De mai bine de 40 de zile, în Parcul Traian, câţiva disponibilizaţi de la CET se dau în spectacol, în speranţa că vor stoarce de la Guvern câte 200 de milioane. Deşi, conform legilor firii, „greviştii foamei” trebuiau să fie în pragul morţii de atâta abstinenţă, ei sunt bine, mersi, iar aşa-zisa lor grevă a ajuns să fie ridiculizată.
 
La umbra corturilor, întinşi pe paturile improvizate sau pe băncile din parc, nouă dintre cei 150 de disponibilizaţi de la cele două CET-uri orădene au început, din 27 iunie, o grevă a foamei, zic ei, „pe termen nelimitat”.

Tabără în aer liber

Daţi afară în luna iulie a anului 2002, în momentul trecerii societăţii de termoficare de la Termoelectrica la Consiliul Local Oradea, disponibilizaţii susţin că, pe lângă cele opt salarii impozabile primite la acea dată, în conformitate cu contractul colectiv de muncă, mai au dreptul la 12 salarii neimpozabile. Ei spun că Termoelectrica le datorează aproximativ 25 de miliarde de lei, cu titlu de salarii compensatorii.
 Parcul din faţa Prefecturii Bihor a fost transformat de grevişti într-o veritabilă tabără în aer liber. Iniţial, organizatorii au dat asigurări reprezentanţilor presei că „numărul celor care au decis să-şi strige astfel durerea, va creşte în fiecare zi”. Românul este, însă, inventiv din fire şi, ulterior, greviştii au „patentat” o variantă absolut originală a acestei extreme forme de protest: „greva foamei prin rotaţie”! Stau în parc două-trei zile, iar când se plictisesc, merg şi mănâncă, în timp ce alt coleg le ia locul, iar după câteva zile trece el la „recuperare” şi tot aşa. O astfel de grevă a foamei riscă să ajungă de râsul curcilor. În astfel de condiţii, acţiunea de protest a disponibilizaţilor nu are şanse să sensibilizeze pe nimeni.
Instanţa le-a recunoscut disponibilizaţilor dreptul la salarii compensatorii, circa 200 de milioane de lei pentru fiecare disponibilizat. Deci, Justiţia le-a făcut oamenilor dreptate. În aceste condiţii, protestul din Parcul Traian nu îşi mai avea sensul. După cum era de aşteptat, Termoelectica Bucureşti încearcă să se eschiveze de la obligaţiile de plată a acestor drepturi. A încerca să forţezi mâna Justiţiei pentru a grăbi executarea silită printr-o dubioasă „grevă a foamei prin rotaţie” întinsă la nesfârşit, poate fi catalogat ca un act de şantaj, iar acţiunea de protest riscă să cadă în derizoriu. După doar două zile de grevă sub soarele torid, a apărut şi prima victimă a acestei acţiuni nechibzuite. Paul Petru, de 50 de ani, a leşinat, după care a fost transportat de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean, unde a fost ţinut sub observaţie.

Presiuni

Primii zece grevişti, care în data de 27 mai s-au instalat în Parcul Traian şi au intrat în greva foamei sunt Ioan Berdea, Teodor Lazăr, Vasile Buhaş, Petru Paul, Tiberiu Bogdan, Gheorghe Octavian, Dorel Hazaparu, Dan Gâlcă, Gheorghe Seuche şi Gheorghe Mitrică. Între timp, prin rotaţie, au mai intrat în grevă Balog Erwin, Biro Ludovic, Aurel Creţi, Jureg Francisc, Florian Roz, Petru Bentan şi Petru Bentan. Ultimii doi au ajuns şi ei la spital, alături de Gheorghe Seuche, Dan Gâlcă şi Tiberiu Bogdan. Presiunile făcute de disponibilizaţi începând din iulie 2002 pentru ca Termoelectrica Bucureşti să plăteasca ajutoarele de concediere şi plăţile compensatorii sunt, din punct de vedere juridic, neavenite, deoarece, la data disponibilizării, Termoelectrica încetase de mult raporturile de muncă cu aceştia.
Din 14 februarie 2002, în urma Hotărârii de Guvern 104, centrala împreună cu personalul aferent, a fost trecută în subordinea Consiliului Local Oradea.
Conform legii, de plăţile compensatorii nu pot beneficia decât societăţile comerciale incluse în programul de restructurare a şi reconversie profesională RICOP, SC Termoelectrica nefiind inclusă în acest program. Deci, nu există baza legală pentru satisfacerea pretenţiilor disponibilizaţilor. Sesizând acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justitie a dispus suspendarea punerii în aplicare a Sentinţei Tribunalului Bihor, prin care SC Termoelectrica SA Bucureşti fusese obligată la plăţi compensatorii, până la soluţionarea recursului introdus de SC Termoelectrica.

Show-uri mediatice
 
De-a lungul timpului ne-a fost dat să asistăm la pseudo-greve ale foamei, la show-uri mediatice destinate atingerii unor scopuri discutabile. Au existat, desigur, şi greve ale foamei autentice, provocate de situaţii disperate.
Însă a transforma greva foamei într-un şantaj economico-financiar este un gest comparabil cu o hoţie sau, de ce nu, cu o tâlhărie! Însă cei ce au recurs la această metodă dubioasă de presiune asupra Justiţiei şi autorităţilor nici măcar nu au decenţa de a respecta regulile jocului, de a fi oneşti cu ei însuşi şi cu opinia publică. Pentru grevişti nu prea contează cine trebuie să le dea salariile conpensatorii, important ar fi să le primească. Însă dacă aceşti bani ar trebui plătiţi de la bugetul local, sarcina ar cădea în spinarea contribuabililor orădeni. Iar 25 de miliarde, nu sunt o sumă deloc neglijabilă. Până acum, nu a mai existat o astfel de situaţie.  Reporterii noştri i-au vizitat pe greviştii foamei la locul protestului lor, înţesat de pancarte cu slogane ridicole. La loc de cinste se află şi portretul fostului dictator, pe care, deşi nu o spun deschis, mulţi din cei care alcătuiau „clasa muncitoare” îl regretă şi azi. „Suntem aici din 27 mai. Am fost disponibilizaţi în 2002 de TERMOELECTRICA Bucureşti. Nu ne-am primit salariile compensatorii potrivit contractului colectiv de muncă. Nu ştim în ce condiţii s-a făcut restructurarea, după care legi. Probabil, ştie directorul S.C. ELECTROCENTRALE. I-am dat în judecată. Am câştigat procesul anul trecut. Fiindcă au fost de rea credinţă şi nu au vrut să ne dea banii, am cerut executarea silită. Numai în acest an, executarea silită a fost întreruptă sau suspendată de şase ori, pe motiv de apel. Ei au făcut recurs la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. S-a întrerupt iar executarea silită, deşi nu s-a plătit nici o cauţiune. Conform legii, tebuiau să plătească un anumit procent din suma care ne-a fost stabilită de instanţă că o avem de primit, ceea ce nu s-a întâmplat. Noi, în acest proces, suntem o sută cincizeci, dar în total din 2002, au fost disponibilizaţi circa opt sute de oameni. Doar nouăzeci şi cinci au primit salarii compensatorii.
Din cei care au început mai sunt în prezent în greva foamei doar doi. Când nu mai rezistăm ne schimbăm. Stăm două zile la odihnă, apoi intrăm iar în grevă trei-patru zile, fiecare cât rezistă.”.

Grevişti de elită

Ei susţin că în afară de apă, cafea şi ţigări, nu consumă altceva nimic. Numai că o autentică grevă a foamei nu se ţine cu ţigări şi cafea! Cafeaua, dacă e îndulcită cu zahăr, modifică substanţial glicemia, mărind capacitatea de efort a organismului şi reglând tensiunea, iar aşa zisa grevă poate ţine până la iarnă, dacă nu chiar până la primăvara viitoare! Purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică, dr. Dorel Ţîrţ, ne-a informat că starea de sănătate a greviştilor foamei este monitorizată de Serviciul de Ambulanţă şi că există un echipaj de intervenţie pregătit în permanenţă pentru a acorda primul ajutor în cazul unor probleme de sănătate ale protestatarilor din Parcul Traian. La Serviciul de Ambulanţă, tehnicianul-coordonator al intervenţiilor, ne-a spus că au avut câteva intervenţii. „Nu a fost nimic grav : căderi de tensiune şi de glicemie”. Întrebat dacă, potrivit legilor medicinei organismul uman poate rezista atât de multă vreme fără hrană, angajatul de la Ambulanţă ne-a zâmbit complice, spunând cu jumătate de gură: „Conform valorilor glicemiei care au fost înregistrate în câteva rânduri, rezultă clar că au mâncat!”. Directorul instituţiei, dr. Tiberiu Bondar, a confirmat şi el spusele medicilor. „La început, am trimis zilnic un echipaj la ei pentru examenul medical! Li se făceau şi teste de glicemie. După două-trei săptămâni, au început să se schimbe între ei, să vină alţii. Unii au renunţat la grevă, la recomandarea medicilor. Am fost chemaţi de câteva ori, însă în ultima perioadă nu ne-au mai solicitat. Nu mai facem teste de glicemie decât celor care prezintă anumite simptome, fiindcă şi acestea costă şapte dolari bucata. Ultima dată am fost solicitaţi pe 29 iunie. Toţi aveau valori ale tensiunii normale, cu excepţia lui I.F.” La închiderea ediţiei, judecând după durata acţiunii lor de protest, greviştii foamei din Parcul Traian ar fi putut emite pretenţii de a fi trecuţi în Cartea Recordurilor. Doar că nu prea dădeau semne de externuare. Oamenii fumau liniştiţi, trăgeau câte o duşcă de apă minerală sau cafea, aşteptând nişte bani pe care ei sunt absolut convinşi că li se cuvin. Noi ne permitem să ne îndoim.

Florin Cuc

Imagini:

Alte articole pe aceeaşi temă

• Guvernul dat in judecata de profesori publicat în data de 20-07-2009
• Elena Udrea: Boc, Blaga sau Stolojan în fruntea unui Guvern PD-L publicat în data de 19-10-2008
• Bugetul Romaniei mai mare, dar inexistent publicat în data de 26-07-2009
• Rareş Niculescu: “Guvernul PDL-PSD este o dovadă de maturitate” publicat în data de 10-01-2009
• Criza alimentară loveşte Guvernul publicat în data de 31-01-2009

Tag-uri

Guvern Investigatii

Comentarii

Nici un comentariu nu a fost postat încă.