Rosia Montana, in asteptarea refacerii traditiei de 2.000 de ani: mineritul
Locuitorii din sătucul Roşia Montană din judeţul Alba nu au făcut nici ciubărit, nici lingouri de lemn, îndeletnicirea lor principală a fost extragerea aurului. De la romani şi până în perioada modernă, începând de acum 2.000 de ani şi până în prezent, cea mai rentabilă ocupaţie pentru roşieni a fost munca în cariere de aur. Deşi există un proiect minier care va aduce României câştiguri de miliarde de dolari, iar cei din zonă tânjesc după începerea lui, acesta este sistat de câţiva ani de autorităţi
Multe lucruri se prevăd la orizont la începutul oricărei săptămâni toride, însă doar muntele îţi oferă acea linişte monumentală. Am pornit din Cluj spre Roşia Montană cu puţin ajutor din partea Google Maps, dar ne-am bazat mai mult pe indicaţiile localnicilor pentru a avea motiv să îi tragem şi de limbă. Primii chestionaţi erau oameni care erau nerăbdători să înceapă proiectul minier de la Roşia Montană, în ochii lor aceasta fiind singura salvare din starea jalnică în care îşi trăiesc viaţa. Pe măsură ce ne apropriem de Roşia Montană oamenii păreau din ce în ce mai deprimaţi. O femeie stătea la geamul blocurilor gri şi privea întristată parcă aşteptând ziua de mâine.
Pe măsură ce te afunzi mai tare în munţii ce înconjoară Roşia Montană, peisajul devine de un blond caracteristic unui spic de greu aşteaptă de prea mult timp să fie cules. Pe parcurs apare şi o dominantă cărămizie din care ar putea proveni denumirea satului. Tristul sătuc este oricum doar o umbră fadă a ceea ce a fost odată-un fructuos centru minier în adevăratul sens al cuvântului. Principala îndeletnicire a consătenilor a dispărut de pe cărţile lor de muncă aşa cum şansa lor de a duce o viaţă decentă s-a scurs prin negura timpului. Dacă Atlantida nu mai poate fi descoperită, şansa oamenilor din Roşia Montană de a-şi recăpăta principala vocaţie există.
Continuarea tradiţiei
Într-o încercare de a recrea peisajul care domină satul de 2.000 de ani, locuitorii au intrat în cartea recordurilor pentru cei mai mulţi oameni care au căutat aur cu saitrocul. Amintirea le-a fost evocată, primul pas a fost făcut, dar acum cel mai important lucru este aşteptarea ce îi macină cel mai mult pe săteni: începerea exploatării minere. Ţăranii din zonă aşteaptă de cinci ani începerea proiectului care va crea locuri de muncă pentru toţi cei din zonă.
Într-o vizită pe dealurile din preajma Roşiei Montană unele pietre lamentează în propria strălucire. Ele au fost lăsate de cei care nu au fost în stare în ultimii ani să extragă aurul din zonă. Nu, procedeul nu este unul uşor şi nici unul tocmai ieftin, iar minereul propriu-zis se găseşte ca zahărul dizolvat în ceai. Nu este chiar El Dorado şi nici orice pietricică pe care o culegi valorează milioane, dar orice piatră este valoroasă dacă ştii să o preţuieşti şi şlefuieşti îndeajuns. Cei de la RMGC sunt cei care îşi permit să redea farmecul minier al zonei şi să creeze locuri de muncă pentru a transforma Roşia Montană în ce a fost odată: un oraş minier din toate punctele de vedere.
Utilaje de exploatare, ruginite
În momentul de faţă utilajele de exploatare minieră stau şi ruginesc pe dealurile de lângă comuna Roşia Montană. Unele utilaje sunt nefolosite de mai bine de cinci ani, altele arată de parcă nu ar fi folosite niciodată. Aceste utilaje imense sunt parcate în preajma satului şi arată farmecul ce ar putea cuprinde oraşul minier dacă ar fi puse în funcţiune.
Între cele 4 dealuri
Comuna Roşia Montană este înconjurată de patru dealuri care vor fi exploataţi în cadrul proiectului minier. Cetate, Cârnic, Jig şi Orlea sunt cele patru cariere care vor fi deschise, iar Cetate şi Cârnic vor fi exploatate în primii 9 ani. Celelalte două cariere vor fi deschise începând cu anul 9, iar exploatarea minereului se va face până în anul 14.
