Pogromul din Baia Mare
Baia Mare a fost în timpul celui de-al doilea Război Mondial un fel de centru de primire şi dirijare a evreilor spre lagărele de muncă şi exterminare. Adevăruri neştiute, lucruri rămase în memoria a tot mai puţini oameni. Mihai Eisikovits are 90 de ani. A făcut lagăr şi vrea un monument pentru evreii deportaţi. O poveste terifiantă…
Mihai Eisikovits a venit la Primăria Baia Mare cu o solicitare pentru realizarea unui monument închinat evreilor din oraş care au murit în lagărele de muncă şi de exterminare. A făcut şapte ani de lagăr, a trăit întâmplări incredibile, a dus o viaţă de roman. Este un caracter puternic şi îşi aminteşte cu precizie întâmplări cu hortişti, SS-işti şi ruşi. Am început să discutăm despre perioada în care a suferit cele mai crunte nedreptăţi posibile. Este din Gherla, locul unde a copilărit. A ajuns în Iaşi, unde s-a căsătorit şi prin forţa împrejurărilor a poposit în Baia Mare. Era în anii ’30. În oraş era o însemnată comunitate de evrei, ca şi de unguri şi români. Spre sfârşitul anilor ’30 a început nebunia.
În oraş au fost înfiinţate câteva ghetouri. Unul a fost în curtea unui atelier de prelucrare a metalelor (proprietatea lui Bernath), altul a fost în curtea unei foste fabrici de sticlă a lui Konig. Aici au fost înghesuiţi 3660 de evrei localnici, purtători ai Stelei Galbene în piept. Aceste ghetouri erau de fapt nişte şoproane dărăpănate şi murdare unde ar fi fost loc pentru 250 de persoane.
Marea majoritate a celor din ghetouri - barbaţi, femei, copii - au stat sub cerul liber, chiar şi în nopţile reci, friguroase sau ploioase. Se dormea pe pământ, sau chiar în noroi. Hrana primită era o supă lungă greu de mâncat, apă de băut nu era. În aceste condiţii au început să apară boli. Modul în care erau trataţi cei aduşi în ghetouri întrece orice închipuire. Evreii erau dezbrăcaţi la pielea goală, erau batuţi şi schingiuiţi. Se căutau bijuterii şi alte valori. Două moaşe verificau femeile şi tinerele pe care cu brutalitate le dezvirginau. Motivul era acelaşi. Bijuterii! Mihai Eisikovits povesteşte că toate fărădelegile din ghetourile din Baia Mare au fost coordonate de prefectul Endre Boer şi adjunctul lui, Endre Laszlo. Medicul coordonator al ghetourilor băimărene a fost doctorul Czibelesz. În perioada de dinainte a ghetozării, evreilor din Baia Mare li s-a pretins predarea a 500 de cearceafuri, 200 de covoare, 200 de confecţii de blană, 300 de pături.
Pentru strângerea bunurilor de la evrei au fost formate două grupe de cetăţeni conduse de Gergely Gyula, şeful grupării „Crucilor încârligate” şi Nagy Jeno, şeful poliţiei locale. Pe Valea Borcuţului a mai fost înfiinţat un ghetou pentru evreii din Şomcuţa şi Copalnic Mănăştur. Pentru acest locaş au fost folosite garajul şi şura gospodarului Molcsany. Din cauza condiţiilor mizere şi a barbariei, multe familii de evrei s-au sinucis. Aşa au procedat dr. Benedek Laszlo, Sandor Friedman, fostul preşedinte al comunităţii evreieşti şi soţia, Laszlo Gotlieb, soţia şi copiii, dr. Sandor Wieder şi mama lui. Ulterior s-a înfiinţat un ghetou în incinta Sinagogii Mari. În acest ghetou a murit renumitul rabin Popper.
„Despre cei din Sinagoga Mare nu s-a vorbit şi nu s-a ştiut nimic. Ei nu au fost deportaţi. Se crede că au fost exterminaţi”, ne-a povestit Eisikovits. În noaptea de 4 spre 5 aprilie 1944, un număr de circa 50 de evrei înstăriţi au fost luaţi de acasă şi duşi la o unitate militară unde li s-a cerut să îşi declare averile. După declaraţii nu au fost eliberaţi ci trimişi în lagărul de la Kistarcsa, iar apoi la Auschwitz . Ei au fost primii evrei din Ardeal trimişi la exterminare.
