Cu bocancii prin caviar
Cu bocancii prin caviar
LA NIVELUL STRUCTURILOR seviciilor secrete, modelul românesc pare să vină în continuare dinspre răsărit. Tocmai de aceea, ar trebui să fim ceva mai atenţi la ultimele mişcări ale preşedintelui Putin care, la mijlocul lunii martie a „reformat” din temelii serviciile secrete ruseşti. Ocupată cu războiul din Golf, presa românească aproape nu a băgat în seamă acest lucru. „11 martie ar putea fi serbată în viitor de cekişti ca ziua renaşterii KGB-ului”, notează Armand Goşu în „Nostalgie după KGB” (săptămînalul „22”). După ce au fost desfiinţate Serviciul Federal de Grăniceri, Serviciul de informaţii şi comunicaţii guvernamentale şi, în mod straniu, Garda Financiară (în ciuda eficienţei ei dovedite, eficienţă care a supărat însă o mulţime de potentaţi, inclusiv oameni din apropierea preşedintelui Putin) FSB-ul (urmaşul KGB) a ajuns să numere acum, de la 80.000 de oameni, aproape 330.000, deci aproape cît avea KGB-ul în 1990. E vorba, bineînţeles, de oameni angajaţi cu acte în regulă, cît despre ceilalţi, or fi cu milioanele. Prin FSB, controlul lui Putin asupra societăţii ruseşti devine astfel aproape total, deşi el a vorbit doar de o mai mare eficienţă în activitatea Serviciului Federal de Securitate. Să aşteptăm să vedem, la noi, cine va vorbi primul de „eficientizarea” serviciile secrete: preşedintele Iliescu ori actualul premier. Sau poate, după alegeri, preşedintele Năstase?
MILITARII AMERICANI par să fi luat, înaintea acestui război, lecţii serioase de diplomaţie. În războiul mediatic, cu mai multe victime inovente decît cel real, declaraţiile lor pot fi înţelese după cum vor mijloacele de informare care le preiau. Astfel, imediat după încercuirea Bagdadului, generalul Tommy Franks declara că războiul nu se va termina curînd. În variantă irakiană, aceste vorbe demonstrau că Bagdadul va cădea greu sau nu va cădea deloc. După ce tancurile au ajuns pînă în centrul oraşului ca într-o plimbare de plăcere, întrebaţi dacă lucrul acesta i-a luat prin surpindere, comandanţii militari au explicat: nu, nu i-a luat prin surprindere, iar cînd spuneau că războiul nu se va termina curînd se refereau de fapt la „războiul” cu frica, cu mentalităţile şi cu lipsa democraţiei în Irak. Se scot din orice situaţie băieţii ăştia, chiar şi atunci cînd o dau evident în bară.
TOT ÎN „22”, Gheorghe Dobrescu, probabil în lipsă de alt subiect, mai răscoleşte puţin pămîntul de pe mormîntul lui Dumitru Tinu. Surprinde mai mult reacţia de „România Mare”, cîtă vreme săptămînalul condus de Gabriela Adameşteanu păstrează (mai) întotdeauna o doză de bun simţ. „Am realizat astfel că omul Dumitru Tinu nu a fost altul decît un parvenit în toată puterea cuvîntului şi că toată viaţa lui nu se reduce decît la atît”, scrie Gh. Dobrescu, pentru a încheia cu o caracterizare a lui G. Călinescu pentru un personaj caragialian: Dumitru Tinu a fost „un anxios intrat în faza paroxistică”. Apelul la clasici nu face cuvintele mai suportabile. Plăcerea de a da lecţii de morală disecînd destine gazetăreşti e de înţeles cînd intră în joc oamenii politici (un soi de: nici voi nu sunteţi mai buni decît noi) dar se transformă în patologie cînd e practicată chiar de către „confraţi”. În războiul dintre gazetari nu există victime colaterale: singura care are de suferit e tocmai presa românească, aşa, bună, rea cum o fi ea.
DIN „DILEMA”, al cărei subiect general a fost „obscenitate”, două citate mai mult decît grăitoare. Un text de tot decomplexat al lui Andrei Covaciu se termină în felul următor: „O vreme nu am înţeles ce atitudine vor să transmită fotografii de la Penthouse atunci cînd îşi roagă fotomodelele să îşi arate, anatomic, interiorul păsăricii. Să vezi că n-are cap, gît, labe şi organe înăuntru? Nu… americanii nu ştiu de astea. La ei totul e mai simplu. Image is reality – şi cum imaginea arată o păsărică, realitatea trebuie să spună că păsărica e veselă. Aşa că degetele care o lăţ-lungesc spun ceva simplu: keep smiling!” Al doilea citat e din Gianini Munteanu, impresarul trupei Paraziţii: „Noi promovăm valoarea teraputică a obscenităţii”. Ce-ar mai fi de spus? Doar, vorba americanilor de mai sus: keep smiling, CAN, keep smiling.
