Dinu Olăraşu: Aurul în care cred eu în România nu e aurul de la Roşia Montană
Poetul, artistul, cântăreţul şi omul desăvârşit Dinu Olăraşu a acordat un interviu Gazetei de Cluj în care a vorbit despre noua lege de impozitare a drepturilor de autor, despre cianurile din România şi oamenii care populează această ţară.
Rep: Ca artist ce părere ai despre noua lege de impozitarea a drepturilor de autor?
D.O. Mi se pare o mârlănie punct ro. Eu aşa i-aş spune. Din ce cauză? Pentru că îmi ia prea mult timp, pentru că două-trei zile trebuie să alerg pe coclauri pe la ghişee, eu aş umbla pe la gheişe. Şi ghişeul poate să fie închis şi cineva să îmi spună că nu am calculat suma cum trebuie. Păi eu să calculez? Eu am altă treabă. Tu mă impozitezi pe mine nu eu pe tine. Tu să îmi calculezi mie banii pentru care tu stai în fotoliul acela. Sper că administraţiei ţării o să-i vină mintea cea din urmă la cap şi o să revină rectificând cele de putinţă în aşa fel ca oamenii care au votat în ei să îşi recâştige încrederea în ei.
Rep.: Dumneavosatră cu cine aţi votat?
D.O.: Am votat cu cine te gândeşti tu. Această lege cred că a fost o scăpare, o „tâmpiţică”.
Rep.: De ce credeţi că a intrat în vigoare aceste lege?
D.O.: Muşcătorii de cur, cine latră, cine spune. Gardianul, presa, media este într-una în ultima vreme cam contra puterii. E o răzbunare aiurea. Nu în sensul că trebuie să te dai bine cu presa, să dai bani presei ca să scrie bine de tine. Dar fă în aşa fel încât unul sau două din cele cinci gesturi ale tale lunare să fie de bun simţ. Cu greşeli, cu rectificări ulterioare, dar fă-l în aşa fel încât să nu fie umilitoare pentru ceilalţi. Ştii cum e vorba aia? Liberte, fraternite, umilite în România. Eu nu mă plâng, supravieţuiesc, încerc să subzist în România împreună cu iubita mea, cu fiul meu, cu prietenii mei, cu cărţile mele, cu cântecele mele încă o vreme. Dau încă un răgaz. Sper că până la urmă lucrurile se vor pune în bună ordine cât mai degrabă, adică în timpul vieţii mele.
Rep.:Speraţi ca în timpul vieţii copilului dumneavoastră să fie mai bine?
D.O.: Da, sper ca în timpul lui Vladimir să fie mai bine ca să nu trebuiască să emigrăm iar în Noua Groenlandă.
Rep.: Care este viitorul tău ca artist, ca poet şi ce sfaturi îi poţi da unui tânăr poet care începe de la o vârstă fragedă să scrie poezii?
D.O.: Fiecare poet scrie în limba lui. Dacă scriam în etiopiană, în araba sau în indiană era poarte altceva. Născându-mă în România, trebuie să ţin cumva cu cei de aici. Oricâţi de zeci de mii de kilometri aş lua între mine şi România dacă aş pleca de aici fie în noua Alaskă, Nordul Groenlandei, sudul Norvegiei sau chiar pe Ecuator primul vers care îmi vine în minte o să fie tot în limba română
Rep.: Ce poţi să îmi spui despre noua ta carte?
D.O.: Am tras o virgulă în vara asta, scos la o editură din Cluj în Transilvania, Eikon. Sponsorizări am avut aşa: Mircea Baniciu, Nicu Alifantis, Ducu Berţi, Marius Baciu şi Eugen Baboi, Victor Socaciu, Vasile Şeicariu şi încă două trei companii. Aşa am scos eu cartea asta, câte puţin de la fiecare. Îţi spun o poezie ca să vezi despre ce e cartea: Oameni, oameni, oameni, oameni, oameni, oameni, oameni, oameni mă! Oameni! Asta este o poezie.
Rep: Dacă am face o comparaţie între Roşia Montană şi Vama Veche, care ar fi asemnările şi deosebirile Mişcării de Rezistenţă?
D.O.: Eu aş alerge iarna Vama Veche şi iarna Roşia Montană.
Reporter: Dinu Olăraşu ca om, poet, fiu de miner, cum vede proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană?
Dinu Olăraşu: E o întrebare capcană. Nu se mai poartă cianurile, peste tot sunt păreri pro şi contra. Sunt multe manevre. Aurul în care cred eu în România nu e aurul de la Roşia Montană. Eu cred că aurul stă în fiecare om din ţara asta. Cel de aici e un gramaj. Aurul e în fiecare fiinţă, fiecare copil, fiecare speranţă, fiecare iluzie, de 20 de ani încoace. Dacă greşesc să mă fulgere în cortul acesta acu. Dacă nu înseamnă că am scăpat.
Rep.: Dar totuşi, cum vedeţi acest proiect dacă tot aţi venit la acest eveniment? Că bănuiesc că nu aţi venit aici doar pentru bani.
D.O.: Dacă aş fi trăit numai din bani aş fi murit demult. Dovadă stau cărţile mele de poezie. E adevărat că nu poţi să trăieşti doar din aer. Am văzut în Alba-Iulia un cartier întreg făcut de corporaţia care vrea să exploateze în Roşia Montană. Acesta este un lucru foarte bun. Eu să-ţi pun o altă întrebare. E mai dăunătoare o cianură sau e mai dăunător că uneori oamenii care administrează zeci de milioane de vieţi de 20 de ani să nu aibă nicio grijă pentru ce înseamnă frumuseţe, adevăr şi dreptate. Care sunt cianurile mai tari? Eu am cântat aici pentru taicămiu care a lucrat 27 de ani în mină. Are o pensie de 10 milioane şi o rămas cu 9 şi ceva.
Rep.: Se mai poate câştiga din minerit în România?
D.O.: Folkiştii sunt un fel de mineri. Sapă fiecare în adâncul sufletului lui, adâncul cuvintelor, iluziilor, iubirilor, deziluziilor. Toţi săpăm de fapt. Atâta vreme cât nu afectează, atâta vreme cât arheologii au făcut săpături, atâta vreme cât bat palma şi impun înţelegere se înţeleg... Cât timp lasă unii altora cale de umblat, dacă aurul duce lumea asta înainte, cică asta e moneda cea mai tare. Dragostea e o monedă mai tare. Atâtea ecouri ecologice apărute, foarte multe „ciupercuţe” care doar trâmbiţează şi care iau bani, cecuri. Atâta vreme cât nu mor copii, cât sunt respectate normele în vigoare, proiectul este bun.
Volume de poezie
• Dăruit eternității pe fereastră, Editura Albatros, București, 1983
• Traficul de transparență, Editura Marineasa, Timișoara, 1997
• Frenetic, Editura Timpul, 1998
• In, Colecția Semn, Editura Brumar, Timișoara, 2001
• Caietele toamnei, Editura Artisis, 2003
• Caietele iernii, Editura Artisis, 2003
• Caietele primăverii, Editura Artisis, 2004
• Caietele verii, Editura Artisis, 2004
• Vamă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010
Albume
• Vărsător
• Pur și simplu, Tempo Music, 1998
• Vizavi, Intercont Music, 2001
• Altcumva, Cat Music, 2007
Tiberiu Hrihorciuc
Rep: Ca artist ce părere ai despre noua lege de impozitarea a drepturilor de autor?
D.O. Mi se pare o mârlănie punct ro. Eu aşa i-aş spune. Din ce cauză? Pentru că îmi ia prea mult timp, pentru că două-trei zile trebuie să alerg pe coclauri pe la ghişee, eu aş umbla pe la gheişe. Şi ghişeul poate să fie închis şi cineva să îmi spună că nu am calculat suma cum trebuie. Păi eu să calculez? Eu am altă treabă. Tu mă impozitezi pe mine nu eu pe tine. Tu să îmi calculezi mie banii pentru care tu stai în fotoliul acela. Sper că administraţiei ţării o să-i vină mintea cea din urmă la cap şi o să revină rectificând cele de putinţă în aşa fel ca oamenii care au votat în ei să îşi recâştige încrederea în ei.
Rep.: Dumneavosatră cu cine aţi votat?
D.O.: Am votat cu cine te gândeşti tu. Această lege cred că a fost o scăpare, o „tâmpiţică”.
Rep.: De ce credeţi că a intrat în vigoare aceste lege?
D.O.: Muşcătorii de cur, cine latră, cine spune. Gardianul, presa, media este într-una în ultima vreme cam contra puterii. E o răzbunare aiurea. Nu în sensul că trebuie să te dai bine cu presa, să dai bani presei ca să scrie bine de tine. Dar fă în aşa fel încât unul sau două din cele cinci gesturi ale tale lunare să fie de bun simţ. Cu greşeli, cu rectificări ulterioare, dar fă-l în aşa fel încât să nu fie umilitoare pentru ceilalţi. Ştii cum e vorba aia? Liberte, fraternite, umilite în România. Eu nu mă plâng, supravieţuiesc, încerc să subzist în România împreună cu iubita mea, cu fiul meu, cu prietenii mei, cu cărţile mele, cu cântecele mele încă o vreme. Dau încă un răgaz. Sper că până la urmă lucrurile se vor pune în bună ordine cât mai degrabă, adică în timpul vieţii mele.
Rep.:Speraţi ca în timpul vieţii copilului dumneavoastră să fie mai bine?
D.O.: Da, sper ca în timpul lui Vladimir să fie mai bine ca să nu trebuiască să emigrăm iar în Noua Groenlandă.
Rep.: Care este viitorul tău ca artist, ca poet şi ce sfaturi îi poţi da unui tânăr poet care începe de la o vârstă fragedă să scrie poezii?
D.O.: Fiecare poet scrie în limba lui. Dacă scriam în etiopiană, în araba sau în indiană era poarte altceva. Născându-mă în România, trebuie să ţin cumva cu cei de aici. Oricâţi de zeci de mii de kilometri aş lua între mine şi România dacă aş pleca de aici fie în noua Alaskă, Nordul Groenlandei, sudul Norvegiei sau chiar pe Ecuator primul vers care îmi vine în minte o să fie tot în limba română
Rep.: Ce poţi să îmi spui despre noua ta carte?
D.O.: Am tras o virgulă în vara asta, scos la o editură din Cluj în Transilvania, Eikon. Sponsorizări am avut aşa: Mircea Baniciu, Nicu Alifantis, Ducu Berţi, Marius Baciu şi Eugen Baboi, Victor Socaciu, Vasile Şeicariu şi încă două trei companii. Aşa am scos eu cartea asta, câte puţin de la fiecare. Îţi spun o poezie ca să vezi despre ce e cartea: Oameni, oameni, oameni, oameni, oameni, oameni, oameni, oameni mă! Oameni! Asta este o poezie.
Rep: Dacă am face o comparaţie între Roşia Montană şi Vama Veche, care ar fi asemnările şi deosebirile Mişcării de Rezistenţă?
D.O.: Eu aş alerge iarna Vama Veche şi iarna Roşia Montană.
Reporter: Dinu Olăraşu ca om, poet, fiu de miner, cum vede proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană?
Dinu Olăraşu: E o întrebare capcană. Nu se mai poartă cianurile, peste tot sunt păreri pro şi contra. Sunt multe manevre. Aurul în care cred eu în România nu e aurul de la Roşia Montană. Eu cred că aurul stă în fiecare om din ţara asta. Cel de aici e un gramaj. Aurul e în fiecare fiinţă, fiecare copil, fiecare speranţă, fiecare iluzie, de 20 de ani încoace. Dacă greşesc să mă fulgere în cortul acesta acu. Dacă nu înseamnă că am scăpat.
Rep.: Dar totuşi, cum vedeţi acest proiect dacă tot aţi venit la acest eveniment? Că bănuiesc că nu aţi venit aici doar pentru bani.
D.O.: Dacă aş fi trăit numai din bani aş fi murit demult. Dovadă stau cărţile mele de poezie. E adevărat că nu poţi să trăieşti doar din aer. Am văzut în Alba-Iulia un cartier întreg făcut de corporaţia care vrea să exploateze în Roşia Montană. Acesta este un lucru foarte bun. Eu să-ţi pun o altă întrebare. E mai dăunătoare o cianură sau e mai dăunător că uneori oamenii care administrează zeci de milioane de vieţi de 20 de ani să nu aibă nicio grijă pentru ce înseamnă frumuseţe, adevăr şi dreptate. Care sunt cianurile mai tari? Eu am cântat aici pentru taicămiu care a lucrat 27 de ani în mină. Are o pensie de 10 milioane şi o rămas cu 9 şi ceva.
Rep.: Se mai poate câştiga din minerit în România?
D.O.: Folkiştii sunt un fel de mineri. Sapă fiecare în adâncul sufletului lui, adâncul cuvintelor, iluziilor, iubirilor, deziluziilor. Toţi săpăm de fapt. Atâta vreme cât nu afectează, atâta vreme cât arheologii au făcut săpături, atâta vreme cât bat palma şi impun înţelegere se înţeleg... Cât timp lasă unii altora cale de umblat, dacă aurul duce lumea asta înainte, cică asta e moneda cea mai tare. Dragostea e o monedă mai tare. Atâtea ecouri ecologice apărute, foarte multe „ciupercuţe” care doar trâmbiţează şi care iau bani, cecuri. Atâta vreme cât nu mor copii, cât sunt respectate normele în vigoare, proiectul este bun.
Volume de poezie
• Dăruit eternității pe fereastră, Editura Albatros, București, 1983
• Traficul de transparență, Editura Marineasa, Timișoara, 1997
• Frenetic, Editura Timpul, 1998
• In, Colecția Semn, Editura Brumar, Timișoara, 2001
• Caietele toamnei, Editura Artisis, 2003
• Caietele iernii, Editura Artisis, 2003
• Caietele primăverii, Editura Artisis, 2004
• Caietele verii, Editura Artisis, 2004
• Vamă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010
Albume
• Vărsător
• Pur și simplu, Tempo Music, 1998
• Vizavi, Intercont Music, 2001
• Altcumva, Cat Music, 2007
Tiberiu Hrihorciuc
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 947 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii