INVESTITIA DE LA ROSIA MONTANA: SEMNIFICATII SI PERSPECTIVE
Se pare că, după atâta amar de vreme, marele proiect investiţional va demara, spre binele nu numai al locuitorilor din zonă, ci şi al celor din judeţul Alba şi din întreaga Românie.
În momentul când s-a demarat proiectul, a existat o opoziţie concertată, din care nu au lipsit Academia Română, organizaţii neguvernamentale foarte vocale, arheologi, ecologişti, etc., fiind implicată şi justiţia, care a reacţionat emoţional. S-au aliniat la această campanie şi vecinii noştri maghiari. Pe măsură ce a trecut timpul, zona minieră s-a adâncit într-o cruntă sărăcie, oamenii s-au mai gândit ce înseamnă să se refuze o asemenea şansă, iar raţiunea a determinat o reacţie majoritară pro-investiţie.
Orice lucrare de o asemenea amploare nu poate să nu aibă şi aspecte mai puţin pozitive, dar este indiscutabil că avantajele precumpănesc covârşitor. M-am gândit la cele spuse de generalul de Gaulle, când a hotărât, în 1960, să acorde independenţă tuturor coloniilor africane. Citez din memorie: „poţi să regreţi lămpile cu petrol şi frumuseţea corăbiilor cu pânze, dar nu te poţi opune mersului inexorabil al istoriei.” Mutatis mutandis, în cazul nostru, istoria se înlocuieşte cu necesitatea de a ne dezvolta şi industrial. Când banii de investiţii sunt aşa de puţini, a refuza o asemenea oportunitate, (exploatarea aurului din Apuseni), este mai mult decât o greşală.
Desigur, autorităţile statului, îndeosebi cele de mediu, trebuie să se asigure că inconvenientele tratării minereurilor cu cianuri să fie excluse sau cât mai mici, dar existenţa unui pericol ipotetic nu trebuie să blocheze cea mai mare investiţie din următorii ani. Aceasta şi din cauză că, paralel cu realizarea proiectului, se vor dezvolta atât turismul, cât şi alte activităţi economice colaterale, iar localnicii vor trăi mai bine, având de lucru. Când exploatarea va deveni operaţională, singurul regret va fi că s-au pus atâtea piedici unui proiect atât de generos, inclusiv pentru stat.
România are nevoie de mult capital străin, indiferent de unde provine. Şi în perioada interbelică, PNŢ a pledat pentru politica porţilor deschise, demonstrând că sloganul liberalilor – prin noi înşine – nu asigura dezvoltarea ţării. Nu erau suficienţi capitalişti şi bani româneşti pentru a se industrializa suficient România. În legătură cu importanţa investiţiilor satrăine, aş vrea să mă refer la câteva împrejurări, care mi se par relevante. China propune Greciei, afectată de o criză economică majoră, investiţii uriaşe. În Africa, această ţară este principalul investitor şi nu fostele puteri coloniale. Nici Grecia şi nici Africa nu sunt zone politice prea sigure, dar marea putere din răsărit îşi asumă riscul de a-şi utiliza acolo excedentul de resurse valutare, tocmai pentru a realiza profit. La o scară incomparabil mai mică, să ne gândim cât a fost de utilă implementarea Nokia la Jucu, care funcţionează, în continuare, în ciuda crizei economice.
Reducerea salariilor bugetarilor şi a pensiilor, fără o politică de relansare economică, este o măsură aproape fără consecinţe. Statul trebuie să promoveze economia, fiindcă fără contribuţia sectorului privat, bugetul public va rămâne, în continuare, în suferinţă.
În concluzie, se cer mai puţine vorbe şi episoade de telejustiţie, şi mai multe fapte concrete, care să ne amelioreze viaţa, acum de neinvidiat pentru cei mai mulţi. Termenul de graţie de 60 de zile acordat Guvernului, apare nu numai ca un examen, dar şi ca o sabie a lui Damocles.
Adrian Man
25.06.2010
P.S. În dupăamiaza zilei de 24 iunie am urmărit, la TVR 3, o dezbatere interesantă asupra momentului politic actual, la care a participat şi domnul Ilie Călian. Printre altele, le reproşa magistraţilor de la Curtea Constituţională că nu s-au pronunţat în aceeaşi zi asupra constituţionalităţii măsurilor promovate de Guvern şi susţinea că magistraţii nu sunt specialişti în drept constituţional. Motivarea deciziei în 10 rânduri, cum se cerea Curţii, când trebuia să răspundă la vreo 5 contestaţii, este un lucru imposibil: orice hotărâre trebuie motivată punctual şi cu argumente. Pe de altă parte, dacă un fost şef de catedră de drept public nu este specialist în materie constituţională, te întrebi cine ar mai putea să fie competent. Fiindcă îl ştiu din tinereţe pe domnul Călian, un ziarist cu experienţă, îi sugerez amical să nu-l imite pe C.T. Popescu. Numai acesta este specialist în literatura SF, critică literară şi cinematografică, în tenis şi în judecăţi apocaliptice. Trebuie să fim atenţi când se fac comentarii despre justiţie. Dreptul este o materie ce trebuie studiată temeinic, iar improvizaţiile făcute de laici nu aduc nimic bun.