„Se va folosi o tehnologie specială pentru fiecare zonă pentru a reduce impactul asupra zonelor locuite şi/sau a celor protejate”, arată oficialii RMGC.
Festival în fân versus miliarde de dolari
Alternativa propusă de cei care se împotrivesc proiectului minier a fost arătat prin intermediul aşa-zisului festival FânFest. Dacă cei de la RMGC propun un proiect din care statul român va câştiga aproximativ 4 miliarde de dolari, cei care se împotrivesc proiectul au reuşit să organizeze un festival în care s-au cazat câteva sute de oameni timp de un weekend in fân. Deşi organizatorii Fân Fest au susţinut că în perioada festivalului câteva sute de persoane au cheltuit în medie 100 de lei pe zi în Roşia Montană suntem curioşi cum ar fi posibilă o asemenea situaţie. Niciun restaurant nu este deschis în interiorul comunei, iar magazinele săteşti sunt şi ele puţine. În acelaşi context, cei de la RMGC propun o variantă în care bugetul de stat va avea de câştigat direct 1,8 miliarde $, iar 2,2 miliarde $ vor fi banii cheltuiţi de companiei pentru resurse umane, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele. De asemenea, compania minieră canadiană va investi 1,7 miliarde de dolari în dezvoltarea proiectului. Cu toate acestea, câştigul canadienilor este de doar 1,9 miliarde de dolari, mai mic decât al statului român. La acţionarii Gabriel Resoursces va ajunge doar o parte a acestei sume, respectiv 1,3 miliarde de dolari. Dacă punem într-o balanţă toate aceste câştiguri pe care statul român le va avea după începerea proiectului şi un festival în care odată pe an vin câţiva oameni şi se cazează în fân, varianta cea mai atrăgătoare este cea care creează locuri de muncă şi redă Roşiei Montane spiritul de altădată.
Punerea în valoare a patrimoniul
Oficialii RMGC au renovat prima casă din Roşia Montană transformând-o într-un muzeu veritabil al mineritului. Centrul vechiului sat se va transforma în totalitate cu timpul într-un complex muzeal în care toate monumentele istorice vor fi reabiltiate. Conform canadienilor, muzeul s-a construit în doi ani şi jumătate, iar lucrările au costat 150.000 de euro. Pentru readucerea clădirii într-o formă cât mai apropiată de cea originală au muncit peste 100 de oameni. De asemenea, oficialii RMGC au anunţat că după terminarea lucrărilor miniere în zonă vor milita pentru introducerea comunei Roşia Montană în zonele protejate UNESCO.
Tiberiu Hrihorciuc
Multe lucruri se prevăd la orizont la începutul oricărei săptămâni toride, însă doar muntele îţi oferă acea linişte monumentală. Am pornit din Cluj spre Roşia Montană cu puţin ajutor din partea Google Maps, dar ne-am bazat mai mult pe indicaţiile localnicilor pentru a avea motiv să îi tragem şi de limbă. Primii chestionaţi erau oameni care erau nerăbdători să înceapă proiectul minier de la Roşia Montană, în ochii lor aceasta fiind singura salvare din starea jalnică în care îşi trăiesc viaţa. Pe măsură ce ne apropriem de Roşia Montană oamenii păreau din ce în ce mai deprimaţi. O femeie stătea la geamul blocurilor gri şi privea întristată parcă aşteptând ziua de mâine.
Pe măsură ce te afunzi mai tare în munţii ce înconjoară Roşia Montană, peisajul devine de un blond caracteristic unui spic de greu aşteaptă de prea mult timp să fie cules. Pe parcurs apare şi o dominantă cărămizie din care ar putea proveni denumirea satului. Tristul sătuc este oricum doar o umbră fadă a ceea ce a fost odată-un fructuos centru minier în adevăratul sens al cuvântului. Principala îndeletnicire a consătenilor a dispărut de pe cărţile lor de muncă aşa cum şansa lor de a duce o viaţă decentă s-a scurs prin negura timpului. Dacă Atlantida nu mai poate fi descoperită, şansa oamenilor din Roşia Montană de a-şi recăpăta principala vocaţie există.
Continuarea tradiţiei
Într-o încercare de a recrea peisajul care domină satul de 2.000 de ani, locuitorii au intrat în cartea recordurilor pentru cei mai mulţi oameni care au căutat aur cu saitrocul. Amintirea le-a fost evocată, primul pas a fost făcut, dar acum cel mai important lucru este aşteptarea ce îi macină cel mai mult pe săteni: începerea exploatării minere. Ţăranii din zonă aşteaptă de cinci ani începerea proiectului care va crea locuri de muncă pentru toţi cei din zonă.
