"Din punct de vedere istoric, sasii si secuii sunt indreptatiti sa dispuna de autonomie". Interviu Tudor Salagean
„Întotdeauna în Transilvania am avut o organizare administrativă mai complexă decât în celelalte regiune”
„Nu pot să îmi imaginez că în România vor fi locuitori care să se definească ca nord-vestici sau centrali, ci se vor numi în continuare transilvăneni, moldoveni, bănăţeni”
„Există numeroase exemple în Uniunea Europeană de autonomii regionale şi în general ele nu au pus în pericol integritatea teritorială a statelor respective” a declarat într-un interviu acordat Gazetei de Cluj istoricul Tudor Sălăgean.
Rep.: De-a lungul timpului România a fost împărţită în mai multe regiuni teritorială. Care consideraţi că a fost cea mai productivă şi potrivită împărţire de acest gen?
Tudor Sălăgean: Regiunile istorice ale României au avut tradiţii diferite în legătură cu organizarea administrativ-teritorială. Ţara Românească şi Moldova au fost organizate in judeţe, ţinuturi, care se pare ca erau organizate pe tradiţia obştilor săteşti şi a cnezatelor de vale. O asemenea tradiţie a existat şi în Transilvania, însă ea a fost înlocuită după anul 1.000 prin introducerea comitatelor maghiare şi prin constituirea scaunelor secuilor şi saşilor. Întotdeauna în Transilvania am avut o organizare administrativă mai complexă decât în celelalte regiune. Era un sistem în mare măsură descentralizat. Cele şapte comitate: Bihor, Alba, Hunedoara, Cluj, Dăbâca, Turda şi Solnoc erau subordonate voievodului Transilvaniei care ocupau regiunile vestice ale Transilvaniei. Din regiunile celor şapte comitate despre care vorbim, patru fac parte din actualul judeţ Cluj. În prezent, judeţul Cluj comasează o mare parte din structura administrativă subordonată puterii voievodale. De la această situaţie iniţială s-a trecut de la diferite reforme administrative, în special în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, pentru ca după Unirea din 1918 să se realizeze o împărţire administrative teritorială în judeţe care într-o mai mică sau mai mare măsură respectau ordinea vechii împărţiri. Organizarea administrativă interbelică a fost deseori criticată de oamenii timpului, datorită faptului că aceste judeţe aveau o întindere foarte mică şi nu erau întotdeauna sustenabile din punct de vedere economic, însă o reformare de anvergură a fost introdusă doar de regele Carol al II-lea în timpul dictaturii regale din perioada 1938-1940 în care teritoriul României a fost împărţit în 10 ţinuturi. O altă curiozitate introdusă special pentru a realiza românizarea regiunii secuieşti a fost atribuirea actualului judeţ Covasna cu oraşul Sfântu Gheorghe la ţinutul Argeş. Dacă facem o comparaţie, reforma introdusă de Carol al II-lea este într-o măsură destul de asemănătoare cu actuala propunere de împărţire a regiunilor de dezvoltare. Au mai fost nişte împărţiri introduse la sfârşitul anilor 1940 care au funcţionat până la sfârşitul anilor 1968 cu mai multe modificări. Actuala organizare administrativă datează din 1968. Regiunile mari favorizează dezvoltarea unor centre puternice. Perioada în care funcţiona Regiunea Cluj, atunci municipiul Cluj-Napoca a câştigat un avans şi mai mare faţă de oraşele din jur.
Rep.:În momentul de faţă se vehiculează că judeţul Cluj se va uni cu judeţul Sălaj, dar pe de altă parte se vorbeşte despre împărţirea Clujului în mai multe regiuni. Care consideraţi că este cea mai bună împărţire?
T.S.: Constituirea regiunilor care includeau mai multe judeţe a fost considerată frustrantă de către locuitorii unor oraşe cum ar fi Turda sau Dej, care şi-au pierdut statul de reşedinţă de judeţ. Erau oraşe cu o anumită dezvoltare economică şi culturală şi care puteau să aspire la un asemenea statut. Sub forma în care se încearcă actuala împărţire a judeţului nu a mai fost întâlnită în istorie, însă este o împărţire care ar putea favoriza dezvoltarea centrelor urbane şi nu este lipsită de legătură cu trecutul istoric al judeţului. Unele dintre unităţile administrative refac fostul domeniu al Gilăului. Mai este o unitate teritorială care urmează traseul vechiului drum medieval dintre Gilău şi Turda. Acesta este cel mai vechi drum medieval constituit în Evul Mediu în Transilvania. În măsura în care se păstrează unitatea comunelor existente în prezent nu are cum să contravină unei dezvoltări istorice normale. Totuşi ,ar trebui să rămână mai puţine unităţi. Din 19 unităţi ar putea fi reduse sa avem în jur de10 regiuni.
Rep.: Mai au vechile regiuni istorice ale României o importanţă în contextual dezvoltării actuale a ţării? Ce valoare mai au titulaturile precum Moldova, Ţara Românească, Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Banat?
T.S.:Aceste regiuni istorice au în continuare o importanţă mare în pofida tendinţelor care au apărut periodic de estompare a diferenţelor culturale dintre acestea. Nu cred că putem afirma deocamdată că nu există o diferenţă între Transilvania, Moldova, Ţara Românească. Probabil această identitate specifică a fiecărei regiuni istorice se va păstra şi în continuare pentru că vorbim de nişte regiuni care şi-au definit această identitate de-a lungul unei perioade istorice foarte îndelungate. Misiunea statului roman nu cred că este neapărat aceia de a încerca să estompeze forţat aceste diferenţe de identitate regională, cât mai mult de a asigura o dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor din toate punctele de vedere. Există specificităţi regionale cum ar fi cazul Bucovinei sau a Maramureşului, însă ele reprezintă doar unităţi mai mici. Probabil că ar trebui ca unităţile să intre într-o structură mai mare pentru a putea accesa mai uşor fondurile.
Probabil că în momentul în care creezi o regiune trebuie să te asiguri că există o anumită identitate a locuitorilor ei. Nu pot să îmi imaginez că vor putea vreodată în România locuitori care să se definească ca nord-vestici sau centrali, ci se vor numi în continuare transilvăneni, moldoveni, bănăţeni. Comitatele Transilvaniei nu au avut de la început o structură bine organizată, ci au fost comitate de cucerire. Nu erau neapărat soluţiile administrative cele mai bune, însă nu trebuie să ne întoarcem în trecut la variantele respective. Orice organizare administrativă trebuie să aibă în vedere punere în vedere a potenţialului fiecărui centru.
Rep.: Din punct de vedere istoric există dovezi că Secuimea ar fi avut un trecut istoric ca să-şi justifice formarea unei regiuni autonome?
T.S.: Lucrurile sunt destul de simple. În ultimii 800 de ani putem vorbi despre secuime în respectivul teritoriu, din preajma anilor 1150-1200. În ultimii 800 de ani secuimea a avut un statut de teritoriu autonom de peste 600 de ani. Este vorba din nou despre identitatea asumată de locuitorii acelei regiuni. În momentul în care oamenii care trăiesc într-un ţinut îşi pot justifica o identitate cu dovezi istorice şi au diferenţe culturale şi lingvistice faţă de teritoriile învecinate, ne putem aştepta ca această dorinţă de reînfiinţare a ţinutului Secuiesc să se păstreze cu mult timp înainte.
Rep.: Ar trebui să le dăm secuimii autonomia pe care o cer?
T.S.: Cred că aici sunt foarte importante şi argumentele celor care susţin autonomia Ţinutului Secuiesc, dar contează şi gradul de acceptare a majorităţii locuitorilor României faţă de acest gest. Din moment ce există o voinţă fermă a unei părţi de a-şi redobândi un statut mai mult sau mai puţin special, cred că dorinţa acelor locuitori ar merita dacă nu neapărat să fie luată obligatoriu în considerare, măcar discutate.
Rep.: Dacă ne vom trezi că şi saşii vor spune că sunt de sute de ani pe acest teritoriu şi îşi revendică şi ei autonomia. Ar trebui să le acordăm şi lor acest drept?
T.S.: Dacă ar exista un număr suficient de saşi în Transilvania încât să constituie o majoritate într-o regiune, ceea ce din păcate nu mai există, probabil că şi ei ar putea să aspire la un asemenea statut. Există numeroase exemple în Uniunea Europeană de autonomii regionale şi în general ele nu au pus în pericol integritatea teritorială a statelor respective.
Rep: Cum ar arăta Transilvania în contextul în care şi secuii şi saşii şi-ar câştiga autonomia?
T.S.: Gradul de acceptare al dorinţelor comunităţii maghiare de către societatea românească a evoluat semnificativ în ultimii 20 de ani. Dacă în anul 1990 cineva ar fi spus că vrea autonomie ar fi primit reacţii foarte dure, iar înainte de 1989 ar fi fost arestat. Înainte de 1968, secuimea a beneficiat de autonomie. Regiunea actualelor judeţelor Mureş,Covasna şi Harghita se numea Regiunea Autonomă Maghiară.
Tiberiu Hrihorciuc
„Nu pot să îmi imaginez că în România vor fi locuitori care să se definească ca nord-vestici sau centrali, ci se vor numi în continuare transilvăneni, moldoveni, bănăţeni”
„Există numeroase exemple în Uniunea Europeană de autonomii regionale şi în general ele nu au pus în pericol integritatea teritorială a statelor respective” a declarat într-un interviu acordat Gazetei de Cluj istoricul Tudor Sălăgean.
Rep.: De-a lungul timpului România a fost împărţită în mai multe regiuni teritorială. Care consideraţi că a fost cea mai productivă şi potrivită împărţire de acest gen?
Tudor Sălăgean: Regiunile istorice ale României au avut tradiţii diferite în legătură cu organizarea administrativ-teritorială. Ţara Românească şi Moldova au fost organizate in judeţe, ţinuturi, care se pare ca erau organizate pe tradiţia obştilor săteşti şi a cnezatelor de vale. O asemenea tradiţie a existat şi în Transilvania, însă ea a fost înlocuită după anul 1.000 prin introducerea comitatelor maghiare şi prin constituirea scaunelor secuilor şi saşilor. Întotdeauna în Transilvania am avut o organizare administrativă mai complexă decât în celelalte regiune. Era un sistem în mare măsură descentralizat. Cele şapte comitate: Bihor, Alba, Hunedoara, Cluj, Dăbâca, Turda şi Solnoc erau subordonate voievodului Transilvaniei care ocupau regiunile vestice ale Transilvaniei. Din regiunile celor şapte comitate despre care vorbim, patru fac parte din actualul judeţ Cluj. În prezent, judeţul Cluj comasează o mare parte din structura administrativă subordonată puterii voievodale. De la această situaţie iniţială s-a trecut de la diferite reforme administrative, în special în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, pentru ca după Unirea din 1918 să se realizeze o împărţire administrative teritorială în judeţe care într-o mai mică sau mai mare măsură respectau ordinea vechii împărţiri. Organizarea administrativă interbelică a fost deseori criticată de oamenii timpului, datorită faptului că aceste judeţe aveau o întindere foarte mică şi nu erau întotdeauna sustenabile din punct de vedere economic, însă o reformare de anvergură a fost introdusă doar de regele Carol al II-lea în timpul dictaturii regale din perioada 1938-1940 în care teritoriul României a fost împărţit în 10 ţinuturi. O altă curiozitate introdusă special pentru a realiza românizarea regiunii secuieşti a fost atribuirea actualului judeţ Covasna cu oraşul Sfântu Gheorghe la ţinutul Argeş. Dacă facem o comparaţie, reforma introdusă de Carol al II-lea este într-o măsură destul de asemănătoare cu actuala propunere de împărţire a regiunilor de dezvoltare. Au mai fost nişte împărţiri introduse la sfârşitul anilor 1940 care au funcţionat până la sfârşitul anilor 1968 cu mai multe modificări. Actuala organizare administrativă datează din 1968. Regiunile mari favorizează dezvoltarea unor centre puternice. Perioada în care funcţiona Regiunea Cluj, atunci municipiul Cluj-Napoca a câştigat un avans şi mai mare faţă de oraşele din jur.
Rep.:În momentul de faţă se vehiculează că judeţul Cluj se va uni cu judeţul Sălaj, dar pe de altă parte se vorbeşte despre împărţirea Clujului în mai multe regiuni. Care consideraţi că este cea mai bună împărţire?
T.S.: Constituirea regiunilor care includeau mai multe judeţe a fost considerată frustrantă de către locuitorii unor oraşe cum ar fi Turda sau Dej, care şi-au pierdut statul de reşedinţă de judeţ. Erau oraşe cu o anumită dezvoltare economică şi culturală şi care puteau să aspire la un asemenea statut. Sub forma în care se încearcă actuala împărţire a judeţului nu a mai fost întâlnită în istorie, însă este o împărţire care ar putea favoriza dezvoltarea centrelor urbane şi nu este lipsită de legătură cu trecutul istoric al judeţului. Unele dintre unităţile administrative refac fostul domeniu al Gilăului. Mai este o unitate teritorială care urmează traseul vechiului drum medieval dintre Gilău şi Turda. Acesta este cel mai vechi drum medieval constituit în Evul Mediu în Transilvania. În măsura în care se păstrează unitatea comunelor existente în prezent nu are cum să contravină unei dezvoltări istorice normale. Totuşi ,ar trebui să rămână mai puţine unităţi. Din 19 unităţi ar putea fi reduse sa avem în jur de10 regiuni.