În momentul când s-a demarat proiectul, a existat o opoziţie concertată, din care nu au lipsit Academia Română, organizaţii neguvernamentale foarte vocale, arheologi, ecologişti, etc., fiind implicată şi justiţia, care a reacţionat emoţional. S-au aliniat la această campanie şi vecinii noştri maghiari. Pe măsură ce a trecut timpul, zona minieră s-a adâncit într-o cruntă sărăcie, oamenii s-au mai gândit ce înseamnă să se refuze o asemenea şansă, iar raţiunea a determinat o reacţie majoritară pro-investiţie.
Orice lucrare de o asemenea amploare nu poate să nu aibă şi aspecte mai puţin pozitive, dar este indiscutabil că avantajele precumpănesc covârşitor. M-am gândit la cele spuse de generalul de Gaulle, când a hotărât, în 1960, să acorde independenţă tuturor coloniilor africane. Citez din memorie: „poţi să regreţi lămpile cu petrol şi frumuseţea corăbiilor cu pânze, dar nu te poţi opune mersului inexorabil al istoriei.” Mutatis mutandis, în cazul nostru, istoria se înlocuieşte cu necesitatea de a ne dezvolta şi industrial. Când banii de investiţii sunt aşa de puţini, a refuza o asemenea oportunitate, (exploatarea aurului din Apuseni), este mai mult decât o greşală.
Desigur, autorităţile statului, îndeosebi cele de mediu, trebuie să se asigure că inconvenientele tratării minereurilor cu cianuri să fie excluse sau cât mai mici, dar existenţa unui pericol ipotetic nu trebuie să blocheze cea mai mare investiţie din următorii ani. Aceasta şi din cauză că, paralel cu realizarea proiectului, se vor dezvolta atât turismul, cât şi alte activităţi economice colaterale, iar localnicii vor trăi mai bine, având de lucru. Când exploatarea va deveni operaţională, singurul regret va fi că s-au pus atâtea piedici unui proiect atât de generos, inclusiv pentru stat.
România are nevoie de mult capital străin, indiferent de unde provine. Şi în perioada interbelică, PNŢ a pledat pentru politica porţilor deschise, demonstrând că sloganul liberalilor – prin noi înşine – nu asigura dezvoltarea ţării. Nu erau suficienţi capitalişti şi bani româneşti pentru a se industrializa suficient România. În legătură cu importanţa investiţiilor satrăine, aş vrea să mă refer la câteva împrejurări, care mi se par relevante. China propune Greciei, afectată de o criză economică majoră, investiţii uriaşe. În Africa, această ţară este principalul investitor şi nu fostele puteri coloniale. Nici Grecia şi nici Africa nu sunt zone politice prea sigure, dar marea putere din răsărit îşi asumă riscul de a-şi utiliza acolo excedentul de resurse valutare, tocmai pentru a realiza profit. La o scară incomparabil mai mică, să ne gândim cât a fost de utilă implementarea Nokia la Jucu, care funcţionează, în continuare, în ciuda crizei economice.
Reducerea salariilor bugetarilor şi a pensiilor, fără o politică de relansare economică, este o măsură aproape fără consecinţe. Statul trebuie să promoveze economia, fiindcă fără contribuţia sectorului privat, bugetul public va rămâne, în continuare, în suferinţă.
În concluzie, se cer mai puţine vorbe şi episoade de telejustiţie, şi mai multe fapte concrete, care să ne amelioreze viaţa, acum de neinvidiat pentru cei mai mulţi. Termenul de graţie de 60 de zile acordat Guvernului, apare nu numai ca un examen, dar şi ca o sabie a lui Damocles.
Adrian Man
25.06.2010
P.S. În dupăamiaza zilei de 24 iunie am urmărit, la TVR 3, o dezbatere interesantă asupra momentului politic actual, la care a participat şi domnul Ilie Călian. Printre altele, le reproşa magistraţilor de la Curtea Constituţională că nu s-au pronunţat în aceeaşi zi asupra constituţionalităţii măsurilor promovate de Guvern şi susţinea că magistraţii nu sunt specialişti în drept constituţional. Motivarea deciziei în 10 rânduri, cum se cerea Curţii, când trebuia să răspundă la vreo 5 contestaţii, este un lucru imposibil: orice hotărâre trebuie motivată punctual şi cu argumente. Pe de altă parte, dacă un fost şef de catedră de drept public nu este specialist în materie constituţională, te întrebi cine ar mai putea să fie competent. Fiindcă îl ştiu din tinereţe pe domnul Călian, un ziarist cu experienţă, îi sugerez amical să nu-l imite pe C.T. Popescu. Numai acesta este specialist în literatura SF, critică literară şi cinematografică, în tenis şi în judecăţi apocaliptice. Trebuie să fim atenţi când se fac comentarii despre justiţie. Dreptul este o materie ce trebuie studiată temeinic, iar improvizaţiile făcute de laici nu aduc nimic bun.
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
- Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj publicat în data de 29-09-2008
- Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
- Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
- Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 1108 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii