Dana Anghel: „Fiecare om face lucrurile dupa cum judeca el!”
Dana Anghel, o mână de om, pare fragilă, dar este un caracter puternic. Soţia lui Cristian Anghel nu acceptă situaţia în care se află. Luptă pentru familie. Am cunoscut o altă faţă a doamnei Anghel. Am putea spune că este, uneori, dură. Alteori devine prea calmă. Îşi doreşte linişte, şi nu înţelege răutatea. Iubeşte Baia Mare şi a fost lângă cel care a condus administrativ oraşul. Vrea dreptate pentru Cristian Anghel…
Reporter: Ce puteţi să ne spuneţi despre Cristian Anghel. Sunt noutăţi legate de situaţia lui?
Dana Anghel: În aceste zile se va stabili ce va fi în continuare. Îmi doresc să vină în Baia Mare, normal. Nu că ar fi alt regim, dar este mai aproape de mine. Urmează să se stabilească regimul care îl va avea…În rest, Cristi se ţine bine, aş putea spune că este cel pe care îl ştiţi dintotdeauna. Normal că nu este uşor, normal că este mai palid, normal că ar vrea să facă multe dar nu poate. Uneori îmi transmite mie unele şi altele…acolo nu poate ieşi, nu poate…el este un om activ, e greu. Citeşte mult, studiază, ziare primeşte, ştie ce se întâmplă. Îmi dă telefon în fiecare zi să vadă ce-i pe-acasă. Este greu, este greu şi pentru noi. Trebuie să fim bine dispuşi pentru al susţine moral. Se bucură când lumea se interesează de el.
Ca o concluzie, este un luptător şi aşa va rămâne.
Î.: Ce presupune condiţia de luptător în situaţia lui Cristian Anghel?
R.: Nu renunţă la luptă. Din punctul lui de vedere, a făcut tot cea putut să facă mai bine. Inerent, într-o istorie de mulţi ani la conducerea oraşului pot apărea unele greşeli, sau lucruri care nu sunt pe gustul oamenilor sau pe ideile altora, dar binele este o caracteristică a activităţii lui.
Î.: Sunt voci care acuză, acum. Se încearcă minimalizarea reuşitelor lui Cristian Anghel. Cum simţiţi toate acestea? Vorbiţi-ne de anii petrecuţi alături de Cristian Anghel, ştiţi mai multe de trăirile lui legate de oraş, chiar dacă ar părea că sunteţi subiectivă, fiind soţia lui.
R.: S-ar putea spune că sunt subiectivă, dar în general în discuţiile cu el nu eram cea care spunea: „să trăiţi!”. Am avut discuţii asupra oricărui subiect. Dacă nu îmi plăcea ceva îi spuneam. Nu trebuie să se înţeleagă că m-am băgat în munca lui, dar am discutat, mi-am spus părerea…Poate aceste discuţii venite de la cineva din afară i-au prins bine de multe ori. Dar legat de oraş, de dezvoltarea lui…nu că spun eu, dar spune lumea, cei care vin din alte părţi spun că Baia Mare s-a dezvoltat. Faţă de alte oraşe, Baia Mare s-a dezvoltat, nu se poate să nu recunoaştem acest lucru. Până acum nimeni nu s-a exprimat că nu s-ar fi făcut. Cum putea câştiga atâtea mandate dacă nu s-ar fi făcut. Baia Mare este un oraş frumos, este un oraş în care au venit oameni de afaceri, s-au dezvoltat mici afaceri, eram comparaţi cu oraşele din Ungaria, fiind mai aproape de noi. Acum este o criză peste tot, nu putem compara. Din acest punct de vedere îi contrazic pe cei care afirmă că nu s-a făcut nimic. Singurul lucru pe care i-l reproşez lui Cristi e că a fost prea diplomat cu oamenii, nu cu cei obişnuiţi, cu cei din jurul lui şi care i-au dat tot felul de sfaturi. El niciodată nu a întărâtat pe un om împotriva altuia, niciodată nu a fost drastic cu ei. Eu nu aş fi fost aşa. Uitaţi-vă acum când nu este el aici să le dea replică, unii se ridică. De ce după atâta timp? Înseamnă că este ceva care îi interesează. Probabil alegerile!
Î.: Credeţi că le este frică de faptul că ar putea reveni la Primărie?
