Viceprimarul municipiului Cluj-Napoca, Laszlo Attila, a acordat un interviu Gazetei de Cluj în care vorbeşte despre problemele pe care le întâmpină autorităţile locale în accesarea fondurilor europene şi acuză birocraţia din România

Rep.: În contextul tăierii bugetelor la majoritatea primăriilor credeţi că municipiul Cluj-Napoca a reuşit să absoarbă suficiente fonduri pentru a-şi continua proiectele?
Laszlo Attila: Noi am fi capabili să absorbim mult mai mult dacă birocraţia centrală nu ar fi aşa de mare. Avem o serie de proiecte care nu au primit încă nici un răspuns. Ca să vă dau un singur exemplu: cele trei proiecte care vizează pădurea Hoia. Ele au fost depuse în termen, însă nici până acum nu am primit nici un răspuns, niciunul nu a trecut de faza de evaluare la Ministerul Mediului. Chiar domnul primar a anunţat că ne pregătim de semnarea contractului privind informatizarea primăriei. Proiectul a fost câştigat în urmă cu doi ani de zile şi doar în 2010 am ajuns să îl semnăm.
Rep.:  Din ce motive se întârzie aşa de mult semnarea acestor proiecte?
L.A.: Sunt stabilite o serie de termene şi noi facem tot posibilul ca să le respectăm, dar de la depunerea proiectului până la adjudecare consider că termenul este extrem, extrem de lung.
Rep.: Care sunt proiectele pe care aţi încerca să le depuneţi în cazul unei birocraţii mai mici?
L.A.: Cam toate. Le iau în ordine: o dată lucrăm de mai bine de doi ani de zile la proiectul privind modernizarea transportului urban şi periurban, care a trecut de fazele de evaluare şi aşteptăm răspunsul forurilor competente. Sunt o serie de proiecte din domeniul mediului, dar şi din toate domeniile pentru că am monitorizat toate axele deschise. Noi considerăm că este o oportunitate pe care nu trebuie să o pierdem. Dar din păcate acest sistem birocratic sau ultra-birocratic de adjudecare şi de evaluare a acestor proiecte durează foarte mult.
Rep.: Aţi încercat să faceţi demersuri pentru schimbarea acestui sistem?
L.A.: Am încercat, dar din păcate sistemul în sine este în aşa fel conceput încât nu putem face nimic. Nu noi suntem decidenţii în această opţiune. Avem o relaţie strânsă cu cei din Guvern şi de fiecare dată profităm de această comunicare pentru a urgenta aceste proiecte.
Rep.: Marile proiecte ale Clujului, cum ar fi Filarmonica, sunt în stand-by de câţiva ani…
L.A.: Nu sunt în stand-by. Şi acolo s-au făcut o serie de demersuri care ţin de competenţa noastră. De exemplu la groapa ecologică a deşeurilor, unde în sfârşit a fost semnat contractul de asociere a Asociaţiei Eco-Metropolitan care urmează să îşi depună proiectul pentru această investiţie. Suntem în 2010 şi „a trebuit” să aşteptăm expirarea perioadei de graţie şi aici mă refer la data de 16 iulie 2010. De fiecare dată au fost o serie de „chichiţe” juridice, a formei proiectului şi avem promisiunea că vom primi evaluarea de mediu în data de 9 august. Suntem totuşi în 2010, o perioadă când a trebuit să înceapă acest proiect. Am găsit o soluţie prin intermediul acelui fond de depozitare intermediar, care este în vecinătatea actualei zone de la Pata Rât. Această zonă a trebuit însă să o pregătim, iar gunoiul menajer depozitat este deja selectat şi va fi transferat în prima celulă odată cu construirea ei. Sunt o serie de proiecte unde nu am putut face pasul următor pentru că au fost o serie de probleme juridice şi aici mă refer la cazul Filarmonicii. Nu demult s-a făcut transferul de proprietate de la Ministerul Apărării la autoritatea locală. Odată ce s-a făcut acest transfer, noi am discutat amănuntele tehnice ale criteriilor de proiectare pentru acea locaţie. Au avut loc dezbateri publice în care s-a discutat şi despre acest subiect şi chiar şi în Comisia de Urbanism. Din când în când am impresia că acei oameni care stabilesc normele de derulare, neavând experienţă în administraţie încearcă să ne demonstreze că este nevoie de munca dânşilor. Ne impun nişte condiţii de genul cum ai pus virgula sau tot felul de avize. Există o luptă între un sistem birocratic care încearcă să îşi conserve existenţa şi realitatea de zi cu zi. Pot să vă spun că mă îngrijorează. O bună parte a problemelor cu care ne confruntăm sau a nerealizărilor se datorează acestui sistem birocratic.

