La Muzeul Naţional de Istorie a TransilvanieI s-au efectuat lucrări de asanare timp de doi ani de zile, s-au şi plătit, s-a muncit cu drag şi spor, s-au câştigat bani publici frumuşei, vreo 6 miliarde de lei vechi, numai că un singur lucru lipseşte: efectele. Chiar dacă firma Alsecon SRL din Alba Iulia a primit suma integrală pentru scăderea umidităţii din spaţiile de depozitare a obiectelor de patrimoniu, după doi ani de muncă, umiditatea a crescut. Dacă până înainte de lucrări umiditatea era între 60 şi 70 de procente, după finalizarea lor umiditatea a crescut la peste 90%.


Cum să câştigi bani publici fără să faci nimic?

Firma Alsecon SRL din Alba-Iulia a reuşit câştigarea unui contract pe bani publici cum rar mai vezi: strici o clădire în care sunt ţinute cele mai importante obiecte de patrimoniu din ţară şi primeşti bani pentru asta fără să fie recepţionate lucrările. Deşi contractul a fost făcut pentru asanarea spaţiilor în care sunt ţinute obiecte importante ale patrimoniului Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, aceste lucrări nu au fost finalizate deoarece efectul a fost exact contrariul. Dacă umiditatea ajungea iniţial până la 60&, după lucrări a ajuns la 90 de procente. Nu este nevoie de o firmă specializată să aducă asemenea stricăciuni muzeului cu cel mai mare patrimoniu din afara Bucureştiului. Asupra lucrărilor se ridică mai multe umbre de suspiciune, care ar trebui să fie foarte vizibile pentru organele de anchetă. Suntem curioşi de ce nimeni nu s-a sesizat în această instanţă. De exemplu, lucrările au primit un aviz pentru o recepţie temporară a lucrărilor doar din partea unui singur inginer, iar reprezentanţii Primăriei municipiului Cluj-Napoca şi ai Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional nu au participat la lucrări. Actualul director al MNIT susţine că acel inginer a fost apropriat fostei conduceri, Viorica Crişan, care ar fi semnat aceasta fabuloasă recepţie de terminare. Recepţia finală nu a fost făcută încă, însă banii din conturile Alsecon sunt pline de banii pentru întreaga lume. În contextul în care majoritatea firmelor din România se plâng că statul are restanţe şi că deşi au finalizat lucrările de câteva luni nu au primit încă banii, cei de la Alsecon au avut numai de câştigat pe bani publici. Valoarea sumei primite de aceştia este de 574.000 de lei.
Acţionariatul Alsecon este format din Olimpiu Bolog Precup şi Vasile Rus. Firma a avut o cifră de afacere uriaşa în 2008, de 70 de miliarde de lei vechi. Nici nu ne mirăm că a avut aşa venituri, dacă tot contracte pentru deteriorarea patrimoniului să obţii.


„Obiectele de patrimoniu au de suferit”

“Am convocat firma Alsecon SRL în urma lucrărilor efectuate. În aceste depozite ţinem obiecte de mare valoare, inclusiv unele din lemn sa ţesături. Înainte de asanare, umiditatea era mare, între 60 şi 70%, iar după lucrări a ajuns la peste 90 umiditate. Lucrările au costat 5 miliarde şi jumătate. Eu am cercetat dosarul şi a fost prin licitaţie. Atunci a fost la conducerea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei Viorica Crişan. La recepţie în 24 februarie, înainte de a fi eu reinstaurat, nu s-a verificat gradul de umiditate. Lucrările de 5 miliarde şi jumătate pentru asta au fost contractate. Nu sugerez că lucrurile au fost incorecte, doar că am chemat o comisie de control de la minister să cerceteze toate aceste aspecte. Lucrările au durat doi ani de zile şi acum sunt încheiate. Pretenţia mea este fie ca lucrările să fie bine executate, fie să recuperăm banii. Deocamdată obiectele au foarte mult de suferit, am făcut o comisie, am făcut fotografii, am făcut analize. Avem un dosar întreg pe care îl punem la dispoziţia firmei pentru a remedia situaţia sau pentru a ne da înapoi banii. Dacă ei zic că au făcut lucrările bune va trebui să consultăm juristul instituţiei. Dacă faci recepţia unei clădiri nu o poţi face dacă nu există. Dacă s-a făcut conform proiectului, respectiv umiditatea a crescut în cazul nostru, înseamnă că proiectul nu a fost dus la îndeplinire”, a declarat pentru Gazeta de Cluj directorul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Ioan Piso.

