15 MARTIE 2010
Sărbătoarea naţională a maghiarilor de pretutindeni şi în acest an a stârnit multe patimi şi controverse. Realitatea TV i-a acordat un spaţiu considerabil, iar eterna problemă a ungurilor şi ce vor ei continuă să reverbereze în mass-media, şi nu numai. Incidentele grave interetnice de la Târgu Mureş din martie 1990 au fost prilejuite tot de această aniversare.
Desigur, relaţiile româno-maghiare, din perspectiva trecutului, conţin un contencios încărcat. Este relevant că nici acum istoricii din cele două ţări nu au un punct de vedere comun asupra împrejurării care din cele două naţiuni este mai veche în Ardeal şi cred că această problemă nu va fi rezolvată nici de actuala generaţie.
Lucrurile nu trebuie abordate sub aspect emoţional. Minoritatea maghiară – prin UDMR, cel mai important purtător de cuvânt al acestora – s-a găsit, aproape în permanenţă la guvernare, dar autonomia pe criterii etnice nu este un lucru bun, cel puţin în România. Afirm că maghiarii nu sunt persecutaţi în ţara noastră, chiar dacă niciodată lucrurile nu sunt perfecte în rezolvarea problemei naţionale, dar discriminarea pozitivă nu poate fi extinsă fără limite. Reacţiile isterice, cum ar fi lozinca de genul că „ţinutul secuiesc nu face parte din România”, nu sunt cele adecvate, cât timp suntem ţări NATO şi UE. Din acest motiv, graniţele nu se pot modifica în nici un fel, iar Ungaria, prin Tratatul de bază, a recunoscut fără nici o rezervă actuala delimitare dintre ţările noastre. Am primit aprecieri pozitive pentru modul cum acţionăm în problema minorităţilor naţionale, inclusiv de la americani, care – prin rapoartele anuale ale Departamentului de Stat – nu ne-a acordat acelaşi calificativ vis-a-vis de abordarea pe care statul român o are faţă de minorităţile religioase. În ultimul timp, nici CEDO nu este de altă părere.
Este adevărat că maghiarii s-au acomodat cel mai puţin cu realităţile care îşi au originea în principiul autodeterminării popoarelor, aşa cum a fost configurat după Primul Război Mondial. Îmi aduc aminte că, acum vreo 10 ani, Ziua de Ardeal a publicat, de Paşte, pastoralele tuturor episcopilor de Cluj, indiferent de confesiune. Un episcop – reformat sau unitarian – spunea că Trianonul este Vinerea Mare a ungurilor. Cui serveşte o astfel de afirmaţie şi amestecul de neacceptat al politicului cu religia? Să ne gândim cât de imens a fost Imperiul Austriac, ce factor de cultură a fost acesta pentru întreaga Europă Centrală. Şi, totuşi, austriecii sunt mulţumiţi de actuala dimensiune a ţării lor.
Acceptând că accentuarea fără limite a exclusivismului naţional este rea pentru toată lumea, mi se pare în interesul tuturora să ne acceptăm unii pe alţii, să conlucrăm, chiar dacă acum nu ne putem şi iubi.
În primăvara anului 1990, după incidentele de la Târgu Mureş, am auzit scandându-se, la Câmpeni sau Abrud, lozinci de genul: „Nu suntem în gazdă, noi suntem casă!”
Eu am înţeles iritarea demonstranţilor, dar este o realitate că suntem împreună, pe teritoriul Transilvaniei, cel puţin de 1000 de ani. Aşa că, nici românii, nici maghiarii, nu sunt în ipostaze de amfitrion sau de oaspete, pe acest pământ.
Să conlucrăm, deci, cu bună credinţă, deoarece între oamenii simplii relaţiile sunt şi au fost bune, dovadă fiind şi faptul existenţei unui număr mare de căsătorii mixte care au intervenit nu numai după 1918. (De exemplu, şi Axente Sever a fost căsătorit cu o unguroaică.)
Într-un interviu recent din România Liberă, directorul SRI declara că majoritatea spionilor identificaţi în România sunt din Est. Aş completa că este posibil ca unii dintre aceştia să acţioneze în presa scrisă şi audio-vizuală. Să nu facem jocul acestora, deoarece indivizii nu acţionează nici pentru români şi nici pentru maghiari, ci servesc exclusiv interesele ţărilor care-i finanţează.
Celebra sintagmă de la mijlocul secolului XIX, „ori noi, ori ei” trebuie citită astăzi: „şi noi şi ei”.
