Oracolul viu al dreptului
Magistratul are nu numai puterea de a decide, ci şi de a crea, a descoperi elemente interesante în domeniul dreptului.
Există această posibilitate, pentru că şi faptele, imaginaţia infractorilor, este mult mai largă decât concepţia juridică a legiuitorului. Acesta este şi motivul pentru care în ţările anglosaxone, magistratul este considerat Blakston- oracolul viu al dreptului.
Se admite aşa dar existanta unei adevărate legi creatoare a judecătorului care este obligatorie. Corpul principal al dreptului este opera jurisprudenţei creată de judecător în cauzele pe care el le soluţionază.
Principiul juridic ratio decidenti pus la baza sentinţei este obligator în controversele identice pentru judecător de grad egal sau inferior precum şi pentru sine însuşi.
În cazurile neprevăzute de lege, judecătorul decide după consuetudine, adică după cutume sau obiceiui.
De fapt, în dreptul procesual penal, obiceiurile sau cutumele se exprimă prin practica judiciară, adică prin consuetudine. În lipsa unei norme procesuale, o instanţă va proceda într-un anumit fel, apoi altă instanţă o va imita, astfel încât, procedeul se va generaliza şi va deveni obiceiu, va îmbrăca caracterul de practică judiciară.
Consuetudinea, nu este izvor de drept, nu creează norme juridice procesuale, ci are valoarea unui element de interpretare a dreptului procesual penal. Nu este izvor de drept pentru că i se opune principiul legalităţii. Nu obligă Ministerul Public şi nici pe judecător, care rămân liberi să cenzureze orice capăt de jurisprudenţă. Are însă eficienţă în dreptul procesual penal internaţional, este folosită şi are caracter obligatoriu în Codul Civil elveţian şi în sistemul juridic anlgosaxon. Consuetudinea este documentul, expresiunea cea mai pură a conştiinţei sociale. Aşa cum se naşte consuetudinea, tot astfel, se naşte şi desuetudinea. O normă procesuală penală, cade în desuetudine, în nefolosinţă. Este important să dăm câteva exemple: împrejurarea că victima a consimţit la întreruperea cursului normal al sarcinii, nu prezintă nicio semnificaţie şi nu este de natură să diminuaze răspunderea penală sau civilă a inculpatului, pentru provocare ilegală a avortului, care a cauzat moartea victimei.
Alt exemplu: dacă se stabileşte că persoana care a condus un autovehicul, fără a avea permis de conducere, nu a comis nicio greşeală în conducerea autovehicului cauzat din vina exclusivă a conducătorului auto a unui alt autovehicul, această persoană nu poate fi obligată la plata despăgubirilor civile cuvenite părţii civile.
Examenul cel mai greu al magistratului, este modul în care interpretează legea. Este greu pentru că participă la descifrarea înţelesului judiciar, doctrinal şi logico-raţional al legii. Adevărul este că interpretarea autentică nu cade în competenţa judecătorului, ci a organului care o emite. Această interpretare are forţa obligatorie, cu efect retroactiv. Legea are acelaşi înţeles, încă de la început, de la data intrării în vigoare. Interpretarea judiciară sau jurisdicţională, este foarte des folosită în doctina italiană, pentru că, este naturală, frecventă, mai concretă şi mai necesară. Şi în România acest mod de interpretare, dă multă bătaie de cap judecătorilor. Prezintă interes şi interpretarea doctrinală de drept, care nu este izvor de drept procesual. Aparţine specialiştilor, autorilor de drept, în tratate, manuale, lucrări. Are prin excelenţă spirit critic, raţionament logic, are valoare ştiinţifică, teoretică, autoritate intelectuală, este un fruct al raţionamentelor subtile, al argumentelor ascuţite, analogiilor prudente, al dialecticei ascuţite, luminează şi precizează sensul just al normei de drept, indică drumul perfecţiunii, al evoluţiei.
La interpetarea logică, raţională, trebuie să-i meargă mintea judecătorului, pentru că în text căutăm sensul legii, diferite elemente, momente şi realităţi care au determinat şi justificat editarea legii. Prin inducţiuni şi deducţiuni, coordonare şi silogisme vom avea premizele asupra voinţei adevărate a legiuitorului. Este demn de amintit că aceste investigaţiuni pe cale de raţionament, au trei criterii de care trebuie să se ţină seama: ratio legis (raţiunea legii), occasio legis (ocazia, circumstanţele care au determinat apariţia legii) şi mens legis ( voinţa legiuitorului) după Sabattini (intenţiunea legiuitorului).
Se confirmă adevărul, că fiinţa umană are resurse imense de creaţie şi inventivitate.
Magistrat, Ion Ghercioiu
Există această posibilitate, pentru că şi faptele, imaginaţia infractorilor, este mult mai largă decât concepţia juridică a legiuitorului. Acesta este şi motivul pentru care în ţările anglosaxone, magistratul este considerat Blakston- oracolul viu al dreptului.
Se admite aşa dar existanta unei adevărate legi creatoare a judecătorului care este obligatorie. Corpul principal al dreptului este opera jurisprudenţei creată de judecător în cauzele pe care el le soluţionază.
Principiul juridic ratio decidenti pus la baza sentinţei este obligator în controversele identice pentru judecător de grad egal sau inferior precum şi pentru sine însuşi.
În cazurile neprevăzute de lege, judecătorul decide după consuetudine, adică după cutume sau obiceiui.
De fapt, în dreptul procesual penal, obiceiurile sau cutumele se exprimă prin practica judiciară, adică prin consuetudine. În lipsa unei norme procesuale, o instanţă va proceda într-un anumit fel, apoi altă instanţă o va imita, astfel încât, procedeul se va generaliza şi va deveni obiceiu, va îmbrăca caracterul de practică judiciară.
Consuetudinea, nu este izvor de drept, nu creează norme juridice procesuale, ci are valoarea unui element de interpretare a dreptului procesual penal. Nu este izvor de drept pentru că i se opune principiul legalităţii. Nu obligă Ministerul Public şi nici pe judecător, care rămân liberi să cenzureze orice capăt de jurisprudenţă. Are însă eficienţă în dreptul procesual penal internaţional, este folosită şi are caracter obligatoriu în Codul Civil elveţian şi în sistemul juridic anlgosaxon. Consuetudinea este documentul, expresiunea cea mai pură a conştiinţei sociale. Aşa cum se naşte consuetudinea, tot astfel, se naşte şi desuetudinea. O normă procesuală penală, cade în desuetudine, în nefolosinţă. Este important să dăm câteva exemple: împrejurarea că victima a consimţit la întreruperea cursului normal al sarcinii, nu prezintă nicio semnificaţie şi nu este de natură să diminuaze răspunderea penală sau civilă a inculpatului, pentru provocare ilegală a avortului, care a cauzat moartea victimei.
Alt exemplu: dacă se stabileşte că persoana care a condus un autovehicul, fără a avea permis de conducere, nu a comis nicio greşeală în conducerea autovehicului cauzat din vina exclusivă a conducătorului auto a unui alt autovehicul, această persoană nu poate fi obligată la plata despăgubirilor civile cuvenite părţii civile.
Examenul cel mai greu al magistratului, este modul în care interpretează legea. Este greu pentru că participă la descifrarea înţelesului judiciar, doctrinal şi logico-raţional al legii. Adevărul este că interpretarea autentică nu cade în competenţa judecătorului, ci a organului care o emite. Această interpretare are forţa obligatorie, cu efect retroactiv. Legea are acelaşi înţeles, încă de la început, de la data intrării în vigoare. Interpretarea judiciară sau jurisdicţională, este foarte des folosită în doctina italiană, pentru că, este naturală, frecventă, mai concretă şi mai necesară. Şi în România acest mod de interpretare, dă multă bătaie de cap judecătorilor. Prezintă interes şi interpretarea doctrinală de drept, care nu este izvor de drept procesual. Aparţine specialiştilor, autorilor de drept, în tratate, manuale, lucrări. Are prin excelenţă spirit critic, raţionament logic, are valoare ştiinţifică, teoretică, autoritate intelectuală, este un fruct al raţionamentelor subtile, al argumentelor ascuţite, analogiilor prudente, al dialecticei ascuţite, luminează şi precizează sensul just al normei de drept, indică drumul perfecţiunii, al evoluţiei.
La interpetarea logică, raţională, trebuie să-i meargă mintea judecătorului, pentru că în text căutăm sensul legii, diferite elemente, momente şi realităţi care au determinat şi justificat editarea legii. Prin inducţiuni şi deducţiuni, coordonare şi silogisme vom avea premizele asupra voinţei adevărate a legiuitorului. Este demn de amintit că aceste investigaţiuni pe cale de raţionament, au trei criterii de care trebuie să se ţină seama: ratio legis (raţiunea legii), occasio legis (ocazia, circumstanţele care au determinat apariţia legii) şi mens legis ( voinţa legiuitorului) după Sabattini (intenţiunea legiuitorului).
Se confirmă adevărul, că fiinţa umană are resurse imense de creaţie şi inventivitate.
Magistrat, Ion Ghercioiu
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
- Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj publicat în data de 29-09-2008
- Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
- Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
- Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 673 ori
Înapoi
Reportaje video
Incredibil! Un poliţist trage intr-un cameraman amator
Un cameramam si-a filmat propria moarte
VEZI DIN CE ACIDENT AVIATIC S-AU SALVAT TOTI PASAGERI
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.