În aşteptarea intervenţiei ministerului

“Procesul verbal de recepţie nu a fost verificat decât de un singur specialist inginer. Este un apropriat al fostei conduceri. Reprezentantul primăriei şi al ministerului nu s-au prezentat. În procesul verbal se spune foarte frumos că se vor verifica parametrii timp de un an, însă în acest timp se distruge totul. Parametrii trebuiau verificaţi pe loc, iar dacă umiditatea era prea mare nu trebuia făcută lege. 574.294  este valoarea investiţiei.Recepţia a fost semnată şi de fostul directorul Viorica Crişan. Prima mea datorie în cadrul de director al acestei instituţii este să am grijă de patrimoniu. Orice se poate întâmpla, dar dacă se deteriorează patrimoniul îţi taie capul. Prin urmare, m-am adresat ministerului încheind cu următoarea frază: <Vă rog să mă înţelegeţi domnule ministru că în lipsa unei intervenţii urgente şi eficiente a Ministerului culturii şi Patrimoniului Naţional nu îmi mai pot asigura răspunderea pentru siguranţa patrimoniului Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.> Poate că răspunsul cosntă tocmai în această comisie de control. Eu nu pot să spun nimic, cred că ministrul este un om de cultură şi cred că vrea să facă ceva şi pentru muzeul nostru”, continuă directorul.

Rezultatele controlului, în două săptămâni

„Noi făceam oricum acest controlul, a fost un control administrativ legat de activitatea întregii instituţii în perioada ultimului an şi jumătate. Începând de la resurse umane până la lucrări, contracte, activităţi ştiinţifice. Comisia a avut patru membri. Unul a fost pe partea şţiinţifică, unul pe probleme contabile, altul pe resurse umane, altul pe achiziţii. Fiecare membru a solicitat documentele de care a avut nevoie. Vom încheia raportul şi apoi, dacă este necesar, vom elabora un plan de măsuri. S-a constatat că în spaţiile respective nu este o aerisire constantă, motivaţia este destul de plauzibilă că a fost umiditate şi că nu mai permtie să intre şi umiditatea din afară, acum se poate aerisi. Trebuie folosite dezumuficatoarele pentru că sunt obligatorii în astfel de situaţii şi uitându-ne pe caietele pe care le au cei de la conservare începând cu 1994 am constatat că era o umiditate de 92-93-94 de procente. S-a făcut RTL, recepţie de terminarea lucrării, şi nu este recepţia finală. Din discuţii avute cu colega mea. S-a văzut în contract că este prevăzut o perioadă de 3 ani având în vedere umiditatea din zonă. Dacă va fi cazul acestea vor fi suportate de executant. Vom lua legătura cu executantul şi cu proiectantul să ne spună fiecare părere şi vom lăsa un plan de măsuri pentru că acolo sunt nişte obiecte de patrimoniu care vor trebui scoase cu timpul conservate, unele chiar restaurate. Ceea ce se vede acolo sunt lucruri mai vechi, nu sunt lucruri cauzate de ultima reparaţie. În momentul în care îmi vin toate materialele voi da un răspuns. Solicit anexe la fiecare ca să aiba susţinere, să aiba o baza ceea ce scrie. În maxim două săptămâni va fi gata raportul”, a declarat pentru Gazeta de Cluj Mihai Gorgoi, şeful corpului de control al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Tiberiu Hrihorciuc