“Noul plan urbanistic general încearcă să echilibreze lucrurile în cadrul unei gândiri per ansamblu. “Eşecul” vechiului PUG nu poate fi imputat autorilor sau celor care l-au avizat, ci modului în care a fost aplicat şi înţeles. Calitatea vine din consultare, dintr-un exerciţiu care este superior aplicării legislaţiei.” Şerban Ţigănaş
Gazeta de Cluj continuă seria interviurilor pe teme de urbanism şi arhitectură. În acest sens am realizat un interviu cu arhitectul Şerban Ţigănaş.


Reporter: Proiectul de realizare a noului Plan Urbanistic General (PUG) al municipiului este pe ultima “sută de metri”.  Prin ce se deferenţiază noul PUG de cel vechi?

Şerban Ţigănaş: Să nu ne imaginăm că termenul de valabilitate al unui PUG expiră,  înseamnând că oraşul nu mai are PUG. Termenul de valabilitate al unui PUG este într-adevăr de maxim zece 10 ani, dar el poate fi revizuit după trei, cinci, şapte ani, sau când consideră administraţia că trebuie refăcut acel document strategic. Termenul de valabilitate înseamnă de fapt obligaţia administraţiei. Deocamdată avem un contract pentru noul PUG. În prezent avem un contract în derulare nefinalizat încă. Acest contract este o speranţă. Contractul vorbeşte despre finele anului în curs ca o etapă în care partea conceptuală a PUG-ului, toate elementele care ţin de noua reglementare să fie realizate. PUG-ul mai are o etapă care nu ţine de laborator, ci ţine de o serie întreagă de instituţii ale statului, entităţile naţionale, mai precis ministerele care avizează. Durata de avizare a unei astfel de documentaţii complexe este procesată de către ministere. Problema PUG-ului este mult mai sofisticată, mai ales că un plan urbanistic general este o interacţiune între administraţie şi toate entităţile, inclusiv societatea şi interesele ei. Un elaborator de PUG nu poate să impună nişte regelmentări oraşului, ci doar să propună nişte reguli care sunt apoi discutate şi supuse unui mecanism de consultare. Acest proces poate să conducă la împingerea termenului de realizare până când administraţia va media aceste interese. Gandirea în administraţie consumă timp. Iar acesta nu este timpul propus de elaborator, ci al societăţii să decidă dacă ceea ce s-a propus este acceptabil sau nu.    

Rep: Pe ce elemente se pune accentual în noul Plan Urbanistic General?

ŞŢ: Pe de altă parte, noul PUG poate să spună că în Cluj nu se vor mai construi clădiri înalte sau foarte înalte. Există o siluetă urbană pe care nu vrem să o alterăm.

Noul PUG va mai aduce în plus nişte elemente de corecţie a reglementărilor referitoare la modul de ocupare al terenurilor. Bazându-ne pe expereinţa de până acum şi pe vechiul PUG, în general se poate observa care dintre reglementări au dat greş şi nu au condus la construire într-o formulă raţională. Sunt zone în Cluj în care s-a construit haotic, incoerent. Acestea sunt situaţiile care au reieşit în urma unor reglementări insuficiente, cu posibilităţi multiple de interpretare nefavorabilă. Aşadar noul PUG trebuie să dea nişte reglementări care să fie mai uşor de aplicat şi să conducă mai uşor la o coerenţă.

Identificarea unor modalităţi de transformare a unor zone foarte importante din Cluj, şi aici mă refer la zonele industriale abandonate, îngheţate din punctul de vedere al activităţilor sau cu o mare presiune de a se transforma în altceva. Există zone industriale cu poziţii foarte interesante în oraş, unele chiar apropiate de centru, pe care s-au făcut unele tentative de dezvoltări speculative, care nu au avut în calcul integritatea oraşului. S-a demolat cu intenţii de construire a ansamblului Atrium fosta fabrică Someşul, pe care o regretăm că nu a fost înscrisă la timp pe lista monumentelor. Mai avem clădirea fostului Napolact, fosta fabrică Flacăra Confecţii, Napochim, toate inactive, abandonate, vândute, cu poziţii aproape de zona centrală şi care au un potenţial de dezvoltare. Mai este o zonă cu şanse foarte mari pentru oraş la nordul căii ferate: Tehnofrig, Libertatea, Armătura, o serie de întreprinderi puternice ca suprafaţă şi construcţie. Acestea sunt zone cu mare potenţial, care sunt după părerea mea zonele cele mai interesante cu care noul PUG va discuta altfel decât cel vechi.

De asemenea apar reglementări în privinţa spaţiilor verzi şi de agrement. În mod sistematic după 1990, aceste zone au fost înghiţite de diverse interese. Prima care a reacţionat a fost biserica ortodoxă română. Aceasta a fost primul care a invadat spaţiile verzi din oraş. Se văd cu ochiul liber cum apar şi unde apar noi biserici. Fenomenul este în sine acelaşi cu cel al benzinăriilor.