Într-o vizită pe dealurile din preajma Roşiei Montană unele pietre lamentează în propria strălucire. Ele au fost lăsate de cei care nu au fost în stare în ultimii ani să extragă aurul din zonă. Nu, procedeul nu este unul uşor şi nici unul tocmai ieftin, iar minereul propriu-zis se găseşte ca zahărul dizolvat în ceai. Nu este chiar El Dorado şi nici orice pietricică pe care o culegi valorează milioane, dar orice piatră este valoroasă dacă ştii să o preţuieşti şi şlefuieşti îndeajuns. Cei de la RMGC sunt cei care îşi permit să redea farmecul minier al zonei şi să creeze locuri de muncă pentru a transforma Roşia Montană în ce a fost odată: un oraş minier din toate punctele de vedere.
Utilaje de exploatare, ruginite
În momentul de faţă utilajele de exploatare minieră stau şi ruginesc pe dealurile de lângă comuna Roşia Montană. Unele utilaje sunt nefolosite de mai bine de cinci ani, altele arată de parcă nu ar fi folosite niciodată. Aceste utilaje imense sunt parcate în preajma satului şi arată farmecul ce ar putea cuprinde oraşul minier dacă ar fi puse în funcţiune.
Între cele 4 dealuri
Comuna Roşia Montană este înconjurată de patru dealuri care vor fi exploataţi în cadrul proiectului minier. Cetate, Cârnic, Jig şi Orlea sunt cele patru cariere care vor fi deschise, iar Cetate şi Cârnic vor fi exploatate în primii 9 ani. Celelalte două cariere vor fi deschise începând cu anul 9, iar exploatarea minereului se va face până în anul 14.
„Se va folosi o tehnologie specială pentru fiecare zonă pentru a reduce impactul asupra zonelor locuite şi/sau a celor protejate”, arată oficialii RMGC.
Festival în fân versus miliarde de dolari
Alternativa propusă de cei care se împotrivesc proiectului minier a fost arătat prin intermediul aşa-zisului festival FânFest. Dacă cei de la RMGC propun un proiect din care statul român va câştiga aproximativ 4 miliarde de dolari, cei care se împotrivesc proiectul au reuşit să organizeze un festival în care s-au cazat câteva sute de oameni timp de un weekend in fân. Deşi organizatorii Fân Fest au susţinut că în perioada festivalului câteva sute de persoane au cheltuit în medie 100 de lei pe zi în Roşia Montană suntem curioşi cum ar fi posibilă o asemenea situaţie. Niciun restaurant nu este deschis în interiorul comunei, iar magazinele săteşti sunt şi ele puţine. În acelaşi context, cei de la RMGC propun o variantă în care bugetul de stat va avea de câştigat direct 1,8 miliarde $, iar 2,2 miliarde $ vor fi banii cheltuiţi de companiei pentru resurse umane, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele. De asemenea, compania minieră canadiană va investi 1,7 miliarde de dolari în dezvoltarea proiectului. Cu toate acestea, câştigul canadienilor este de doar 1,9 miliarde de dolari, mai mic decât al statului român. La acţionarii Gabriel Resoursces va ajunge doar o parte a acestei sume, respectiv 1,3 miliarde de dolari. Dacă punem într-o balanţă toate aceste câştiguri pe care statul român le va avea după începerea proiectului şi un festival în care odată pe an vin câţiva oameni şi se cazează în fân, varianta cea mai atrăgătoare este cea care creează locuri de muncă şi redă Roşiei Montane spiritul de altădată.
Punerea în valoare a patrimoniul
Oficialii RMGC au renovat prima casă din Roşia Montană transformând-o într-un muzeu veritabil al mineritului. Centrul vechiului sat se va transforma în totalitate cu timpul într-un complex muzeal în care toate monumentele istorice vor fi reabiltiate. Conform canadienilor, muzeul s-a construit în doi ani şi jumătate, iar lucrările au costat 150.000 de euro. Pentru readucerea clădirii într-o formă cât mai apropiată de cea originală au muncit peste 100 de oameni. De asemenea, oficialii RMGC au anunţat că după terminarea lucrărilor miniere în zonă vor milita pentru introducerea comunei Roşia Montană în zonele protejate UNESCO.
Tiberiu Hrihorciuc
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 1122 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii