nici dintr-o convingere îndelung rumegată. O zic pentru că aşa-i stă bine unui bărbat s-o zică. Adică, bărbatu-i un soi de câine care, atunci când aduce vreunul aminte de pisică, începe să latre şi să se-nvârtă-n jurul cozii. O zic pentru că merge bine la o bere. La un meci. Între băieţi. Prietenii ştiu de ce. Etc.
A doua categorie e cea a holteilor. Aceştia rânjesc pe sub ochii licăritori, atenţi la tot ce trece prin faţa lor, mai ales dacă poartă o fustă super-strâmtă şi super-scurtă sau un tricou la fel de super- şi de super-. Dacă cei din prima categorie erau cu jugul şi cătuşele, ei sunt cu-ngropăciunea. Ei sunt cei apocaliptici. De ei nu scapi chiar aşa uşor, cu o vorbă-n doi peri şi-o privire piezişă. Sunt vulcani, expansivi, dogoritori, plini de sine. Ei sunt burlacii, veşnicii câini ieşiţi la vânătoare. Ei încearcă prin toate mijloacele să te convingă. Ei sunt şi cei mai agasanţi. Dacă pe primii-i mai înţelegi, spunându-ţi că deh, tre’ să aibă şi ei o vorbă de oameni „încercaţi”, pe holtei nu poţi decât să-i compătimeşti. Şi să aştepţi să le vină şi lor rândul.
Pe mine, vă spun sincer, mă bucură gândul la-nsurătoare. Or fi fiind ele şi momente mai grele, dar cu siguranţă că-s cu duiumul şi cele fericite. Şi, la o adică, vechea vorbă spune bine: cum ţi-aşterni, aşa şi dormi. În spatele tuturor avertismentelor n-am putut citi decât, eventual, un pat prost făcut sau teama de nu-ţi putea face unul în care să poţi dormi.
Cred că la asta se reduce totul: dacă ştii să-ntinzi bine cearşaful, noaptea e plină de posibilităţi (iarăşi: sic!).
Gata, hai c-am plecat să mă-nsor!
* * *
Pisici cu istorii personale
Până în luna martie, doctorul Dayn Riegel şi prietena lui au găzduit 77 de pisici în casa lor din Lawrenceville, statul Georgia, însă un purtător de cuvânt al unei Societăţi Umanitare a declarat că nu vede nici o problemă în asta, dat fiind faptul că animalele par să aibă o sănătate bună şi să fie bine hrănite, iar casa doctorului Riegel este curată (chiar dacă oriunde te-ai uita dai cu ochii de cutiuţe cu nisip). Riegel ţinea câte evidenţa pe calculator a fiecărei pisici în parte, cu întreaga lor istorie, şi arunca la gunoi peste treizeci de kilograme de dejecţii pisiceşti în fiecare săptămână. Datorită recentei sale schimbări de domiciliu, Riegel a renunţat la câteva – foarte puţine – feline.
Profesor exemplari
Profesoara cu vechime Carrie Peoples, în vârstă de 63 de ani, rezidentă şi contribuabilă a oraşului Covington, statul Georgia, şi-a dat demisia în luna aprilie după un incident în care a fost implicată. Conform celor dovedite ulterior, profesoara a reacţionat la replicile murdare ale unei eleve, cerându-le unor băieţi, colegi cu fetiţa, s-o arunce pe acesta pe fereastră (chiar dacă sala de clasă se afla la etajul întâi); băieţii s-au supus cu sârguinţă, temându-se să nu fie pedepsiţi.
Asemenea, profesorul debutant Jason Choenberger, în vârstă de douăzeci şi patru de ani, a fost suspendat de la Şcoala Pregătitoare 279 din Brooklyn, New York, în luna martie după ce a atârnat un elev în vârstă de cinci ani într-o agăţătoare de la cuierul din baie (având permisiunea copilului, chipurile), doar ca să vadă expresia şocată de pe feţa unui coleg când acesta avea să intre la toaletă.
Pedeapsă grea
În luna aprilie, Curtea Supremă a statului Virginia a refuzat cererea de rejudecare înaintată de Aleck J. Carpitcher, care fusese condamnat în 1999 la 38 de ani de închisoare pentru că molestase o fetiţă în vârstă de 11 ani, chiar dacă fetiţa declarase recent autorităţilor că inventase întreaga poveste să-l pedepsească pe Carpitcher, care, la vreme respectivă, se întâlnea cu mama ei. Organele judecătoreşti au adus ca argument legea statului, care permite redeschiderea unui caz datorită unor „noi dovezi” doar dacă acestea sunt prezentate Curţii în termen de trei săptămâni de la pronunţarea sentinţei.
Cui pe cui se scoate
Ziarul Boston Herald a prezentat în luna aprilie un articol în care se spunea că Centrul de Tratament din Massachusetts, unde sunt închişi pedofilii şi violatorii de pe tot cuprinsul statului, se foloseşte de o procedură terapeutică extrem de controversată care, spun unii experţi, include punerea la dispoziţia pacienţilor-deţinuţi a unor materiale pornografice ilegale cu minori şi forţarea acestora de-a se masturba de nenumărate ori, până dincolo de graniţa durerii, crezându-se că imaginile cu copii vor ajunge astfel să nu li se mai pară atât de atrăgătoare.
Tradiţie grecească de paşti
Ca de obicei, în timpul festivalului de Paşti cu o tradiţie de sute de ani din insula grecească Chios, câţiva orăşeni aparţinători ai două biserici din Vrodandos şi-au făcut rezerve de rachete pentru petreceri (o cifră estimativă ar fi de 25.000 de bucăţi) şi le-au dat foc în dimineaţa zilei de Paşti, îndreptându-le unii împotriva clopotului bisericii celorlalţi, asta în vreme ce enoriaşii se aflau înăuntru la slujbă (chiar dacă ferestrele fuseseră bătute în cuie din timp, ştiind ce-avea să se întâmple). Precum şi-n alţi ani, rachete ce şi-au greşit direcţia au iscat incendii la casele din apropiere, dar, spre deosebire de alţi ani, n-a avut loc nici un deces.
Dumnezeu într-un singur număr
Don Sneed, cercetător teolog şi activist homosexual, a dat publicităţii în luna aprilie o casetă video care, pretindea acesta, oferea dovezi matematice şi ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu (o teorie pe care spunea cu mândrie că n-o pusese nimeni la îndoială încă). „Numărul lui Dumnezeu” explică pe larg conceptul lui Sneed de „Definitate – Unitate – Infinitate”, care, spune el, „întruchipează identificarea numărului precis care-l reprezintă pe Dumnezeu”. Prima video-casetă, spune Sneed, este destinată oamenilor de rând, iar acum lucrează la o versiune profesională a ei, destinată matematicienilor şi oamenilor de ştiinţă.
Nici Moş Crăciun, nici Iepuraşul?
Mai mulţi părinţi au ieşit din sală de la un spectacol de sărbătoare organizat de Adunarea lui Dumnezeu din Blassport, statul Pennsylvania, când actorii de pe scenă au început să-l biciuiască pe iepuraşul de Paşti şi să-i spargă ouăle, gest explicat de oficialii bisericii ca fiind o încercare de-a trece dincolo de simbolistica benignă a sărbătorii şi de-a concentra atenţia asupra suferinţelor lui Christos. În vreme ce copiii din public plângeau din cauza bătăilor de pe scenă, actorii scandau zeloşi: „Nu există iepuraş de Paşti!”
Eh, da, mă-nsor. Comit odioasa crimă. Mă-ngrop de unul singur. Mă-njug cu bună ştiinţă. Îmi pun singur cătuşele la mâini. Alegeţi expresia pe care-o vreţi. Şi adăugaţi-le pe care le ştiţi. Că-s sigur că ştiţi destule.
Se pare că o altă trăsătură „troglodită” a naţiei noastre este fuga de familie. Nu, nu neapărat de familie: de partea feminină a ei. Misoginismul nostru e-n floare şi, cu fiecare an, îşi scutură şi mai multe seminţe şi răsare mereu mai des. Sper să fie o greşeală de percepţie... Femeia are parte la noi încă de-o... interpretare rudimentară. De unde şi reacţia aceea când spui c-ai de gând să-ţi uneşti viaţa cu una. De parcă ai hotărî să intri în cuşca leului fără haine de protecţie şi uns tot cu sânge de porc proaspăt înjunghiat. E jalnic, oameni buni!
De două categorii sunt cobele: din-aceia experimentaţi, să zic aşa, din-aceia deja înjugaţi, deja îngropaţi, deja cu brăţări ce se deschid cu cheia la mâini (sic!). Ei par şi cei mai metodici. N-o zic din răutate, sunt convins, n-o zic nici dintr-o convingere îndelung rumegată. O zic pentru că aşa-i stă bine unui bărbat s-o zică. Adică, bărbatu-i un soi de câine care, atunci când aduce vreunul aminte de pisică, începe să latre şi să se-nvârtă-n jurul cozii. O zic pentru că merge bine la o bere. La un meci. Între băieţi. Prietenii ştiu de ce. Etc.
A doua categorie e cea a holteilor. Aceştia rânjesc pe sub ochii licăritori, atenţi la tot ce trece prin faţa lor, mai ales dacă poartă o fustă super-strâmtă şi super-scurtă sau un tricou la fel de super- şi de super-. Dacă cei din prima categorie erau cu jugul şi cătuşele, ei sunt cu-ngropăciunea. Ei sunt cei apocaliptici. De ei nu scapi chiar aşa uşor, cu o vorbă-n doi peri şi-o privire piezişă. Sunt vulcani, expansivi, dogoritori, plini de sine. Ei sunt burlacii, veşnicii câini ieşiţi la vânătoare. Ei încearcă prin toate mijloacele să te convingă. Ei sunt şi cei mai agasanţi. Dacă pe primii-i mai înţelegi, spunându-ţi că deh, tre’ să aibă şi ei o vorbă de oameni „încercaţi”, pe holtei nu poţi decât să-i compătimeşti. Şi să aştepţi să le vină şi lor rândul.
Pe mine, vă spun sincer, mă bucură gândul la-nsurătoare. Or fi fiind ele şi momente mai grele, dar cu siguranţă că-s cu duiumul şi cele fericite. Şi, la o adică, vechea vorbă spune bine: cum ţi-aşterni, aşa şi dormi. În spatele tuturor avertismentelor n-am putut citi decât, eventual, un pat prost făcut sau teama de nu-ţi putea face unul în care să poţi dormi.
Cred că la asta se reduce totul: dacă ştii să-ntinzi bine cearşaful, noaptea e plină de posibilităţi (iarăşi: sic!).
Gata, hai c-am plecat să mă-nsor!
* * *
Pisici cu istorii personale
Până în luna martie, doctorul Dayn Riegel şi prietena lui au găzduit 77 de pisici în casa lor din Lawrenceville, statul Georgia, însă un purtător de cuvânt al unei Societăţi Umanitare a declarat că nu vede nici o problemă în asta, dat fiind faptul că animalele par să aibă o sănătate bună şi să fie bine hrănite, iar casa doctorului Riegel este curată (chiar dacă oriunde te-ai uita dai cu ochii de cutiuţe cu nisip). Riegel ţinea câte evidenţa pe calculator a fiecărei pisici în parte, cu întreaga lor istorie, şi arunca la gunoi peste treizeci de kilograme de dejecţii pisiceşti în fiecare săptămână. Datorită recentei sale schimbări de domiciliu, Riegel a renunţat la câteva – foarte puţine – feline.
Profesor exemplari
Profesoara cu vechime Carrie Peoples, în vârstă de 63 de ani, rezidentă şi contribuabilă a oraşului Covington, statul Georgia, şi-a dat demisia în luna aprilie după un incident în care a fost implicată. Conform celor dovedite ulterior, profesoara a reacţionat la replicile murdare ale unei eleve, cerându-le unor băieţi, colegi cu fetiţa, s-o arunce pe acesta pe fereastră (chiar dacă sala de clasă se afla la etajul întâi); băieţii s-au supus cu sârguinţă, temându-se să nu fie pedepsiţi.
Asemenea, profesorul debutant Jason Choenberger, în vârstă de douăzeci şi patru de ani, a fost suspendat de la Şcoala Pregătitoare 279 din Brooklyn, New York, în luna martie după ce a atârnat un elev în vârstă de cinci ani într-o agăţătoare de la cuierul din baie (având permisiunea copilului, chipurile), doar ca să vadă expresia şocată de pe feţa unui coleg când acesta avea să intre la toaletă.
Pedeapsă grea
În luna aprilie, Curtea Supremă a statului Virginia a refuzat cererea de rejudecare înaintată de Aleck J. Carpitcher, care fusese condamnat în 1999 la 38 de ani de închisoare pentru că molestase o fetiţă în vârstă de 11 ani, chiar dacă fetiţa declarase recent autorităţilor că inventase întreaga poveste să-l pedepsească pe Carpitcher, care, la vreme respectivă, se întâlnea cu mama ei. Organele judecătoreşti au adus ca argument legea statului, care permite redeschiderea unui caz datorită unor „noi dovezi” doar dacă acestea sunt prezentate Curţii în termen de trei săptămâni de la pronunţarea sentinţei.
Cui pe cui se scoate
Ziarul Boston Herald a prezentat în luna aprilie un articol în care se spunea că Centrul de Tratament din Massachusetts, unde sunt închişi pedofilii şi violatorii de pe tot cuprinsul statului, se foloseşte de o procedură terapeutică extrem de controversată care, spun unii experţi, include punerea la dispoziţia pacienţilor-deţinuţi a unor materiale pornografice ilegale cu minori şi forţarea acestora de-a se masturba de nenumărate ori, până dincolo de graniţa durerii, crezându-se că imaginile cu copii vor ajunge astfel să nu li se mai pară atât de atrăgătoare.
Tradiţie grecească de paşti
Ca de obicei, în timpul festivalului de Paşti cu o tradiţie de sute de ani din insula grecească Chios, câţiva orăşeni aparţinători ai două biserici din Vrodandos şi-au făcut rezerve de rachete pentru petreceri (o cifră estimativă ar fi de 25.000 de bucăţi) şi le-au dat foc în dimineaţa zilei de Paşti, îndreptându-le unii împotriva clopotului bisericii celorlalţi, asta în vreme ce enoriaşii se aflau înăuntru la slujbă (chiar dacă ferestrele fuseseră bătute în cuie din timp, ştiind ce-avea să se întâmple). Precum şi-n alţi ani, rachete ce şi-au greşit direcţia au iscat incendii la casele din apropiere, dar, spre deosebire de alţi ani, n-a avut loc nici un deces.
Dumnezeu într-un singur număr
Don Sneed, cercetător teolog şi activist homosexual, a dat publicităţii în luna aprilie o casetă video care, pretindea acesta, oferea dovezi matematice şi ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu (o teorie pe care spunea cu mândrie că n-o pusese nimeni la îndoială încă). „Numărul lui Dumnezeu” explică pe larg conceptul lui Sneed de „Definitate – Unitate – Infinitate”, care, spune el, „întruchipează identificarea numărului precis care-l reprezintă pe Dumnezeu”. Prima video-casetă, spune Sneed, este destinată oamenilor de rând, iar acum lucrează la o versiune profesională a ei, destinată matematicienilor şi oamenilor de ştiinţă.
Nici Moş Crăciun, nici Iepuraşul?
Mai mulţi părinţi au ieşit din sală de la un spectacol de sărbătoare organizat de Adunarea lui Dumnezeu din Blassport, statul Pennsylvania, când actorii de pe scenă au început să-l biciuiască pe iepuraşul de Paşti şi să-i spargă ouăle, gest explicat de oficialii bisericii ca fiind o încercare de-a trece dincolo de simbolistica benignă a sărbătorii şi de-a concentra atenţia asupra suferinţelor lui Christos. În vreme ce copiii din public plângeau din cauza bătăilor de pe scenă, actorii scandau zeloşi: „Nu există iepuraş de Paşti!”
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 298 ori
Înapoi
Reportaje video
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.













Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.