Dacian Ciolos: „Agricultura din Romania nu va fi competitiva daca nu se fac investitii”
Comisarul pe Agricultură al Comisiei Europene, Dacian Cioloş, susţine că este interesat ca România să aibă o politică agricolă comună cu statele Uniunii Europene, care să corespundă aşteptărilor unei diversităţi cât mai largi de modele, de tipuri de agricultură din UE.
Dacian Cioloş este absolvent al Universităţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.
Reporter: Domnule comisar Dacian Cioloş, aş porni discuţia de la atribuţiile dumneavoastră faţă de români. La ce ar trebui să se aştepte?
Dacian Cioloş: Atribuţiile mele faţă de români sunt exact aceleaşi atribuţiuni pe care le am şi faţă de francezi, britanici, spanioli ori italieni.
Reporter: Deci nici o discriminare.
Dacian Cioloş: Din acest punct de vedere, cred că lucrurile sunt clare: Comisia Europeană lucrează pentru interesul general european. Eu când am venit aici, mi s-a spus şi am spus clar, la rândul meu, că am fost susţinut de România pentru această poziţie, dar aici lucrez pentru interesul general, şi nu pentru interesul unui stat membru specific. Prin propunerile pe care le facem, prin aplicarea, administrarea politicilor comunitare, încercăm să slujim interesul general european. Responsabilitatea de a asigura aplicarea specifică, atât cât regulamentele o permit, a politicilor agricole comune dintr-un stat membru sau altul revine Ministerului Agriculturii din statul membru respectiv. Să nu uităm: în politica agricolă comună, spre deosebire de alte sectoare, cum ar fi educaţia, apărarea ş.a.m.d., deciziile se iau la nivel comunitar pe baza propunerilor Comisiei Europene. Aceste propuneri se discută de către Consiliul de Miniştri şi de către PE, după care tot Comisia veghează la aplicarea acestor regulamente. Deci lucrurile vin cumva centralizat, coerent, de sus în jos, însă statele membre au o anumită marjă de manevră şi au obligaţia de a asigura aplicarea acestor reguli în mod specific. Din acest punct de vedere, sunt în serviciul clujenilor, al ardelenilor, al românilor, exact cum sunt şi în serviciul celorlalţi din Uniunea Europeană. Interesul meu este să avem o politică agricolă comună, care să corespundă aşteptărilor unei diversităţi cât mai largi de modele, de tipuri de agricultură din UE.
Reporter: Bănuiesc că v-aţi uitat cum se tratează problema agriculturii şi a dezvoltării rurale în România, cel puţin la nivel de informaţie. Într-o discuţie pe care am avut-o, „la încălzire”, aţi spus că presa vede destul de superficial aceste probleme şi le tratează fără a veni nici măcar în întâmpinarea agendei cetăţeanului, ca să nu mai vorbim de agenda ţării.
Dacian Cioloş: Eu văd că la noi problema se pune – este un punct de vedere personal – de foarte multe ori într-un mod simplist, de genul câţi bani vin de la Bruxelles şi de ce nu vin banii mai repede. Şi lucrurile se cam opresc aici.
Reporter: E tot ce vor să audă toţi: ne daţi sau nu ne daţi bani.
Dacian Cioloş: Problema nu este „ne daţi sau nu ne daţi bani”, ci „ce facem cu banii aceia, ce impact au asupra dezvoltării”. Poate să curgă un pârâu cu miliarde de euro în România şi vă asigur că, dacă facem o analiză peste câţiva ani, putem vedea acelaşi stadiu al agriculturii unde se afla la momentul în care am început să dăm drumul la bani. Şi spun acest lucru pentru că înainte de a veni la Bruxelles, anul trecut, am avut şi acea sarcină în cadrul Comisiei prezidenţiale pentru Agricultură, am făcut împreună cu câţiva colegi, câţiva economişti, o analiză a modului în care a fost susţinută agricultura României din 1990 până în 2010.
Reporter: Pentru că eram consideraţi ţară eminamente agrară?
Dacian Cioloş: Nu m-am uitat cum eram noi consideraţi de alţii. Noi ne tot uităm peste gardul celuilalt, dar nu ne uităm suficient de serios şi de mult la noi în curte, să vedem cum ne facem curat, cum măturăm şi cum ne aşezăm straturile de flori. Eu m-am uitat în curte la noi şi am observat că bugetul alocat agriculturii din 1990 încoace a fost unul foarte important şi, dacă e să ne comparăm cu alţii, e unul mai important decât ale unor ţări cu agricultură importantă din Europa Centrală şi de Est. Rezultatul îl vedem astăzi.
Reporter: S-a făcut risipă, nu a existat o coeziune de gândire în strategia de dezvoltare?
Dacian Cioloş: Fiecare guvern, ministru şi-a justificat, cu siguranţă, modul în care şi-a cheltuit banii. Nu acest subiect vreau să-l abordez, ci efectele concrete pe care le vedem pe teren. Sunt multe sectoare în care s-a investit, s-au dat subvenţii, dar sectorul nu s-a mişcat de acolo. Singurele sectoare în care se văd efecte sunt cele în care s-au dat bani pentru investiţii, pentru modernizare. Acele sectoare, încetul cu încetul, sunt capabile să reziste concurenţei pe piaţa comunitară. Şi mai ales se văd efectele acolo unde s-a investit pe baza programului SAPARD: în sectorul viticol, în sectorul cărnii de pasăre, în sectorul cărnii de porc şi, mai ales, în industria alimentară. În partea de producţie, se vede acolo unde au fost investiţii pentru dotarea cu utilaje la câteva categorii de producători. Acestea rămân şi ne pot ajuta, la un moment dat, să valorificăm un anumit nivel de subvenţii. Eu nu spun că subvenţiile nu sunt importante şi tinderea spre un nivel de echilibrare a subvenţiilor pentru diferite state membre şi pentru diferite regiuni este o prioritate pentru mine. Dar vreau să subliniez că acest lucru nu va fi suficient. Chiar dacă noi vom ajunge la acelaşi nivel de subvenţie la hectar cu cel din Germania, Franţa, Italia, Spania ori Polonia, dacă ei au agricultura mai modernizată decât noi, o vor face cu costuri de producţie mai scăzute. Şi atunci, la acelaşi nivel al subvenţiei la hectar, tot nu va fi competitivă agricultura din România dacă nu se fac investiţii.
Reporter: La audierea dumneavoastră, aţi spus că vreţi să introduceţi şi un alt tip de subvenţie, nu pe hectar, ci pe fermă.
Dacian Cioloş: El există deja în marea parte a UE. În vechile state membre, subvenţia este pe fermă, nu pe hectar. În noile state membre, la momentul aderării, pentru a simplifica sistemul până când se pune la punct sistemul administrativ de plată şi pentru a nu-i afecta pe cei care în continuare vor să îşi mărească ferma, s-a mers pe ideea subvenţiei la hectar. Dar, foarte probabil, din 2013 vom aplica un sistem uniform pentru toate statele, nu se vor mai face diferenţieri între state noi şi state vechi. Dar acesta este un element administrativ important, cred eu, pentru agenţiile de plăţi care vor acorda subvenţiile.
Reporter: În cadrul Comisiei pentru Agricultură din PE avem un vicepreşedinte, pe europarlamentarul Rareş Niculescu. Există o colaborare, cum se realizează comunicarea între comisar şi Comisia de Agricultură. în primul rând, colaborarea aţi văzut cum a început?
Dacian Cioloş: Eu a trebuit să mă duc în faţa Parlamentului European şi să dau seama acolo, înainte de a fi definitivat pe această poziţie de comisar european. PE, dincolo de faptul că are atribuţii în votarea Comisiei Europene, de acum nu mai are atribuţiuni importante doar o dată la cinci ani, când se întruneşte Comisia Europeană, ci pe toată perioada mandatului pentru că are putere de codecizie, împreună cu Consiliul de Miniştri pe politica agricolă comună. Comisia de Agricultură din PE aş putea spune că are aceeaşi putere, acelaşi rol de influenţare pe care îl are Consiliul de Miniştri ai Agriculturii. Domnul Rareş Niculescu e primul vicepreşedinte, din câte ştiu eu, din Comisia de Agricultură, face parte din grupul politic cu cea mai mare forţă politică din PE, Partidul Popular European, deci are o putere de influenţă acolo, cu toate că şi acolo, şi în altă parte deciziile se iau tot în grup, tot colectiv. Dar poate fi o voce auzită.
Reporter: Dar poate fi o voce care să fie distonantă, în sensul în care Comisia să reuşească să vă pună beţe în roate asupra viziunii pe care o aveţi?
Dacian Cioloş: Sigur că poate, doar că eu nu numesc asta „beţe-n roate”. Roata UE nu e învârtită doar de Comisia Europeană, ci şi de alte instituţii cu rol în puterea de decizie. Atunci când sunt alte voci în PE sau în Consiliul de Miniştri, eu nu le văd ca beţe în roate. Comisia Europeană are obligaţia, prin Tratat, de a da coerenţă politicilor comunitare şi de a face în aşa încât ele să fie aplicabile într-un mod echitabil şi cât mai eficient cu un plus de valoare la nivel european. în PE pot fi păreri diferite: avem acolo şi populari, şi socialişti, şi liberali, şi ecologişti. Fiecare, în urma ideologiei pe baza căreia îşi construieşte discursul şi programul politic, poate să aibă anumite idei şi priorităţi. Sunt discuţii şi apar discuţii. Rolul Comisiei Europene este să ajungă, în cele din urmă, să obţină un compromis care să fie coerent, să fie aplicabil şi să corespundă interesului şi viziunii unei părţi cât mai mari din Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, este foarte probabil ca părerea domnului Rareş Niculescu ori a altui europarlamentar să nu fie din start cea a Comisiei Europene.
Reporter: 2013 este anul pe care vi l-aţi dat drept început al noii politici agricole comune?
Dacian Cioloş: Nu mi l-am dat eu, este un „dat”, să spun aşa, pentru că bugetul actual al UE finanţează politicile comunitare până în 2012, inclusiv. Din 2013, intrăm într-o altă perioadă bugetară, 2013 – 2020, probabil. Deci asta înseamnă că avem acum regulamente ale politicii agricole comune care sunt valabile juridic până în 2012, inclusiv, pentru că până atunci avem bugetul, iar de atunci încolo trebuie să gândim o nouă bază juridică pe care să putem folosi fondurile europene.
Gazeta de Cluj
Dacian Cioloş este absolvent al Universităţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.
Reporter: Domnule comisar Dacian Cioloş, aş porni discuţia de la atribuţiile dumneavoastră faţă de români. La ce ar trebui să se aştepte?
Dacian Cioloş: Atribuţiile mele faţă de români sunt exact aceleaşi atribuţiuni pe care le am şi faţă de francezi, britanici, spanioli ori italieni.
Reporter: Deci nici o discriminare.
Dacian Cioloş: Din acest punct de vedere, cred că lucrurile sunt clare: Comisia Europeană lucrează pentru interesul general european. Eu când am venit aici, mi s-a spus şi am spus clar, la rândul meu, că am fost susţinut de România pentru această poziţie, dar aici lucrez pentru interesul general, şi nu pentru interesul unui stat membru specific. Prin propunerile pe care le facem, prin aplicarea, administrarea politicilor comunitare, încercăm să slujim interesul general european. Responsabilitatea de a asigura aplicarea specifică, atât cât regulamentele o permit, a politicilor agricole comune dintr-un stat membru sau altul revine Ministerului Agriculturii din statul membru respectiv. Să nu uităm: în politica agricolă comună, spre deosebire de alte sectoare, cum ar fi educaţia, apărarea ş.a.m.d., deciziile se iau la nivel comunitar pe baza propunerilor Comisiei Europene. Aceste propuneri se discută de către Consiliul de Miniştri şi de către PE, după care tot Comisia veghează la aplicarea acestor regulamente. Deci lucrurile vin cumva centralizat, coerent, de sus în jos, însă statele membre au o anumită marjă de manevră şi au obligaţia de a asigura aplicarea acestor reguli în mod specific. Din acest punct de vedere, sunt în serviciul clujenilor, al ardelenilor, al românilor, exact cum sunt şi în serviciul celorlalţi din Uniunea Europeană. Interesul meu este să avem o politică agricolă comună, care să corespundă aşteptărilor unei diversităţi cât mai largi de modele, de tipuri de agricultură din UE.
Reporter: Bănuiesc că v-aţi uitat cum se tratează problema agriculturii şi a dezvoltării rurale în România, cel puţin la nivel de informaţie. Într-o discuţie pe care am avut-o, „la încălzire”, aţi spus că presa vede destul de superficial aceste probleme şi le tratează fără a veni nici măcar în întâmpinarea agendei cetăţeanului, ca să nu mai vorbim de agenda ţării.
Dacian Cioloş: Eu văd că la noi problema se pune – este un punct de vedere personal – de foarte multe ori într-un mod simplist, de genul câţi bani vin de la Bruxelles şi de ce nu vin banii mai repede. Şi lucrurile se cam opresc aici.
Reporter: E tot ce vor să audă toţi: ne daţi sau nu ne daţi bani.
Dacian Cioloş: Problema nu este „ne daţi sau nu ne daţi bani”, ci „ce facem cu banii aceia, ce impact au asupra dezvoltării”. Poate să curgă un pârâu cu miliarde de euro în România şi vă asigur că, dacă facem o analiză peste câţiva ani, putem vedea acelaşi stadiu al agriculturii unde se afla la momentul în care am început să dăm drumul la bani. Şi spun acest lucru pentru că înainte de a veni la Bruxelles, anul trecut, am avut şi acea sarcină în cadrul Comisiei prezidenţiale pentru Agricultură, am făcut împreună cu câţiva colegi, câţiva economişti, o analiză a modului în care a fost susţinută agricultura României din 1990 până în 2010.
Reporter: Pentru că eram consideraţi ţară eminamente agrară?
Dacian Cioloş: Nu m-am uitat cum eram noi consideraţi de alţii. Noi ne tot uităm peste gardul celuilalt, dar nu ne uităm suficient de serios şi de mult la noi în curte, să vedem cum ne facem curat, cum măturăm şi cum ne aşezăm straturile de flori. Eu m-am uitat în curte la noi şi am observat că bugetul alocat agriculturii din 1990 încoace a fost unul foarte important şi, dacă e să ne comparăm cu alţii, e unul mai important decât ale unor ţări cu agricultură importantă din Europa Centrală şi de Est. Rezultatul îl vedem astăzi.
Reporter: S-a făcut risipă, nu a existat o coeziune de gândire în strategia de dezvoltare?
Dacian Cioloş: Fiecare guvern, ministru şi-a justificat, cu siguranţă, modul în care şi-a cheltuit banii. Nu acest subiect vreau să-l abordez, ci efectele concrete pe care le vedem pe teren. Sunt multe sectoare în care s-a investit, s-au dat subvenţii, dar sectorul nu s-a mişcat de acolo. Singurele sectoare în care se văd efecte sunt cele în care s-au dat bani pentru investiţii, pentru modernizare. Acele sectoare, încetul cu încetul, sunt capabile să reziste concurenţei pe piaţa comunitară. Şi mai ales se văd efectele acolo unde s-a investit pe baza programului SAPARD: în sectorul viticol, în sectorul cărnii de pasăre, în sectorul cărnii de porc şi, mai ales, în industria alimentară. În partea de producţie, se vede acolo unde au fost investiţii pentru dotarea cu utilaje la câteva categorii de producători. Acestea rămân şi ne pot ajuta, la un moment dat, să valorificăm un anumit nivel de subvenţii. Eu nu spun că subvenţiile nu sunt importante şi tinderea spre un nivel de echilibrare a subvenţiilor pentru diferite state membre şi pentru diferite regiuni este o prioritate pentru mine. Dar vreau să subliniez că acest lucru nu va fi suficient. Chiar dacă noi vom ajunge la acelaşi nivel de subvenţie la hectar cu cel din Germania, Franţa, Italia, Spania ori Polonia, dacă ei au agricultura mai modernizată decât noi, o vor face cu costuri de producţie mai scăzute. Şi atunci, la acelaşi nivel al subvenţiei la hectar, tot nu va fi competitivă agricultura din România dacă nu se fac investiţii.
Reporter: La audierea dumneavoastră, aţi spus că vreţi să introduceţi şi un alt tip de subvenţie, nu pe hectar, ci pe fermă.
Dacian Cioloş: El există deja în marea parte a UE. În vechile state membre, subvenţia este pe fermă, nu pe hectar. În noile state membre, la momentul aderării, pentru a simplifica sistemul până când se pune la punct sistemul administrativ de plată şi pentru a nu-i afecta pe cei care în continuare vor să îşi mărească ferma, s-a mers pe ideea subvenţiei la hectar. Dar, foarte probabil, din 2013 vom aplica un sistem uniform pentru toate statele, nu se vor mai face diferenţieri între state noi şi state vechi. Dar acesta este un element administrativ important, cred eu, pentru agenţiile de plăţi care vor acorda subvenţiile.
Reporter: În cadrul Comisiei pentru Agricultură din PE avem un vicepreşedinte, pe europarlamentarul Rareş Niculescu. Există o colaborare, cum se realizează comunicarea între comisar şi Comisia de Agricultură. în primul rând, colaborarea aţi văzut cum a început?
Dacian Cioloş: Eu a trebuit să mă duc în faţa Parlamentului European şi să dau seama acolo, înainte de a fi definitivat pe această poziţie de comisar european. PE, dincolo de faptul că are atribuţii în votarea Comisiei Europene, de acum nu mai are atribuţiuni importante doar o dată la cinci ani, când se întruneşte Comisia Europeană, ci pe toată perioada mandatului pentru că are putere de codecizie, împreună cu Consiliul de Miniştri pe politica agricolă comună. Comisia de Agricultură din PE aş putea spune că are aceeaşi putere, acelaşi rol de influenţare pe care îl are Consiliul de Miniştri ai Agriculturii. Domnul Rareş Niculescu e primul vicepreşedinte, din câte ştiu eu, din Comisia de Agricultură, face parte din grupul politic cu cea mai mare forţă politică din PE, Partidul Popular European, deci are o putere de influenţă acolo, cu toate că şi acolo, şi în altă parte deciziile se iau tot în grup, tot colectiv. Dar poate fi o voce auzită.
Reporter: Dar poate fi o voce care să fie distonantă, în sensul în care Comisia să reuşească să vă pună beţe în roate asupra viziunii pe care o aveţi?
Dacian Cioloş: Sigur că poate, doar că eu nu numesc asta „beţe-n roate”. Roata UE nu e învârtită doar de Comisia Europeană, ci şi de alte instituţii cu rol în puterea de decizie. Atunci când sunt alte voci în PE sau în Consiliul de Miniştri, eu nu le văd ca beţe în roate. Comisia Europeană are obligaţia, prin Tratat, de a da coerenţă politicilor comunitare şi de a face în aşa încât ele să fie aplicabile într-un mod echitabil şi cât mai eficient cu un plus de valoare la nivel european. în PE pot fi păreri diferite: avem acolo şi populari, şi socialişti, şi liberali, şi ecologişti. Fiecare, în urma ideologiei pe baza căreia îşi construieşte discursul şi programul politic, poate să aibă anumite idei şi priorităţi. Sunt discuţii şi apar discuţii. Rolul Comisiei Europene este să ajungă, în cele din urmă, să obţină un compromis care să fie coerent, să fie aplicabil şi să corespundă interesului şi viziunii unei părţi cât mai mari din Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, este foarte probabil ca părerea domnului Rareş Niculescu ori a altui europarlamentar să nu fie din start cea a Comisiei Europene.
Reporter: 2013 este anul pe care vi l-aţi dat drept început al noii politici agricole comune?
Dacian Cioloş: Nu mi l-am dat eu, este un „dat”, să spun aşa, pentru că bugetul actual al UE finanţează politicile comunitare până în 2012, inclusiv. Din 2013, intrăm într-o altă perioadă bugetară, 2013 – 2020, probabil. Deci asta înseamnă că avem acum regulamente ale politicii agricole comune care sunt valabile juridic până în 2012, inclusiv, pentru că până atunci avem bugetul, iar de atunci încolo trebuie să gândim o nouă bază juridică pe care să putem folosi fondurile europene.
Gazeta de Cluj
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 694 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.