Cele mai importante 600 de obiecte de patrimoniu din Muzeul Naţional de Istorie(MNIT) din Cluj-Napoca au fost confiscate de Nicolae Ceauşescu în urmă cu 40 de ani. Directorul muzeului, Ioan Piso, va revendica acest obiecte, iar muzeul din Cluj va avea cel mai valoros patrimoniu din ţară.  Precedentul retrocedării muzeului Brukenthal şi a Bibliotecii Central Universitare poate facilita o revendicare mai uşoară a obiectelor. Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti a fost înfiinţat în 1970 pe baza patrimoniului din alte muzee din întreaga Românie, iar din Cluj au fost confiscate chiar şi obiectele descoperite de istoricii din zonă.


Patrimoniu, confiscat de 40 de ani

„Un proiect mai vechi de-al meu, aprobat cu câţiva ani în urmă de consiliul de administraţie, este recuperarea pieselor cedate de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei fostului Muzeu de Istorie a Republicii Socialiste Românie, în anul 1970. Se ştie că Ceauşescu a fost la un moment dat deranjat că el a fost dus în toate muzeele mari din capitalele reprezentative şi că Bucureştiul nu are un asemenea muzeu. Atunci a distrus practic mai multe muzee mari din ţară pentru a face unul singur, pe cel de pe Calea Victorie, pe care îl cunoaştem cu toţii, actualul Muzeu Naţional de Istorie a României. În 1970 au fost cedate 608 piese, evident crema patrimoniului Muzeului din Cluj, care a fost înfiinţat în 1859 datorită iniţiativei unui grup de intelectuali din Cluj şi care au reuşit în scurtă vreme să devină muzeul cu cel mai bogat patrimoniul din ţară. Înainte de 1970, muzeul din Cluj avea cele mai valoroase obiecte de patrimoniu din ţară. Anul trecut am sărbătorit sau ar fi trebuit să sărbătorim 150 de ani de la înfiinţarea acestui foarte mare locaş de cultură care are depozitat tezaure unice nu numai pentru istoria Transilvaniei, ci pentru istoria României şi pentru istoria acestei părţi a Europei. Iată de pildă câteva dintre piesele care ne-au fost luate atunci: odată sunt foarte multe piese dacice cum ar fi acel cub uriaş cu ştampila „Decebalus, per Scorilo” interpretată de Constantin Daicoviciu, Decebal, fiul lui Scorilo. Este singura inscripţie în limba dacică. Apoi o mulţime de unelte, vase, arme din munţii Orăştiei, găsite chiar de specialiştii noştri de la Muzeu, de Constantin şi Hadrian Daicoviciu. Ar fi apoi marile tezaure de la Apahida . Ajunge să citez câteva dintre cele 100 de piese de aur de la Apahida: fibulă de aur, pandantiv de aur, brăţară de aur, cataramă de aur, brăţară de aur, inel de aur, mărgele de aur, vultur de aur, disc de aur, rozete de aur, aplică de aur şi aşa mai departe. Aceste tezaure aparţin perioadelor migraţiilor, deci după părăsirea oficială a Daciei Romane ce datează din secolele al IV şi al V-lea şi conţin obiecte produse în imperiu şi trimise cadou şefilor germanici în schimbul alianţei lor. Asemenea tezaure se gasesc în toată Europa. Unul dintre ele este şi celebra cloşca de pui cu  aur de la Pietroasa, deţinut corect de Muzeul din Bucureşti. Tezaurul Apahida I şi Apahida II sunt printre cele mai importante tezaure germanice şi de aur. Nouă ne-au fost lăsate în 1970 foarte puţine piese reprezentative, doar fărămiturile. În 1998, după 140 de ani de existenţă a muzeului, am prezentat pentru prima oară publicului tezaurul”, a declarat pentru Gazeta de Cluj Ioan Piso, directorul Muzeului Naţional de Istorie din Cluj.

Precedentul Brukenthal şi BCU

Patrimoniul a mai fost revendicat şi de Muzeul Brukenthal, dar şi de Biblioteca Central Universitară, iar acesta a fost câştigat în proces. Cu acest precedent, Muzeul Naţional de Istorie pleacă cu prima şansă într-un posibil proces. „Deocamdată le reformulăm o cerere de retrocedare a acestor 608 piese care în acte figurează ca piese împrumutate. Nu îmi închipui că un director de muzeu să poată să restituie nişte piese fără proces, aşa că probabil se va ajunge la proces şi avem toate şansele de a-l revendica. Piesele de la Bucureşti au fost revendicate şi de Muzeul Brukenthal sau Biblioteca Universitară din Cluj şi le-au recuperat. Nu mă pot pronunţa dacă în acest an putem primi obiectele de patrimoniu înapoi, justiţia acţionează uneori lent, dar după părerea mea acţionează sigur”, consideră Piso.
„Pentru aceste obiecte de patrimoniu se va creea un spaţiu propriu. Nu vă pot spune din ce fonduri, dar îmi închipui că , judeţul Cluj, clujenii, autorităţile locale, o viitoare euro-regiune vor avea suficiente fonduri pentru o instituţie de cultură pilot cum este acest muzeu. Este cel mai important muzeu între Cluj şi Budapesta. El merită o altă clădire, deoarece această construcţie nu a fost făcută pentru a fi muzeu. Este ascunsă undeva pe o străduţă, nici toţi şoferii de taxi nu ştiu unde se află”, continuă directorul MNIT.

Clădirea Melody, o eternă „speranţă”

„Încă nu mi-am pierdut cu totul speranţa pentru clădirea Melody. Eu sunt pentru o metodă radicală. Dacă Clujul doreşte să devină capitală culturală europeană fără un muzeu vizibil, reprezentativ, într-o clădire istorică, nu va putea ajunge ce-şi doreşte. Sibiul a fost făcut capitală culturală europeană de Muzeul Brukenthal. Ca să nu uităm, muzeul din Sibiu avea patru palate şi a mai primit încă unul. Noi avem o clădire împărţită şi acuma revendicată din vina fostei conduceri care nu şi-a găsit ceva mai bun de lucru decât să someze universitatea să plece din clădire ştiind foarte bine că această clădire a fost a universităţii”, mărturiseşte Piso.


Obiectele confiscate, patrimoniul ardelenilor

Preşedintele Societăţii Muzeului Ardelean, Sipos Gabor, consideră că patrimoniul ar trebui restituit Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. „În mod sigur locul acelor obiecte de patrimoniu este la Cluj, fiindcă o parte a acestor obiecte transportate la Bucureşti în 1970-1971 fac parte din colecţia societăţii muzeului ardelean care dintotdeauna aici. Muzeul format în sec XIX la Cluj este patrimoniul ardelenilor. Nu e deloc logic ca să se organizeze un muzeu naţional într-o capitală luând obiectele din celelalte muzee ale ţării mult mai vechi decât muzeul ţării”, a declarat pentru Gazeta de Cluj Sipos Gabor, preşedintele Societăţii Muzeului Ardelean.
În majoritatea ţărilor din Europa s-a constituit în primă fază un muzeu naţional de istorie, iar deabia apoi un muzeu regional. La noi, situaţia tot timpul este pe dos, iar prima dată s-a constituit Muzeul Naţional de Istorie din Cluj, ca să aibă de unde Muzeul Naţional de Istorie a României de unde să preia obiecte de patrimoniu.
„Va creşte prestigiul Muzeului Naţional de Istorie, însă depinde şi de cine este posesorul lor. Acest drept al regimului comunist de a lua şi a transporta , respectiv a centraliza aceste obiecte este contrar principiului proprietăţii private. Patrimoniul era a unui comunităţi din Ardeal şi toţi care vizitau acest muzeu aveau acces la aceste obiecte, atât cercetătorii cât şi vizitatori. Nu este logic să mergi la Bucureşti să le vezi. În celelalte ţări s-a organizat prima dată un muzeu naţional, precum în Franţa, Ungaria sau Ţările germane, şi mai apoi s-au format muzeele locale. Aici în România, în diferite provincii, atât la Iaşi cât şi la Cluj şi Timişoara s-au format mult mai repede muzee regionale decât să se organizeze un muzeu naţional la Bucureşti. Toate muzeele regionale au dreptul sa revendice obiectele transportate in mod dictatorial la Bucureşti”, a continuat preşedintele Societăţii Muzeului Ardelean.
Gabor continua prin a declara că un muzeu important ar putea influenţa statul de capitală culturală a Clujului. „Nu cred că decernarea acestui titlu de capitală culturală ar depinde de această acţiune, probabil că va contribui, dar toată această acţiune a domnului director Piso este cu totul justificat pe baza dreptului de proprietate pe baza regimului comunist. Dar de la 89 încoace este un alt regim in Romania si care zice că dreptul la proprietatea privată sau la una comunitară se respectă”, a conchis

Bucureştenii, prea ocupaţi pentru a-şi pierde patrimoniul

Directorul Crişan Muşeţeanu este prea ocupat pentru a vorbi despre cele mai importante obiecte pe care le are în tezaur. Întrebat de reporterii Gazetei de Cluj dacă are puţin timp, acesta a declarat că nu, însă sursele noastre susţin că tot timpul „se dă ocupat.” Oricum, Muşeţeanu nu i-a dat prea mare importanţă subiectului de revendicare a patrimoniului.
„Ele sunt în administrarea statului şi statul le-a dat muzeului naţional. Să facă cererea de restituire, merge în justiţie şi dacă o face la ministerul culturii, şi ministrul îşi va da cu părerea, şi dacă nu în justiţie. Ele sunt în administraţia noastră prin hotărâre de guvern . Ele au fost în proprietate statului şi în vremea lui Ceauşescu. Avem un act de dare în administrare(n.r. a patrimoniului confiscat în 1970)”, a declarat pentru Gazeta de Cluj Crişan Muşeţeanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Tiberiu Hrihorciuc