Adrian Man
19 martie 2010
Desigur, relaţiile româno-maghiare, din perspectiva trecutului, conţin un contencios încărcat. Este relevant că nici acum istoricii din cele două ţări nu au un punct de vedere comun asupra împrejurării care din cele două naţiuni este mai veche în Ardeal şi cred că această problemă nu va fi rezolvată nici de actuala generaţie.
Lucrurile nu trebuie abordate sub aspect emoţional. Minoritatea maghiară – prin UDMR, cel mai important purtător de cuvânt al acestora – s-a găsit, aproape în permanenţă la guvernare, dar autonomia pe criterii etnice nu este un lucru bun, cel puţin în România. Afirm că maghiarii nu sunt persecutaţi în ţara noastră, chiar dacă niciodată lucrurile nu sunt perfecte în rezolvarea problemei naţionale, dar discriminarea pozitivă nu poate fi extinsă fără limite. Reacţiile isterice, cum ar fi lozinca de genul că „ţinutul secuiesc nu face parte din România”, nu sunt cele adecvate, cât timp suntem ţări NATO şi UE. Din acest motiv, graniţele nu se pot modifica în nici un fel, iar Ungaria, prin Tratatul de bază, a recunoscut fără nici o rezervă actuala delimitare dintre ţările noastre. Am primit aprecieri pozitive pentru modul cum acţionăm în problema minorităţilor naţionale, inclusiv de la americani, care – prin rapoartele anuale ale Departamentului de Stat – nu ne-a acordat acelaşi calificativ vis-a-vis de abordarea pe care statul român o are faţă de minorităţile religioase. În ultimul timp, nici CEDO nu este de altă părere.
Este adevărat că maghiarii s-au acomodat cel mai puţin cu realităţile care îşi au originea în principiul autodeterminării popoarelor, aşa cum a fost configurat după Primul Război Mondial. Îmi aduc aminte că, acum vreo 10 ani, Ziua de Ardeal a publicat, de Paşte, pastoralele tuturor episcopilor de Cluj, indiferent de confesiune. Un episcop – reformat sau unitarian – spunea că Trianonul este Vinerea Mare a ungurilor. Cui serveşte o astfel de afirmaţie şi amestecul de neacceptat al politicului cu religia? Să ne gândim cât de imens a fost Imperiul Austriac, ce factor de cultură a fost acesta pentru întreaga Europă Centrală. Şi, totuşi, austriecii sunt mulţumiţi de actuala dimensiune a ţării lor.
Acceptând că accentuarea fără limite a exclusivismului naţional este rea pentru toată lumea, mi se pare în interesul tuturora să ne acceptăm unii pe alţii, să conlucrăm, chiar dacă acum nu ne putem şi iubi.
În primăvara anului 1990, după incidentele de la Târgu Mureş, am auzit scandându-se, la Câmpeni sau Abrud, lozinci de genul: „Nu suntem în gazdă, noi suntem casă!”
Eu am înţeles iritarea demonstranţilor, dar este o realitate că suntem împreună, pe teritoriul Transilvaniei, cel puţin de 1000 de ani. Aşa că, nici românii, nici maghiarii, nu sunt în ipostaze de amfitrion sau de oaspete, pe acest pământ.
Să conlucrăm, deci, cu bună credinţă, deoarece între oamenii simplii relaţiile sunt şi au fost bune, dovadă fiind şi faptul existenţei unui număr mare de căsătorii mixte care au intervenit nu numai după 1918. (De exemplu, şi Axente Sever a fost căsătorit cu o unguroaică.)
Într-un interviu recent din România Liberă, directorul SRI declara că majoritatea spionilor identificaţi în România sunt din Est. Aş completa că este posibil ca unii dintre aceştia să acţioneze în presa scrisă şi audio-vizuală. Să nu facem jocul acestora, deoarece indivizii nu acţionează nici pentru români şi nici pentru maghiari, ci servesc exclusiv interesele ţărilor care-i finanţează.
Celebra sintagmă de la mijlocul secolului XIX, „ori noi, ori ei” trebuie citită astăzi: „şi noi şi ei”.
Adrian Man
19 martie 2010
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 940 ori
Înapoi
Reportaje video
Incredibil! Un poliţist trage intr-un cameraman amator
Un cameramam si-a filmat propria moarte
VEZI DIN CE ACIDENT AVIATIC S-AU SALVAT TOTI PASAGERI
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.