Rep.: V-aţi gândit la să accedeţi într-o funcţie în care să aveţi puterea să schimbaţi acest sistem birocratic?

L.A.: Nu neapărat. Noi avem acum o oportunitate extraordinară prin intermediul descentralizării. E doar o părere personală. Nu a venit vremea democraţiei, dar fiindcă visteria centrală este goală a venit vremea unui sistem descentralizat de care să profităm. Văd aici o oportunitate. Cel puţin din 2004 încoace la nivelul Clujului am încercat să ne impunem punctul de vedere şi să transformăm rolul de administraţie publică locală în managementul localităţii. De multe ori suntem criticaţi, nu putem mulţumi pe toată lumea, dar eu consider că totuşi am reuşit să ne impunem punctul nostru de vedere în foarte multe domenii, dar mai sunt multe domenii unde activitatea noastră lasă de dorit. Anul 2010, respectiv anul 2011 este momentul când vom fi nevoiţi să demonstrăm că suntem capabili să gestionăm în zona administrativă anumite programe de interes mai mult sau mai puţin general. Mai există probleme în domeniile asistenţă socială, în învăţământ şi cel sanitar. Nu am avut până acum această oportunitate. Acum primindu-le, încercăm să ne consolidăm poziţia şi ca autoritate locală şi să ne consolidăm capacitatea de coordonare sau de management ale acestor domenii.
Rep.: Care credeţi că sunt următorii paşi care ar trebui urmaţi în procesul de descentralizare?

