IN MEMORIAM, TUDOR DRAGANU (1912-2010)
La 24 august 2010 ne-am despărţit, în Foaierul Colegiului Academic, de profesorul Tudor Drăganu, cel mai de seamă jurist al zilelor noastre. Deşi, la o vârstă patriarhală – s-a născut la Năsăud în 2 decembrie 1912 – a fost activ până în ultima parte a vieţii. A condus doctorate, era la curent cu tot ceea ce se publică mai important în domeniul dreptului public, fiind o prezenţă constantă în revistele de specialitate. La peste 90 de ani a elaborat o monografie de referinţă „Liberul acces la justiţie”.
Titlul de Membru de Onoare al Academiei Române a fost unul meritat pe deplin. Pe lângă o prodigioasă muncă ştiinţifică – apreciată şi în străinătate – a participat şi la viaţa Cetăţii, dar nu de pe o poziţie de partizanat politic, ci una echidistantă.
Ca una care i-am fost studentă şi am mai scris despre ampla operă a eminentului profesor universitar, nu pot să nu evoc emoţionantul moment, când a participat la o sesiune de comunicări ştiinţifice a Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române. Expunerea a fost clară, elegantă în formulări, iar argumentele erau prezentate într-o logică impecabilă. Întregul auditoriu s-a simţit onorat şi privilegiat că a putut să participe la o oră de desfătare intelectuală şi spirituală. Aş mai putea evoca şi o altă zi de graţie din viaţa Profesorului şi a noastră, desfăşurată în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai, când a fost omagiat de lumea universitară la împlinirea vârstei de 90 de ani. Erau prezenţi cei mai importanţi reprezentanţi ai ştiinţei dreptului din ţară şi a primit mesaje de felicitare din partea preşedintelui ţării şi premierului de atunci. Acum, când ne-am despărţit de Domnia Sa, nu numai factorii de răspundere ai autorităţilor centrale au păstrat tăcerea, dar nici măcar instituţiile locale nu au fost o prezenţă deosebită. Ar fi trebuit să fie mândri că au fost contemporani cu marele dispărut. Oricum, memoria profesorului Drăganu nu este afectată din această cauză, păstrându-se nealterată prin continuatori. În schimb, cei doi ierarhi români din Cluj nu l-au uitat deloc prin mesajele transmise familiei şi citite la ceremonia funerală.
Tudor Drăganu a fost continuatorul unor intelectuali străluciţi. Tatăl, Nicolae Drăganu, filolog de seamă, a fost rectorul Universităţii Ferdinand I şi Primarul Municipiului Cluj. Prestigioasă era şi ascendenţa pe linie maternă. Provenind dintr-un mediu select, a avut un larg orizont cultural, dacă ar fi să ne gândim şi numai la importanta sa carte de călătorii. A fost un magistru nu numai din punct de vedere ştiinţific şi pedagogic, dar şi un model uman. De aceea, pierderea suferită de noi toţi este atât de grea.
La despărţirea de ultimul profesor universitar din perioada interbelică, rândurile mele încearcă să aducă un sincer şi neconvenţional omagiu, pentru tot ceea ce a făcut în domeniul ştiinţei, contribuţie care îl aşează între marii jurişti ai neamului. Nu pot însă să nu mă gândesc şi la sprijinul nelimitat pe care l-a primit, mai ales în ultimii ani, de la doamna Valeria – soţia sa devotată.
Fie-i ţărâna uşoară!
Narcisa Cozea, cercetător ştiinţific
25.08.2010
Titlul de Membru de Onoare al Academiei Române a fost unul meritat pe deplin. Pe lângă o prodigioasă muncă ştiinţifică – apreciată şi în străinătate – a participat şi la viaţa Cetăţii, dar nu de pe o poziţie de partizanat politic, ci una echidistantă.
Ca una care i-am fost studentă şi am mai scris despre ampla operă a eminentului profesor universitar, nu pot să nu evoc emoţionantul moment, când a participat la o sesiune de comunicări ştiinţifice a Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române. Expunerea a fost clară, elegantă în formulări, iar argumentele erau prezentate într-o logică impecabilă. Întregul auditoriu s-a simţit onorat şi privilegiat că a putut să participe la o oră de desfătare intelectuală şi spirituală. Aş mai putea evoca şi o altă zi de graţie din viaţa Profesorului şi a noastră, desfăşurată în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai, când a fost omagiat de lumea universitară la împlinirea vârstei de 90 de ani. Erau prezenţi cei mai importanţi reprezentanţi ai ştiinţei dreptului din ţară şi a primit mesaje de felicitare din partea preşedintelui ţării şi premierului de atunci. Acum, când ne-am despărţit de Domnia Sa, nu numai factorii de răspundere ai autorităţilor centrale au păstrat tăcerea, dar nici măcar instituţiile locale nu au fost o prezenţă deosebită. Ar fi trebuit să fie mândri că au fost contemporani cu marele dispărut. Oricum, memoria profesorului Drăganu nu este afectată din această cauză, păstrându-se nealterată prin continuatori. În schimb, cei doi ierarhi români din Cluj nu l-au uitat deloc prin mesajele transmise familiei şi citite la ceremonia funerală.
Tudor Drăganu a fost continuatorul unor intelectuali străluciţi. Tatăl, Nicolae Drăganu, filolog de seamă, a fost rectorul Universităţii Ferdinand I şi Primarul Municipiului Cluj. Prestigioasă era şi ascendenţa pe linie maternă. Provenind dintr-un mediu select, a avut un larg orizont cultural, dacă ar fi să ne gândim şi numai la importanta sa carte de călătorii. A fost un magistru nu numai din punct de vedere ştiinţific şi pedagogic, dar şi un model uman. De aceea, pierderea suferită de noi toţi este atât de grea.
La despărţirea de ultimul profesor universitar din perioada interbelică, rândurile mele încearcă să aducă un sincer şi neconvenţional omagiu, pentru tot ceea ce a făcut în domeniul ştiinţei, contribuţie care îl aşează între marii jurişti ai neamului. Nu pot însă să nu mă gândesc şi la sprijinul nelimitat pe care l-a primit, mai ales în ultimii ani, de la doamna Valeria – soţia sa devotată.
Fie-i ţărâna uşoară!
Narcisa Cozea, cercetător ştiinţific
25.08.2010
Imagini:
Articol vizualizat de 777 ori
Înapoi
Reportaje video
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.











Comentarii