Rep.: Mai au vechile regiuni istorice ale României o importanţă în contextual dezvoltării actuale a ţării? Ce valoare mai au titulaturile precum Moldova, Ţara Românească, Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Banat?
T.S.:Aceste regiuni istorice au în continuare o importanţă mare în pofida tendinţelor care au apărut periodic de estompare a diferenţelor culturale dintre acestea. Nu cred că putem afirma deocamdată că nu există o diferenţă între Transilvania, Moldova, Ţara Românească. Probabil această identitate specifică a fiecărei regiuni istorice se va păstra şi în continuare pentru că vorbim de nişte regiuni care şi-au definit această identitate de-a lungul unei perioade istorice foarte îndelungate. Misiunea statului roman nu cred că este neapărat aceia de a încerca să estompeze forţat aceste diferenţe de identitate regională, cât mai mult de a asigura o dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor din toate punctele de vedere. Există specificităţi regionale cum ar fi cazul Bucovinei sau a Maramureşului, însă ele reprezintă doar unităţi mai mici. Probabil că ar trebui ca unităţile să intre într-o structură mai mare pentru a putea accesa mai uşor fondurile.
Probabil că în momentul în care creezi o regiune trebuie să te asiguri că există o anumită identitate a locuitorilor ei. Nu pot să îmi imaginez că vor putea vreodată în România locuitori care să se definească ca nord-vestici sau centrali, ci se vor numi în continuare transilvăneni, moldoveni, bănăţeni. Comitatele Transilvaniei nu au avut de la început o structură bine organizată, ci au fost comitate de cucerire. Nu erau neapărat soluţiile administrative cele mai bune, însă nu trebuie să ne întoarcem în trecut la variantele respective. Orice organizare administrativă trebuie să aibă în vedere punere în vedere a potenţialului fiecărui centru.
Rep.: Din punct de vedere istoric există dovezi că Secuimea ar fi avut un trecut istoric ca să-şi justifice formarea unei regiuni autonome?
T.S.: Lucrurile sunt destul de simple. În ultimii 800 de ani putem vorbi despre secuime în respectivul teritoriu, din preajma anilor 1150-1200. În ultimii 800 de ani secuimea a avut un statut de teritoriu autonom de peste 600 de ani. Este vorba din nou despre identitatea asumată de locuitorii acelei regiuni. În momentul în care oamenii care trăiesc într-un ţinut îşi pot justifica o identitate cu dovezi istorice şi au diferenţe culturale şi lingvistice faţă de teritoriile învecinate, ne putem aştepta ca această dorinţă de reînfiinţare a ţinutului Secuiesc să se păstreze cu mult timp înainte.
Rep.: Ar trebui să le dăm secuimii autonomia pe care o cer?
T.S.: Cred că aici sunt foarte importante şi argumentele celor care susţin autonomia Ţinutului Secuiesc, dar contează şi gradul de acceptare a majorităţii locuitorilor României faţă de acest gest. Din moment ce există o voinţă fermă a unei părţi de a-şi redobândi un statut mai mult sau mai puţin special, cred că dorinţa acelor locuitori ar merita dacă nu neapărat să fie luată obligatoriu în considerare, măcar discutate.
Rep.: Dacă ne vom trezi că şi saşii vor spune că sunt de sute de ani pe acest teritoriu şi îşi revendică şi ei autonomia. Ar trebui să le acordăm şi lor acest drept?
T.S.: Dacă ar exista un număr suficient de saşi în Transilvania încât să constituie o majoritate într-o regiune, ceea ce din păcate nu mai există, probabil că şi ei ar putea să aspire la un asemenea statut. Există numeroase exemple în Uniunea Europeană de autonomii regionale şi în general ele nu au pus în pericol integritatea teritorială a statelor respective.
Rep: Cum ar arăta Transilvania în contextul în care şi secuii şi saşii şi-ar câştiga autonomia?
T.S.: Gradul de acceptare al dorinţelor comunităţii maghiare de către societatea românească a evoluat semnificativ în ultimii 20 de ani. Dacă în anul 1990 cineva ar fi spus că vrea autonomie ar fi primit reacţii foarte dure, iar înainte de 1989 ar fi fost arestat. Înainte de 1968, secuimea a beneficiat de autonomie. Regiunea actualelor judeţelor Mureş,Covasna şi Harghita se numea Regiunea Autonomă Maghiară.
Tiberiu Hrihorciuc
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
- Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj publicat în data de 29-09-2008
- Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
- Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
- Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008
Articol vizualizat de 1251 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.