Coanda avea in lucru trei proiecte pentru Ceausescu: “Oraşul viitorului”, “Aerotubexpres” şi “Autostrada Soarelui” * Intre hartii s-au gasit planurile farfuriei zburatoare * Aerodina lui Coanda ii intereseaza pe americani * Aparatul are propulsie neconvenţională, cu vaporizarea hidrocarburilor sub presiune

 

Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aviaţiei din Craiova intenţionează să reconstruiască, până în decembrie, primul avion cu reacţie realizat de Henri Coandă în 1910, conform planurilor originale. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la zborul primului aparat de acest tip din lume, va fi lansată şi o carte despre viaţa şi creaţia celebrului inventator român. Muzeul Aviaţiai din Buucreşti dispune de o arhivă excepţională, unică în lume, care a aparţinut lui Henri Coandă, părintele, printre altele, a ideii de farfurie zburătoare.

 avion reactieHenri Coandă s-a născut în Bucureşti, la 7 iunie 1886, tatăl său provenind dintr-o familie de boieri olteni, ofiţer de carieră, iar mama, franţuzoaică, era o ruda a lui Louis Pasteur. După ce a absolvit liceul Sf. Sava, Henri s-a înscris la Şcoala militatră de ofiţeri de artilerie din Germania. Apoi urmează Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii mecanice din Paris, prima facultate cu acest profil din lume. Face parte din prima promoţie de absolvenţi ai acestei şcoli, în 1910. Iese specialist în aeronautică şi frigotehnie. Tot în 1910, la vârsta de 22 de ani, expune avionul cu reacţie la salonul aeronautic de la Paris şi face o demonstraţie. Din cauza vitezei aparatul scapă de sub control, se loveşte de un stâlp şi ia foc. coanda tanar

In paranteză trebuie spus că din informaţiile pe care le deţinem Henri Coandă a mai testat un avion cu reacţie în 1906, la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei. Cu alte cuvinte avionul cu reacţie de la Paris nu a apărut din nimic. Marii industriaşi au făcut tot posibilul ca invenţia care revoluţiona zborul să fie trecută sub tăcere, pentru a nu le distruge afacerile cu avioane clasice. Coandă se angajează în industria aeronautică în Anglia, pentru ca, la izbucnirea primului război mondial să se întoarcă în Franţa, şi să devine reprezentantul României la Paris.

 

În 1939 a început să studieze farfuria zburătoare

 

În 1933 brevetează în mai multe ţări celebrul "Efect Coandă", adică teoria de bază a dinamicii fluidelor în fluide, cu multiple aplicaţii în domeniul aeronauticii, dar nu numai. Al doilea război mondial îl prinde la Paris şi rămâne în zona ocupată de germani. Mai mult, după eliberarea Parisului au fost insinuări că inventatorul român ar fi lucrat cu naziştii la realizarea avioanelor cu reacţie ale flotei Luftwafe. Henri Coandă a fost interogat în legătură cu aceste avioane de către americani. Coandă a fost supus unor ameninţări serioase, după care, brusc, îşi reia studiile la farfuria zburătoare, studii pe care le începuse în 1939. În 1948 este invitat în Statele Unite, unde e plimbat cu toate onorurile, pe la câteva unităţi de aviaţie. 1954 este anul în care Coandă îşi prezintă proiectul final al Aerodinei. Brevetul pentru această invenţie este datat 16 decembrie 1957. După această dată se lasă o tăcere completă asupra activităţii lui Coandă.

 

aerodina 1Ceauşescu l-a primit cu onoruri

 

Abia în 1965 este invitat în România de către Ceauşescu. Aici relansează cercetarea românească şi este numit consilier special al preşedintelui. Tot ce s-a construit în domeniu aeronauticii româneşti în anii 1970, inclusiv capacităţile moderne de apărare a României, îl au ca părinte pe Henri Coandă. Multe au rămas în proiect, deoarece activiştii de partid nu au văzut cu ochi buni apropierea dintre Ceauşescu şi Coandă. Inventatorul îi imprima dictatorului anumite politici liberale, lucru care nu convenea clasei privilegiate a conducătorilor partidului comunist. Imediat după moartea savantului, proiectele sale au fost abandonate. Este vorba despre “Delta – oraşul viitorului”, “Aerotubexpres” şi “Autostrada Soarelui prin tunel”. Primul trebuia să fie un oraş în care să fie reuniţi cei mai importanţi cercetatori români, un fel de Sillicon Valey a României. Amplasamentul era stabilit la Bugival, pe plaja cuprinsă între Delta Dunării, braţele Sf. Gheorghe şi Sulina şi litoralul Marii Negre, loc unde terenul are o lungime de 10 kilometri şi o lăţime de 2 kilometri.

 

Proiectele inventatorului par desprinse din literature SF

 

Al doilea proiect, la care Coandă a ţinut foarte mult, era o reţea de transport prin conducte. Tuburile urmau să funcţioneze pe baza "efectului Coandă" ca un sistem de tuburi cu diametru de un metru, prin care să "zboare" containerele cu marfă. Deplasarea, cu viteze de până la 500 Km/h, se facea pe baza diferenţei de presiune de la capătul conductelor. Savantul a găsit şi soluţia tehnică pentru a elimina frecarea de tub a containerelor, care pur şi simplu pluteau de la un capăt la altul al tubului. Pentru a vedea cum funcţioneaza proiectul transportului prin tuburi, a fost infiinţată baza experimentală de la Măneciu - Ungureni, în zona muntelui Ciucaş, de-a lungul râului Teleajen, pe un teren în pantă cu multe curbe. Tuburile de transport au fost aşezate atât suprateran, cât şi subteran, în scopul testării echipamentelor de transport în situaţii din cele mai dificile. Încântat de rezultate, Henri Coandă a dorit să aplice transportul prin tuburi şi în cazul oamenilor. Urmau să fie construite mai multe astfel de autostrăzi. Una urma să lege Bucureştiul de Ploieşti şi de Braşov prin două conducte - una pentru garniturile de tren mărfar, iar cealaltă pentru transportul de persoane. O altă rută a tubului transportor ar fi trebuit să lege Bucureştiul de litoralul Marii Negre şi de "Oraşul Viitorului", prin ceea ce savantul a numit "Autostrada Soarelui". "Oraşul Viitorului" ar fi trebuit legat de staţiunile de pe litoral printr-un sistem de transport mixt, unul suprateran şi altul subacvatic. Henri Coandă moare la Bucureşti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani. Toate proiectele lui au fost date uitării, sau ascunse. Dar...

 

Documentele secrete si Aerodinaaerodina 2

 

În 1990, guvernul ţării noastre a luat decizia de a înfiinţa un Muzeu al Aviaţiei în care să fie aduse toate documentele şi obiectele care ţin de domeniul zborului. Printre altele, muzeul a primit în 1998 şi "arhiva Coandă", un pachet de 800 de kilograme de documente care au aparţinut inventatorului şi care fuseseră donate statului român de către fiica savantului la sfârşitul anilor '70. Documentaţia nu a fost desfăcută până în 1999, când muzeografii militari au început să cerceteze documentele filă cu filă. "Printre hârtiile de o inestimabilă valoare documentară, am găsit şi proiectul Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburătoare a lui Coandă, despre care auzisem, dar nu visasem vreodată să o avem în faţa ochilor", ne-a spus Paul Sandachi, fostul director al Muzeului Aviaţiei. Din arhiva de care dispune la această oră muzeul rezultă că inventatorul român a lucrat mulţi ani la acest proiect, atât în Franţa, cât şi în SUA. O delegaţie a US Air Force, sosită într-o vizită la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti, a aflat despre existenţa dosarului. Uluiţi, americanii au întrebat imediat dacă nu cumva Henri Coandă a construit şi un prototip în România. Se ştie că marele inventator şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în ţară, iar Ceuşescu i-a dat mână liberă şi mulţi bani să construiască orice proiect vrea. Dar cum a ajuns România în posesia acestor documente? "Proiectul a fost un secret american de stat şi a intrat în posesia familiei Coandă într-un mod neelucidat. O delegaţie a armatei americane nu a putut să-şi ascundă surprinderea când a văzut documentele şi ne-a întrebat unde este prototipul. Le-am răspuns că ei ar trebui să ne spună nouă, deoarce Henri Coandă a fost chemat în Statele Unite, la sfârşitul războiului şi a lucrat acolo la acest proiect", a adăugat Paul Sandachi. Aparatul descris în dosarele Coandă are propulsie neconvenţională, are o formă de lentilă şi dispune în jurul coroanei de mai multe fante prin care ies jeturi ce formează un strat de gaze ce imprimă mişcare ansamblului. Direcţia gazului determină mişcări ascensionale sau de translaţie. Conform descrierii, aerodina are un sistem de vaporizare a hidrocarburilor aduse sub presiune. Vaporii formaţi ies din galeriile cu forme speciale şi se aprind, prin antrenarea unui praf de acid nitric.

 

A consrtuit şi un depozit de petrol în Golful Persic

 

Dintre invenţiile mai importante ale inventatorului român menţionăm:

 

- Platformă mobilă pentru experimente aerodinamice. Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfăşurau în mişcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris -Saint Quentin. Astfel a putut face determinări cantitative aeronautice, folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră foptografică specială, de concepţie proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcţional pentru viitoarele sale avioane.

 

- 1911: în Reims, Henri Coandă prezintă un avion dublu motor cu o singură elice.  

 

- 1911 - 1914: în calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează câteva avioane "clasice" (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia.

 

- 1914 -1916: Henri Coandă lucrează la Dalauney-Belleville Airplanes în Saint Denis. Aici proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a şi participat.

 

- Invenţia unui nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni (de exemplu la Palatul Culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)

 

- 1926: în România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol. E folosit în prospectarea petroliferă.

 

- În Golful Persic inventatorul român construieşte un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul mării.

 

- Efectul Coandă. Primele observaţii le face cu ocazia studierii primului avion cu reacţie din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.