L.A.: (râde)Să ne dea totul şi după aceea noi ne descurcăm.  Acum, vorbind mai în serios. Trebuie făcută o diferenţiere majoră. La nivelul ţării sunt 3.200 de autorităţi publice ale căror venituri proprii nu depăşesc salariile oamenilor care lucrează în primăria respectivă. Spre fericirea noastră şi nefericirea altora Clujul nu este în această situaţie. Şi la ora actuală fondul nostru de salarii reprezintă doar 5,6 procente din bugetul nostru. Dar cu toate acestea, încercăm să ne mărim  eficienţa în această activitate, deşi trebuie să ne regândim şi noi priorităţile şi să ne pregătim în mod conştient la acea situaţie când toate vor fi aruncate în ograda noastră şi va fi sarcina noastră să ne descurcăm. Sunt anumite domenii unde cred că am reuşit acest lucru şi ca să vă dau un exemplu: şcolile. S-a simţit o modificare majoră şi în infrastructura educaţională, cel puţin în ultimii doi ani. Am făcut acele eforturi  şi ne-am implicat în mod direct ca să degrevăm conducerile şcolilor de această activitate, dânşilor rămânându-le suficient timp să se ocupe de elevi. Acelaşi lucru intenţionăm să îl facem şi în domeniul sanitar, dar mai devreme sau mai târziu vor exista câştigători şi vor exista perdanţi. Numai în jurul nostru vor fi o serie de localităţi care vor avea probleme financiare datorită lipsei veniturilor realizate. Aici nu mă refer la Floreşti, Baciu sau Apahida, ci mă gândesc mai ales la acele localităţi care sunt mai îndepărtate şi vor avea nevoie de ajutor. Fiecare primar în visele sale vrea să aibă şcoală, spital, transport public. Dar nu se poate. Şi atunci va trebui să găsim soluţii comune pentru o arie mai mare. Propunerea noastră către colegii noştri din zona metropolitană este să găsim acele domenii unde reuşim să colaborăm ca şi parteneri egali, dar respectând proporţia contribuţiei fiecăruia. Aşa s-au născut aceste proiecte care s-au depus privind dezvoltarea transportului urban şi periurban, dezvoltarea reţelei de biciclete, gestionarea deşeurilor. Mai sunt o serie de proiecte care sunt în pregătire şi aici mă refer la gestionarea unitară a situaţiilor de urgenţă. Nu demult am avut problema cu inundaţiile în perimetrul nostru: la Câmpeneşti, Chinteni. Au ajuns la suprafaţa o serie de carenţe pe care trebuie să le rezolvăm: problema învăţământului preuniversitar pe o arie mai largă şi a asistenţei sanitare, de asemenea pe o arie mai largă. Acestea vor fi posibilităţile noastre de intervenţie ca o localitate mai mare, care are venituri, care are o arie geografică de unde colectează taxe şi impozite şi care are locuri de muncă. Pe de altă parte mă aştept ca autorităţile locale să îşi regândească un pic sistemul de achiziţii, să îşi regândească sistemul de management al localităţii respective. Eu mă aştept ca în viitor în loc de administrare să apară managementul. Adică colectezi banii, îi investesc într-un domeniu care să îmi asigure mai mulţi bani din profitul căruia să îmi pot finanţa anumite servicii care intră în obligaţia mea: asistenţă socială, învăţământ preuniversitar şi aşa mai departe.
Rep.: Sugeraţi ca primăria să devină un SRL şi să înceapă să facă afaceri?
L.A.: Nu neapărat un SRL, ci pur şl simplu să-şi gestioneze resursele. Ar trebui să îşi evalueze investiţiile. O investiţie, de ne place, de nu, ea este gestionată din bani publici. Cum este exemplul parcării din curtea primăriei. La vremea respectivă am fost criticaţi dacă este oportună investiţia sau dacă nu este. Calculele noastre în momentul deciziei acestei investiţii arătau că această investiţie va fi amortizată într-o perioadă de 16 ani. Trebuie să vă spun că s-a amortizat în 3 ani şi jumătate. Considerăm că la vremea respectivă a fost o investiţie oportună, iar la ora actuală ne aduce un venit din care putem finanţa acele servicii care intră în atribuţiile noastre. Nu agreez neapărat ideea ca Primăria să fie un SRL, dar trebuie să aibă o gândire economică. Ea dispune de resurse pe care le deţine şi aici mă refer la priorităţile imobiliare cu valoare în sine şi are un venit anual din taxe, impozite, din cotele defalcate pe TVA, din impozitul pe profit şi din cotele defalcate privind impozitele plătite după salarii. TVA şi celelalte impozite reprezintă 67% din veniturile noastre. Impozitele pe clădiri, teren şi autoturisme reprezintă cam 8% din veniturile primăriei. Chiar dacă vi se pare foarte ciudat, dacă vă uitaţi la primele faze din strategia noastră veţi deduce că intenţionăm să avem locuri de muncă, firme care îşi au sediul social în oraş şi încercăm să creăm un spaţiu unde să ai o viaţă decentă şi în acelaşi timp să îţi creşti copii în această locaţie. Asta ne asigură sursele noastre de venit principale, două treimi din venitul nostru de aici vine.
Rep.: Având în vedere că majoritatea instituţiilor publice au înregistrat scăderi în colectarea de taxe, cum intenţionaţi să luptaţi cu incapacitatea de plată a cetăţenilor?
L.A.: Oricât de ciudat o să vă pară, veniturile noastre au crescut la acest capitol. Am constatat în primele 6 luni o creştere de aproape 2 procente la nivelul impozitelor şi taxelor locale. Gradul de colectare este pe undeva cam la acelaşi nivel. De fiecare dată ne mişcăm pe undeva între 87-90 de procente. Celelalte venituri ne-au crescut şi aici mă refer la veniturile din chirii, concesiuni, deliberări şi tot felul de autorizaţii, mai puţin a veniturilor realizate din autorizaţiile de construcţie. Există o scădere de aproximativ 47% a veniturilor din TVA şi din cota defalcată din impozitul pe profit. Este o evoluţie acceptabilă care reuşim să o gestionăm.
Rep.: Care credeţi că ar fi domeniile pe care ar trebui ca oficialităţile primăriei să insiste pentru ca municipiul Cluj-Napoca să devină capitală cultural europeană?
L.A.: Rolul nostru este de a face acea instituţie de lobby, pe de o parte prin canalele pe care le avem, cum ar fi cel al oraşelor înfrăţite, universităţile cu parteneriatele lor, societatea civilă la fel. La ora actuală va trebui să ajungem la o uniune a potenţialilor candidaţi din România, să desfăşurăm o activitate de lobby pentru ca România să fie nominalizată pentru anii 2020. Odată nominalizată România, decizia se va lua la nivel guvernamental care va fi capital culturală în anul respectiv. Din experienţa oraşelor cu care am fost în contact şi au fost capitale cultural europene, cum ar fi Sibiu sau Pecs, am învăţat că cel mai puternic mod de a influenţa într-o direcţie pozitivă această decizie la nivelul Bruxelsului este dacă mergem în direcţia de a ne asocia cu oraşele noastre înfrăţite din Germania, Franţa sau din alte zone ale Europei ale căror parlamentari europeni sunt într-un număr suficient de mare să influenţeze decizia acolo. În cazul Sibiului, decizia a fost luată de Luxemburg. În cazul Pecs, ei şi-au depus candidatura împreună cu alte 10 oraşe din Ungaria.  Fiecare dintre cele 11 localităţi au reuşit să menţină legătura cu oraşele lor înfrăţie şi au făcut această activitate de lobby. Odată ce Ungaria a fost nominalizată, oraşele şi-au depus proiectele împreună. Acum încercăm să purtăm aceste discuţii cu localităţile cu care avem contact. De exemplu în Germania, Koln, care şi-a depus odată candidatura, dar a pierdut. De ne place, de nu este o decizie politică. Dacă nu îţi asiguri majoritatea în Parlament, atunci foarte probabil şansele sunt foarte mici. Acum, aici stăm. Dacă vom fi capabili ca împreună cu Iaşiul, cu Timişoara să influenţăm în mod pozitiv această decizie atunci urmează lupta din ţară. Asta încercăm, ca încet, încet să mergem în această direcţie. Vom purta o serie de discuţii şi cu Koln, şi cu Dijon şi cu alte oraşe din Europa şi să începem să conlucrăm. Trebuie să vă spun că există o serie de domenii unde colaborarea este foarte fructuoasă: la nivelul Primăriilor, la nivelul universităţilor, care după aprecierea mea au luat-o cu zeci de ani  înaintea noastră în înfăptuirea acestei reţele de colaborare cu alte universităţi. Universităţile au reuşit în ultimii 20 de ani să îşi dezvolte mult mai bine sistemul relaţionar.

Tiberiu Hrihorciuc

Imagini:

Alte articole pe aceeaşi temă

• Guvernul dat in judecata de profesori publicat în data de 20-07-2009
• Elena Udrea: Boc, Blaga sau Stolojan în fruntea unui Guvern PD-L publicat în data de 19-10-2008
• Bugetul Romaniei mai mare, dar inexistent publicat în data de 26-07-2009
• Rareş Niculescu: “Guvernul PDL-PSD este o dovadă de maturitate” publicat în data de 10-01-2009
• Criza alimentară loveşte Guvernul publicat în data de 31-01-2009

Tag-uri

Guvern Sorin Apostu

Comentarii

Nici un comentariu nu a fost postat încă.