R.: Nu ştiu! Dar de ce să le fie frică, de ce, de ce…? Nici nu ştiu dacă aş fi de acord să se întoarcă la Primărie. Am spus întotdeauna că avem ce ne-am ales. Şi în ţară avem ce ne-am ales, asta merităm, dar acum nu cred că aş mai vrea ca el să fie acolo unde a fost până acum. Pentru ce? Pentru ce primeşte acum…Atâţia ani sacrificaţi, nu el, lui i-a intrat în sânge, îi plăcea să meargă pentru oraş, să facă, să rezolve. El într-o zi făcea o mulţime de lucruri pe care alţi primari sub nici o formă nu le făceau. Ştiu acest lucru deoarece am fost la mulţi primari din ţară, am văzut şi am putut compara. Pot spune că şi-a sacrificat familia, mergând în stânga şi dreapta nu putea sta cu familia. El nu putea face un concediu ca lumea, venea înapoi pentru că era Primăria… Iar acum s-a găsit un grup de binevoitori, dacă mă gândesc bine cred că au fost aceiaşi, întotdeauna aceiaşi, să facă ce fac acum.
Ar trebui să se gândească de două ori, dar nu de două, de trei ori înainte să facă aceste chestiuni. Există un Dumnezeu şi le va veni şi rândul lor. Şi să se mai gândească şi ce au în spatele lor, fiecare! O să le vină rândul dacă fac porcării. De ce nu se spune direct! Omul acesta a făcut bine până acum, vrem pe altcineva! OK Luptaţi-vă pentru altcineva, creşteţi-vă să aveţi un om ca şi acesta. Sau găsiţi-l pe cel care să facă în continuare. Nu este nevoie să omori un om şi toată familia lui pentru o chestie de genul acesta!
Î.: S-a vorbit mult de Cristian Anghel, dar prea puţin de familia lui. Cum a resimţit familia situaţia în care se află, cum resimţiţi disputele de acum?
R.: Greu! Este cumplit. În fiecare seară, gândul că nu este acasă, că e acolo, ce face, de ce este acolo…Dacă îşi pui această întrebare: „de ce este acolo?”, poate că ajungi să îşi pierzi minţile şi la un moment dat nu am mai pus-o. Cel mai greu îmi este cu fratele meu. El e bolnav, îmi este greu să îi explic că lucrurile în timp se vor rezolva, el plânge, merge pe la biserici tot timpul. Fetele mă ajută, tot timpul…Încercăm să ne luptăm pentru a se face dreptate. Nu este vinovat. Iar cei care îi fac rău în continuare acum, spunând tot felul de lucruri, Doamne fereşte! Aceştia nu sunt oameni. După ce ai înjunghiat un om în spate, îi dai picioare, îl spânzuri! Ce mai vrei să faci cu el?
Î.: A avut loc o schimbare de atitudine faţă de familia Anghel?
R.: Nu, nu! Nu vorbesc prieteni, de cei apropiaţi. Oameni pe care nu îi cunosc, m-au oprit pe stradă, m-au întrebat de el, m-au întrebat dacă mă pot ajuta. Incredibil a fost. Telefoane…este greu de spus. La un moment dat nu am mai ştiut cu cine vorbesc, aşa de multe telefoane au fost, de aici şi din multe alte oraşe. Poate îi dezamăgesc pe cei care acum se comportă, cum se comportă, dar în general oamenii s-au comportat şi se comportă deosebit de frumos.
Î.: Credeţi că Anghel, un luptător, aşa cum l-aţi caracterizat, va renunţa la ideea de a reveni în viaţa publică?
R.: El nu a spus niciodată că nu vrea să revină! Eu am spus! Dar el îşi doreşte deoarece a început o treabă şi vrea să o facă…Eu…Mi-aş dori o viaţă mai liniştită. Vedeţi cum merg lucrurile aici! M-aş fi aşteptat ca oamenii cu care lucrează, nu din Primărie, şi ceilalţi, şi consilierii şi alţii să dorească să facă pentru oraşul acesta cât mai bine…Nu toţi pot fi de acord cu toate, dar scopul final este să se facă pentru oraş. Ceea ce nu înţeleg…i-am reproşat atunci când au început să se cutremure lucrurile…cum poate să stea undeva unde este lovit de ceilalţi din celelalte partide, în fine se pare că aşa este în politică, dar în locul în care lucrezi, sau oamenii cu care lucrezi şi aceştia să îşi facă rău, sau chiar şi oamenii din partidul lui, nu mai spun, cred că toată lumea ştie. Cum se poate întâmpla toate acestea. Bănuiesc că i-a trebuit anii aceştia atâta putere ca să pună lucrurile la punct şi să îi împace pe toţi. Are şi el o vârstă! Merită să faci toate acestea? Merită pentru cei din oraş, care se bucură de cele făcute, dar cu ce sacrificii? Bănuiesc, aceiaşi care „l-au ajutat” cu povestea cu blocul, acum iarăşi…
Nicolae TEREMTUŞ
Reporter: Ce puteţi să ne spuneţi despre Cristian Anghel. Sunt noutăţi legate de situaţia lui?
Dana Anghel: În aceste zile se va stabili ce va fi în continuare. Îmi doresc să vină în Baia Mare, normal. Nu că ar fi alt regim, dar este mai aproape de mine. Urmează să se stabilească regimul care îl va avea…În rest, Cristi se ţine bine, aş putea spune că este cel pe care îl ştiţi dintotdeauna. Normal că nu este uşor, normal că este mai palid, normal că ar vrea să facă multe dar nu poate. Uneori îmi transmite mie unele şi altele…acolo nu poate ieşi, nu poate…el este un om activ, e greu. Citeşte mult, studiază, ziare primeşte, ştie ce se întâmplă. Îmi dă telefon în fiecare zi să vadă ce-i pe-acasă. Este greu, este greu şi pentru noi. Trebuie să fim bine dispuşi pentru al susţine moral. Se bucură când lumea se interesează de el.
Ca o concluzie, este un luptător şi aşa va rămâne.
Î.: Ce presupune condiţia de luptător în situaţia lui Cristian Anghel?
R.: Nu renunţă la luptă. Din punctul lui de vedere, a făcut tot cea putut să facă mai bine. Inerent, într-o istorie de mulţi ani la conducerea oraşului pot apărea unele greşeli, sau lucruri care nu sunt pe gustul oamenilor sau pe ideile altora, dar binele este o caracteristică a activităţii lui.
Î.: Sunt voci care acuză, acum. Se încearcă minimalizarea reuşitelor lui Cristian Anghel. Cum simţiţi toate acestea? Vorbiţi-ne de anii petrecuţi alături de Cristian Anghel, ştiţi mai multe de trăirile lui legate de oraş, chiar dacă ar părea că sunteţi subiectivă, fiind soţia lui.
R.: S-ar putea spune că sunt subiectivă, dar în general în discuţiile cu el nu eram cea care spunea: „să trăiţi!”. Am avut discuţii asupra oricărui subiect. Dacă nu îmi plăcea ceva îi spuneam. Nu trebuie să se înţeleagă că m-am băgat în munca lui, dar am discutat, mi-am spus părerea…Poate aceste discuţii venite de la cineva din afară i-au prins bine de multe ori. Dar legat de oraş, de dezvoltarea lui…nu că spun eu, dar spune lumea, cei care vin din alte părţi spun că Baia Mare s-a dezvoltat. Faţă de alte oraşe, Baia Mare s-a dezvoltat, nu se poate să nu recunoaştem acest lucru. Până acum nimeni nu s-a exprimat că nu s-ar fi făcut. Cum putea câştiga atâtea mandate dacă nu s-ar fi făcut. Baia Mare este un oraş frumos, este un oraş în care au venit oameni de afaceri, s-au dezvoltat mici afaceri, eram comparaţi cu oraşele din Ungaria, fiind mai aproape de noi. Acum este o criză peste tot, nu putem compara. Din acest punct de vedere îi contrazic pe cei care afirmă că nu s-a făcut nimic. Singurul lucru pe care i-l reproşez lui Cristi e că a fost prea diplomat cu oamenii, nu cu cei obişnuiţi, cu cei din jurul lui şi care i-au dat tot felul de sfaturi. El niciodată nu a întărâtat pe un om împotriva altuia, niciodată nu a fost drastic cu ei. Eu nu aş fi fost aşa. Uitaţi-vă acum când nu este el aici să le dea replică, unii se ridică. De ce după atâta timp? Înseamnă că este ceva care îi interesează. Probabil alegerile!
Î.: Credeţi că le este frică de faptul că ar putea reveni la Primărie?
R.: Nu ştiu! Dar de ce să le fie frică, de ce, de ce…? Nici nu ştiu dacă aş fi de acord să se întoarcă la Primărie. Am spus întotdeauna că avem ce ne-am ales. Şi în ţară avem ce ne-am ales, asta merităm, dar acum nu cred că aş mai vrea ca el să fie acolo unde a fost până acum. Pentru ce? Pentru ce primeşte acum…Atâţia ani sacrificaţi, nu el, lui i-a intrat în sânge, îi plăcea să meargă pentru oraş, să facă, să rezolve. El într-o zi făcea o mulţime de lucruri pe care alţi primari sub nici o formă nu le făceau. Ştiu acest lucru deoarece am fost la mulţi primari din ţară, am văzut şi am putut compara. Pot spune că şi-a sacrificat familia, mergând în stânga şi dreapta nu putea sta cu familia. El nu putea face un concediu ca lumea, venea înapoi pentru că era Primăria… Iar acum s-a găsit un grup de binevoitori, dacă mă gândesc bine cred că au fost aceiaşi, întotdeauna aceiaşi, să facă ce fac acum.
Ar trebui să se gândească de două ori, dar nu de două, de trei ori înainte să facă aceste chestiuni. Există un Dumnezeu şi le va veni şi rândul lor. Şi să se mai gândească şi ce au în spatele lor, fiecare! O să le vină rândul dacă fac porcării. De ce nu se spune direct! Omul acesta a făcut bine până acum, vrem pe altcineva! OK Luptaţi-vă pentru altcineva, creşteţi-vă să aveţi un om ca şi acesta. Sau găsiţi-l pe cel care să facă în continuare. Nu este nevoie să omori un om şi toată familia lui pentru o chestie de genul acesta!
Î.: S-a vorbit mult de Cristian Anghel, dar prea puţin de familia lui. Cum a resimţit familia situaţia în care se află, cum resimţiţi disputele de acum?
R.: Greu! Este cumplit. În fiecare seară, gândul că nu este acasă, că e acolo, ce face, de ce este acolo…Dacă îşi pui această întrebare: „de ce este acolo?”, poate că ajungi să îşi pierzi minţile şi la un moment dat nu am mai pus-o. Cel mai greu îmi este cu fratele meu. El e bolnav, îmi este greu să îi explic că lucrurile în timp se vor rezolva, el plânge, merge pe la biserici tot timpul. Fetele mă ajută, tot timpul…Încercăm să ne luptăm pentru a se face dreptate. Nu este vinovat. Iar cei care îi fac rău în continuare acum, spunând tot felul de lucruri, Doamne fereşte! Aceştia nu sunt oameni. După ce ai înjunghiat un om în spate, îi dai picioare, îl spânzuri! Ce mai vrei să faci cu el?
Î.: A avut loc o schimbare de atitudine faţă de familia Anghel?
R.: Nu, nu! Nu vorbesc prieteni, de cei apropiaţi. Oameni pe care nu îi cunosc, m-au oprit pe stradă, m-au întrebat de el, m-au întrebat dacă mă pot ajuta. Incredibil a fost. Telefoane…este greu de spus. La un moment dat nu am mai ştiut cu cine vorbesc, aşa de multe telefoane au fost, de aici şi din multe alte oraşe. Poate îi dezamăgesc pe cei care acum se comportă, cum se comportă, dar în general oamenii s-au comportat şi se comportă deosebit de frumos.
Î.: Credeţi că Anghel, un luptător, aşa cum l-aţi caracterizat, va renunţa la ideea de a reveni în viaţa publică?
R.: El nu a spus niciodată că nu vrea să revină! Eu am spus! Dar el îşi doreşte deoarece a început o treabă şi vrea să o facă…Eu…Mi-aş dori o viaţă mai liniştită. Vedeţi cum merg lucrurile aici! M-aş fi aşteptat ca oamenii cu care lucrează, nu din Primărie, şi ceilalţi, şi consilierii şi alţii să dorească să facă pentru oraşul acesta cât mai bine…Nu toţi pot fi de acord cu toate, dar scopul final este să se facă pentru oraş. Ceea ce nu înţeleg…i-am reproşat atunci când au început să se cutremure lucrurile…cum poate să stea undeva unde este lovit de ceilalţi din celelalte partide, în fine se pare că aşa este în politică, dar în locul în care lucrezi, sau oamenii cu care lucrezi şi aceştia să îşi facă rău, sau chiar şi oamenii din partidul lui, nu mai spun, cred că toată lumea ştie. Cum se poate întâmpla toate acestea. Bănuiesc că i-a trebuit anii aceştia atâta putere ca să pună lucrurile la punct şi să îi împace pe toţi. Are şi el o vârstă! Merită să faci toate acestea? Merită pentru cei din oraş, care se bucură de cele făcute, dar cu ce sacrificii? Bănuiesc, aceiaşi care „l-au ajutat” cu povestea cu blocul, acum iarăşi…
Nicolae TEREMTUŞ
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 584 ori
Înapoi
Reportaje video
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.














Comentarii