„Cazarma jidovilor”
Nu departe de Baia Mare a existat o clădire care a fost poreclită „Cazarma Jidovilor”. Aici erau adunaţi prin ordin de chemare evrei din partea Ardealului de Nord. Cei chemaţi aveau vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani. Evreii erau mobilizaţi pentru muncă obligatorie. Unitatea se numea a X-a divizie cu centrul la Cluj. Conducătorul acestei faimoase unitaţi din Baia Mare a fost locotenent-colonel Telek. Acesta era cunoscut pentru spiritul antievreiesc şi pentru metodele de „educare” cu bâta şi biciul. Una din ocupaţiile celor din această unitate era căratul pietrelor din râul Sasar. Acest Telek a trimis mii de evrei în Ucraina cu însemnul de a fi pedepsiţi, respectiv banderola galbenă cu punct negru, pe braţ. O parte din evreii trimişi în Ucraina au ajuns la Cotul Donului, iar altă parte în mlaştinile din Pripet. În această cazarmă Eisikovits a avut o întâlnire uluitoare. S-a întâlnit cu tatăl său, mobilizat la muncă după un an de la mobilizarea fiului său. Tatăl avea 47 de ani. Au stat în acelaşi dormitor câteva zile şi nopţi, apoi tatăl a fost dus spre Ucraina şi nu s-au mai văzut niciodată.
În 1943 Telek a fost schimbat cu colonelul Imre Revitzky. Acesta a fost omenos. A interzis bătăile şi nu a mai trimis pe nimeni în Ucraina. Mai mult, a emis peste 3000 de chemări la muncă. Aceşti evrei au muncit, nu au fost trimişi în lagărele de exterminare şi au scăpat cu viaţă.
„Aici trebuie amintit ofiţerul Iozsef Gonczi, fost fabricant de conserve. El a fost numit comandantul unei unităţi de evrei mobilizaţi pentru muncă. Unitatea se află în nord-vestul Ungariei. Comandantul Gonczi a făcut un lucru deosebit. Deşi a primit ordin să trimită evreii în Germania a tot tărăgănat punerea în aplicare a ordinului până zona a fost eliberată de ruşi, iar evreii, toţi au scăpat cu viaţă. Mulţi dintre evrei i-au trimis scrisori de mulţumire şi recunoştinţă. Aceste scrisori se află la fiul lui, Ştefan Gonczi”, a spus Mihai Eisikovits.
Evreul de 90 de ani doreşte să ridice un monument în memoria celor care s-au prăpădit în lagărele de muncă şi de exterminare. Monumentul ar fi simplu de realizat. Un fundament de 2 pe 2 pe care s-ar pune, într-un mod artistic bucăţi de piatră şi o modalitate de a-i aminti pe cei care s-au prăpădit.
A tăcea, a nu comemora şi la Baia Mare, a nu aminti tragedia de care au avut parte mii de oameni din oraş şi împrejurimi este considerat de nonagenar o mare greşeală. În Baia Mare trăiesc în jur de 60 de evrei!
Nicolae Teremtus
Mihai Eisikovits a venit la Primăria Baia Mare cu o solicitare pentru realizarea unui monument închinat evreilor din oraş care au murit în lagărele de muncă şi de exterminare. A făcut şapte ani de lagăr, a trăit întâmplări incredibile, a dus o viaţă de roman. Este un caracter puternic şi îşi aminteşte cu precizie întâmplări cu hortişti, SS-işti şi ruşi. Am început să discutăm despre perioada în care a suferit cele mai crunte nedreptăţi posibile. Este din Gherla, locul unde a copilărit. A ajuns în Iaşi, unde s-a căsătorit şi prin forţa împrejurărilor a poposit în Baia Mare. Era în anii ’30. În oraş era o însemnată comunitate de evrei, ca şi de unguri şi români. Spre sfârşitul anilor ’30 a început nebunia.
În oraş au fost înfiinţate câteva ghetouri. Unul a fost în curtea unui atelier de prelucrare a metalelor (proprietatea lui Bernath), altul a fost în curtea unei foste fabrici de sticlă a lui Konig. Aici au fost înghesuiţi 3660 de evrei localnici, purtători ai Stelei Galbene în piept. Aceste ghetouri erau de fapt nişte şoproane dărăpănate şi murdare unde ar fi fost loc pentru 250 de persoane.
Marea majoritate a celor din ghetouri - barbaţi, femei, copii - au stat sub cerul liber, chiar şi în nopţile reci, friguroase sau ploioase. Se dormea pe pământ, sau chiar în noroi. Hrana primită era o supă lungă greu de mâncat, apă de băut nu era. În aceste condiţii au început să apară boli. Modul în care erau trataţi cei aduşi în ghetouri întrece orice închipuire. Evreii erau dezbrăcaţi la pielea goală, erau batuţi şi schingiuiţi. Se căutau bijuterii şi alte valori. Două moaşe verificau femeile şi tinerele pe care cu brutalitate le dezvirginau. Motivul era acelaşi. Bijuterii! Mihai Eisikovits povesteşte că toate fărădelegile din ghetourile din Baia Mare au fost coordonate de prefectul Endre Boer şi adjunctul lui, Endre Laszlo. Medicul coordonator al ghetourilor băimărene a fost doctorul Czibelesz. În perioada de dinainte a ghetozării, evreilor din Baia Mare li s-a pretins predarea a 500 de cearceafuri, 200 de covoare, 200 de confecţii de blană, 300 de pături.
Pentru strângerea bunurilor de la evrei au fost formate două grupe de cetăţeni conduse de Gergely Gyula, şeful grupării „Crucilor încârligate” şi Nagy Jeno, şeful poliţiei locale. Pe Valea Borcuţului a mai fost înfiinţat un ghetou pentru evreii din Şomcuţa şi Copalnic Mănăştur. Pentru acest locaş au fost folosite garajul şi şura gospodarului Molcsany. Din cauza condiţiilor mizere şi a barbariei, multe familii de evrei s-au sinucis. Aşa au procedat dr. Benedek Laszlo, Sandor Friedman, fostul preşedinte al comunităţii evreieşti şi soţia, Laszlo Gotlieb, soţia şi copiii, dr. Sandor Wieder şi mama lui. Ulterior s-a înfiinţat un ghetou în incinta Sinagogii Mari. În acest ghetou a murit renumitul rabin Popper.
„Despre cei din Sinagoga Mare nu s-a vorbit şi nu s-a ştiut nimic. Ei nu au fost deportaţi. Se crede că au fost exterminaţi”, ne-a povestit Eisikovits. În noaptea de 4 spre 5 aprilie 1944, un număr de circa 50 de evrei înstăriţi au fost luaţi de acasă şi duşi la o unitate militară unde li s-a cerut să îşi declare averile. După declaraţii nu au fost eliberaţi ci trimişi în lagărul de la Kistarcsa, iar apoi la Auschwitz . Ei au fost primii evrei din Ardeal trimişi la exterminare.
„Cazarma jidovilor”
Nu departe de Baia Mare a existat o clădire care a fost poreclită „Cazarma Jidovilor”. Aici erau adunaţi prin ordin de chemare evrei din partea Ardealului de Nord. Cei chemaţi aveau vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani. Evreii erau mobilizaţi pentru muncă obligatorie. Unitatea se numea a X-a divizie cu centrul la Cluj. Conducătorul acestei faimoase unitaţi din Baia Mare a fost locotenent-colonel Telek. Acesta era cunoscut pentru spiritul antievreiesc şi pentru metodele de „educare” cu bâta şi biciul. Una din ocupaţiile celor din această unitate era căratul pietrelor din râul Sasar. Acest Telek a trimis mii de evrei în Ucraina cu însemnul de a fi pedepsiţi, respectiv banderola galbenă cu punct negru, pe braţ. O parte din evreii trimişi în Ucraina au ajuns la Cotul Donului, iar altă parte în mlaştinile din Pripet. În această cazarmă Eisikovits a avut o întâlnire uluitoare. S-a întâlnit cu tatăl său, mobilizat la muncă după un an de la mobilizarea fiului său. Tatăl avea 47 de ani. Au stat în acelaşi dormitor câteva zile şi nopţi, apoi tatăl a fost dus spre Ucraina şi nu s-au mai văzut niciodată.
În 1943 Telek a fost schimbat cu colonelul Imre Revitzky. Acesta a fost omenos. A interzis bătăile şi nu a mai trimis pe nimeni în Ucraina. Mai mult, a emis peste 3000 de chemări la muncă. Aceşti evrei au muncit, nu au fost trimişi în lagărele de exterminare şi au scăpat cu viaţă.
„Aici trebuie amintit ofiţerul Iozsef Gonczi, fost fabricant de conserve. El a fost numit comandantul unei unităţi de evrei mobilizaţi pentru muncă. Unitatea se află în nord-vestul Ungariei. Comandantul Gonczi a făcut un lucru deosebit. Deşi a primit ordin să trimită evreii în Germania a tot tărăgănat punerea în aplicare a ordinului până zona a fost eliberată de ruşi, iar evreii, toţi au scăpat cu viaţă. Mulţi dintre evrei i-au trimis scrisori de mulţumire şi recunoştinţă. Aceste scrisori se află la fiul lui, Ştefan Gonczi”, a spus Mihai Eisikovits.
Evreul de 90 de ani doreşte să ridice un monument în memoria celor care s-au prăpădit în lagărele de muncă şi de exterminare. Monumentul ar fi simplu de realizat. Un fundament de 2 pe 2 pe care s-ar pune, într-un mod artistic bucăţi de piatră şi o modalitate de a-i aminti pe cei care s-au prăpădit.
A tăcea, a nu comemora şi la Baia Mare, a nu aminti tragedia de care au avut parte mii de oameni din oraş şi împrejurimi este considerat de nonagenar o mare greşeală. În Baia Mare trăiesc în jur de 60 de evrei!
Nicolae Teremtus
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 1035 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.