Rep: Ce ne puteţi spune de zonele protejate din oraş? Există în plan reglementări suplimentare vizând acest aspect?

ŞŢ:  În oraşele cu centrul istoric şi cu patrimoniu există conceptul de zonele protejate. S-a făcut acum o comparaţie între zonele protejate din PUG-ul vechi şi zonele protejate propuse. S-au introdus elemente noi de protecţie, s-au extins, nu s-a eliminat din protecţia anterioară, nu au fost scoase de sub protecţie anumite zone, din contră s-a considerat necesar să intre şi: culoarul Someşului şi Canalul Morii.

Rep: În luna august urmează să se finalizeze parkingul din Mănăştur. Cum comentaţi amplasamentul clădirii?

ŞŢ: Problema parcării este o prioritate în Cluj. Există o extraordinar de bună intenţie în oraş de a crea parcări. Centrul respectiv de cartier de la Minerva este extrem de ilogic, iar acest parking a adus un element în plus la incoerenţa arhitecturală. Un centru de cartier se întreţine cu investiţii publice mult mai serioase, nu periferice, periurbane. Ca şi clădire este o construcţie de o performanţă tehnică extraordinară, cu o inginerie de calitate, care a venit cu o intenţie foarte bună, de a oferi locuri de parcare. Pot spune în mod cert că rar mi-a fost dat să văd o clădire aşa urâtă, atât de prost amplasată, dar care are în spate asemenea bune intenţii. Aici este marele pericol, de a nu vedea lucrurile împreună. O bună intenţie nu este suficientă, ea putând conduce uşor la eşec. Noul PUG trebuie să aibă grijă ca oraşul să nu mai fie lăsat la voia bunelor intenţii parţiale, necorelate, nepalnificate.  

Rep: De câţiva ani încoace municipalitatea clujeană a investit sume considerabile în transformarea în zone pietonale a mai multor artere si pieţe din centrul istoric al oraşului. Cum percepeţi planurile primăriei referitor la închiderea anumitor străzi, în condiţiile în care oricum traficul din centrul oraşului este sufocant?

ŞŢ: Ideea în sine de a oferi spaţiul pietonal de calitate, cu funcţiuni ataşate este lăudabilă. Se observă că nu sunt numai spaţii pietonale pustii, sunt nişte spaţii de detentă, cu o încărcătură de servicii. Locurile acestea erau foarte necesare. Centrul Clujului începe să pulseze. Oraşul avea nevoie de astfel de zone care să permită completarea lipsei de spaţii publice. Nu trebuie să închizi cât mai multe străzi, ci trebuie să şti pe care să le pietonalizezi. Acest fapt nu poate fi gândit decât într-o reţea coerentă, cu o schemă de trafic la îndemână. Inginerii de trafic plus urbaniştii şi arhitecţii care au suprapus aceste soluţii de modele matematice de trafic peste realitarea construită au luat în calcul care străzi pot fi pietonalizate şi care nu, care străzi pot fi transformate în sensuri unice. Nimeni nu poate cântări oraşul doar gândindu-se la o stradelă, ci trebuie văzut tot ansamblul, cu ocolitoare, puncte de interes, destinaţii şi porniri, măsuratori de trafin în toate intersecţiile, cu semaforizare.

Rep: Care sunt străzile care ar putea fi transformate în zone pietonale?    

ŞŢ: Clujul mai are potenţial de pietonalizare. Toate aceste străzi au sens dacă se crează o reţea. Există în zona centrală încă câteva străzi cu potenţial de transformare: la est de Piaţa Unirii, Piaţa Muzeului, strada Andrei Şaguna. De asemenea, există acele semipietonalizări care sunt foarte importante, precum Eroilor.

Rep: În termenii altui registru, Cluj-Napoca a avut destul de mult de suferit din cauza construcţiilor haotice şi chiar şi a “gafelor arhitecturale”. Consideraţi că exită lacune în legislaţia urbanistică actuală?

ŞŢ:  Legislaţia nu ajunge. Dacă ne referim doar la legislaţie este o mare greşeală pe care o fac şi cetăţenii şi guvernanţii. Nu merge bine pentru că nu sunt deştepţi oamenii şi nu este nici o lege care să interzică prostia, incompetenţa sau prostul gust. Estetica unui oraş nu este impusă prin lege, dacă ceva rezultă frumos şi bine este rodul unor bune intenţii, măiestrit aplicate şi bine negociate cu administraţia. Dacă ceva nu iese bine şi este haotic pot fi multe alte cauze. Este imperios necesară revizuirea legislativă, procesul a pornit şi este de lungă durată. Nu poţi să schimbi de azi pe mâine un întreg sistem legislativ constatând că după 20 de ani a dat eşecuri. Guvernul şi-a propus nişte termene de schimbare a legislaţiei aberant de scurte, şi după părerea mea nu va reuşi. Este un pariu trist. Legislaţia este doar o parte din problemă. Cealaltă parte este educaţia şi cultura tuturor, nu doar a unui om care ocupă o funcţie. Reacţiile tardive la proiecte publice nu conduc la nimic altceva decât la tensiuni şi manipulări politice.      
 
Rep: În condiţiile în care fiecare oraş mare are o piaţă centrală, a cărei funcţiune este exclusiv pietonală, cum vi se pare proiectul de transformare in zonă pietonală a Pieţei Unirii? Consideraţi că proiectul adoptat de municipalitate este cel mai bun pentru comunitate?
 
ŞŢ: Pot comenta acest subiect de pe postura cuiva care a participat la proiectul respectiv. Nu pot face un comentariu tocmai neutru pentru că sunt implicat în proiect. În primul rând nu este o piaţă centrală în Cluj, ci avem un sistem amplu de pieţe, care ar da oraşului o coerenţă dacă ar fi privite tot în reţea. Mă refer la pieţele Blaga, Unirii, Avram Iancu, Mihai Viteazul, Muzeului. Pe de altă parte există o relativitate a celor care comentează şi a intereselor celor care comentează. Gradul se satisfacţie faţă de piaţă poate fi urmărit doar privind activităţile celor care trec pe acolo. Oricum, proiectul este doar parţial finalizat, încă mai avem şantiere pe acolo. Cu toate acestea sunt mulţi oameni care se bucură de acel spaţiu în mod evident. Deşi este un şantier s-a organizat un festival de film acolo care a fost apreciat, iar oamenii s-au bucurat de modul în care pot folosi spaţiul. Avem o întreagă instalaţie de apă. Nici un spaţiu nu poate plăcea tuturor. Nici măcar Iisus Hristos nu place celor care au altă religie. Există nostalgici, există oameni care au o gândire limitată, există oameni care sunt influenţaţi sau influenţabili. Spaţiul verde de dinainte era un spaţiu furat cetăţeanului, oferit spre privire într-o piaţă centrală, dar cu interdicţie de folosire. Un spaţiu cu gard interzis ca spaţiu verde. În spaţiul central nu avem nevoie de spaţii fără nici o destinaţie. Dacă era mai bine în trecut putem realiza acolo un ogor, un imens spaţiu verde la care să privim, dar nu vom avea o piaţă. Piaţa este un spaţiu al comunicării, un spaţiu în care lumea poate să circule pe unde doreşte, cum doreşte, în orice direcţie. Nici măcar prin Europa nu avem în pieţele publice spaţii verzi. Există mari platforme exact ca în Cluj. Piaţa este un spaţiu de maximă vitalitate, vivacitate, care oferă posibilitatea unei sumedenii de activităţi, mai puţin aceea de a interzice pietonilor să calce. Impactul schimbării loveşte în nostalgici care se revoltă pentru tot ce se face nou. Preţul schimbării momentan este şantierul care deranjează, maturizarea spaţiilor, efectele asupra spaţiilor adiacente. Suntem puşi în faţa unui proces erodant, dur şi greu.

Rep: Un ultim aspect, ce şanse are oraşul pentru a deveni capitala culturală europeană în 2020, în comparaţie cu ceialţi competitori?

ŞŢ: Avem în faţa noastră un proiect european de stimulare. Este ceea ce cu mult înainte s-a inventat cu olimpiadele, cu expoziţiile universale, cu marile târguri internaţionale, cu competiţiile sportive. Cam acesta este conceptul, pe noi ne seduce termenul de cultural. Asistăm acum la forma contemporană de război, avem un răzbui cult. Clujul este după părerea mea un oraş ambiţios, iar marea lui pretenţie este de a se defini ca fiind un oraş capital. Din păcate, Clujul nu a fost niciodată o capitală în sensul administrativ, în schimb importanţa lui regională şi chiar naţională este semnificativă. Pe bună dreptate, alţii văd în titulatura aceasta o posibilitate de a activa elementele dispersate ale instituţiilor culturale. Ideea de capitală culturală cred că are un efect benefic în minţile tuturor şi în acţiunile pe care le fac. Clujul ar trebui să aibă o importanţă culturală majoră şi fără să primească bonusuri sau titluri, fără să intre în concurenţă cu alte oraşe. Putem privi acest fapt ca o “injecţie de mobilizare” de care aveam nevoie. La ora aceasta ne confruntăm cu câteva probleme: idei bune, intenţii minunate, resurse invizibile. Sper ca fiecare clujean să îşi arunce în joc resursele pentru lucrul aceasta. Deocamdată avem destulă vorbă şi teorie, absolut necesară, ca să încerci ceva, aştept cu mare interes practica. Avem mari dispute care vin din urmă, iar eu consider că avem nevoie de muncă nu de poveşti, care nu sunt motorul dezvoltării sociale.                                   


Sorana Ionăşanu         

Imagini:

Alte articole pe aceeaşi temă

• ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
• Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj  publicat în data de 29-09-2008
• Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
• Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
• Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008

Tag-uri

Cluj Guvern

Comentarii