LA NIVELUL STRUCTURILOR seviciilor secrete, modelul românesc pare să vină în continuare dinspre răsărit. Tocmai de aceea, ar trebui să fim ceva mai atenţi la ultimele mişcări ale preşedintelui Putin care, la mijlocul lunii martie a „reformat” din temelii serviciile secrete ruseşti. Ocupată cu războiul din Golf, presa românească aproape nu a băgat în seamă acest lucru. „11 martie ar putea fi serbată în viitor de cekişti ca ziua renaşterii KGB-ului”, notează Armand Goşu în „Nostalgie după KGB” (săptămînalul „22”). După ce au fost desfiinţate Serviciul Federal de Grăniceri, Serviciul de informaţii şi comunicaţii guvernamentale şi, în mod straniu, Garda Financiară (în ciuda eficienţei ei dovedite, eficienţă care a supărat însă o mulţime de potentaţi, inclusiv oameni din apropierea preşedintelui Putin) FSB-ul (urmaşul KGB) a ajuns să numere acum, de la 80.000 de oameni, aproape 330.000, deci aproape cît avea KGB-ul în 1990. E vorba, bineînţeles, de oameni angajaţi cu acte în regulă, cît despre ceilalţi, or fi cu milioanele. Prin FSB, controlul lui Putin asupra societăţii ruseşti devine astfel aproape total, deşi el a vorbit doar de o mai mare eficienţă în activitatea Serviciului Federal de Securitate. Să aşteptăm să vedem, la noi, cine va vorbi primul de „eficientizarea” serviciile secrete: preşedintele Iliescu ori actualul premier. Sau poate, după alegeri, preşedintele Năstase?
MILITARII AMERICANI par să fi luat, înaintea acestui război, lecţii serioase de diplomaţie. În războiul mediatic, cu mai multe victime inovente decît cel real, declaraţiile lor pot fi înţelese după cum vor mijloacele de informare care le preiau. Astfel, imediat după încercuirea Bagdadului, generalul Tommy Franks declara că războiul nu se va termina curînd. În variantă irakiană, aceste vorbe demonstrau că Bagdadul va cădea greu sau nu va cădea deloc. După ce tancurile au ajuns pînă în centrul oraşului ca într-o plimbare de plăcere, întrebaţi dacă lucrul acesta i-a luat prin surpindere, comandanţii militari au explicat: nu, nu i-a luat prin surprindere, iar cînd spuneau că războiul nu se va termina curînd se refereau de fapt la „războiul” cu frica, cu mentalităţile şi cu lipsa democraţiei în Irak. Se scot din orice situaţie băieţii ăştia, chiar şi atunci cînd o dau evident în bară.
TOT ÎN „22”, Gheorghe Dobrescu, probabil în lipsă de alt subiect, mai răscoleşte puţin pămîntul de pe mormîntul lui Dumitru Tinu. Surprinde mai mult reacţia de „România Mare”, cîtă vreme săptămînalul condus de Gabriela Adameşteanu păstrează (mai) întotdeauna o doză de bun simţ. „Am realizat astfel că omul Dumitru Tinu nu a fost altul decît un parvenit în toată puterea cuvîntului şi că toată viaţa lui nu se reduce decît la atît”, scrie Gh. Dobrescu, pentru a încheia cu o caracterizare a lui G. Călinescu pentru un personaj caragialian: Dumitru Tinu a fost „un anxios intrat în faza paroxistică”. Apelul la clasici nu face cuvintele mai suportabile. Plăcerea de a da lecţii de morală disecînd destine gazetăreşti e de înţeles cînd intră în joc oamenii politici (un soi de: nici voi nu sunteţi mai buni decît noi) dar se transformă în patologie cînd e practicată chiar de către „confraţi”. În războiul dintre gazetari nu există victime colaterale: singura care are de suferit e tocmai presa românească, aşa, bună, rea cum o fi ea.
DIN „DILEMA”, al cărei subiect general a fost „obscenitate”, două citate mai mult decît grăitoare. Un text de tot decomplexat al lui Andrei Covaciu se termină în felul următor: „O vreme nu am înţeles ce atitudine vor să transmită fotografii de la Penthouse atunci cînd îşi roagă fotomodelele să îşi arate, anatomic, interiorul păsăricii. Să vezi că n-are cap, gît, labe şi organe înăuntru? Nu… americanii nu ştiu de astea. La ei totul e mai simplu. Image is reality – şi cum imaginea arată o păsărică, realitatea trebuie să spună că păsărica e veselă. Aşa că degetele care o lăţ-lungesc spun ceva simplu: keep smiling!” Al doilea citat e din Gianini Munteanu, impresarul trupei Paraziţii: „Noi promovăm valoarea teraputică a obscenităţii”. Ce-ar mai fi de spus? Doar, vorba americanilor de mai sus: keep smiling, CAN, keep smiling.
Alte articole pe aceeaşi temă
- Seful DNA asteapta dorinta Presedintelui publicat în data de 12-01-2012
- Agentia de Cadastru ajunge la Udrea publicat în data de 26-01-2012
- Tribunalul i-a dat 2,3 mil euro unui clujean publicat în data de 09-02-2012
- Oltean: Grupul de la Cluj s-a apropiat de PDL, marginalizat de PSD, şi am vrea sa-l avem alaturi publicat în data de 13-09-2009
- La Cluj, politaii si procurorii ii iarta pe “baietii buni” publicat în data de 22-05-2011
Tag-uri
Articol vizualizat de 522 ori
Înapoi
Reportaje video
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.













Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.