Reporter: S-a tot discutat în ultima perioadă de o posibilă vizită a lui Papa Benedict al XVI-lea. Ce detalii ne puteţi oferi cu privire la invitaţia făcută de către arhiepiscopului romano-catolic din Bucureşti? Aveţi noi informaţii despre acest lucru?
Daniel Avram, preot Daniel Avram, purtător de cuvânt al Episcopiei Greco Catolice Cluj Napoca:
Întradevăr Înalt Presfinţia Sa Ioan Robu, episcopul romano-catolic de Bucureşti, a lansat această invitaţie, dar este mai degrabă o invitaţie de curtoazie, este o invitaţie şi pentru o comuniune pe care dorim să o avem cu Sfântul Părinte aici în ţara noastră. Dar ca pentru această invitaţie să aibă o greutate cuvenită, sigur că aşteptăm şi se aşteaptă întotdeauna o invitaţie oficială, scrisă, atât din partea tuturor episcopilor catolicilor, cât şi din partea autorităţilor statului nostru şi a Bisericii Ortodoxe. Să nu uităm că la ultima vizită a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, cea mai mare pondere a avut-o în venirea sa invitaţia trimisă din partea Patriarhiei Ortodoxe. La acea vreme Papa Ioan Paul al II-lea a spus că nu va veni şi nu va întreprinde această vizită dacă nu primeşte în scris invitaţia din partea Bisericii Ortodoxe. Aşadar, sunt mai mulţi factori care ar trebui să conlucreze ca o invitaţie să poată fi luată în discuţie. Deci ceea ce Înalt Preasfinţia Sa Ioan Robu a spus a fost o invitaţie simplă, de curtoazie, a vorbit şi a oferit un raport în numele tuturor, el fiind preşedintele Conferinţei Episcopilor din România. Noi nădăjduim că vor fi îndeplinite toate condiţiile pentru ca să poată fi luată în discuţie, cine ştie într-un viitor mai îndepărtat sau mai puţin îndepărtat Papa Benedict să poată veni în România.

Reporter: În 2008, preşedintele Traian Băsescu l-a invitat pe Papa în România, iar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a declarat faptul că pentru o astfel de invitaţie din partea Patriarhiei este necesar şi acordul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Cum comentaţi acest lucru?
Daniel Avram:
Nu vă pot spune prea multe detalii, care ar fi acordul necesar, sau care sunt relaţiile dintre Sinodul Bisericii Ortodoxe şi statul român. Nu ştiu dacă statul român are nevoie de un acord din partea Sinodului, se poate face o invitaţie pentru statul Vatican, pe cale oficială, la nivel politic, sau la nivel de relaţii amicale. Dar cu siguranţă o pondere foarte ridicată pentru venirea Papei în România va fi invitaţia din partea Bisericii Ortodoxe.

Reporter: Se doreşte ca Papa Benedict să fie adus şi în Transilvania, având în vedere că majoritatea enoriaşilor catolici se află aici, dar se pare că Biserica Ortodoxă nu ar fi de acord. Este adevărat acest lucru?
Daniel Avram:
Biserica Ortodoxă s-a împotrivit venirii lui Papa Ioan al II-lea în Transilvania. Atunci episcopii noştri greco catolici au susţinut şi au dorit să vină Sfântul Părinte în Transilvania, pentru că ar fi fost un gest cu adevărat important pentru noi, ţinând cont de faptul că biserica noastră a fost o biserică desfiinţată abuziv de regimul comunism, şi toţi avem nevoie de o susţinere, poate mai mult decât alte biserici, şi de o atenţie mai bine exprimată din partea bisericii mari catolice. Aşadar, rămâne deschisă această invitaţie şi această dorinţă a noastră persistă ca un Pontif Roman să calce pe pământul Transilvaniei. Prima dată s-a opus Biserica Ortodoxă, din câte cunosc eu, venirii Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în Transilvania. Acum nu s-a pus încă problema unde va veni, dacă va fi luată în discuţie invitaţia sigur că se va vorbi şi despre aceste aspecte, se va face un program şi sigur că îl aşteptăm şi în Transilvania, dar rămâne de văzut.


Reporter: Ce demersuri există pentru a se putea rezolva situaţia proprietăţilor Bisericii Greco Catolice confiscate în 1948 şi nerestituite?
Daniel Avram:
Am să insist pe alt element, şi anume, există în Biserica Catolică o mişcare, o tendinţă care se numeşte mişcare ecumenică şi la ultima vizită Ad Limina, la care a participat şi Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu s-a insistat mult pe această necesitate a deschiderii către Biserica Ortodoxă şi reciproc bineînţeles. S-a insistat mult pe această nevoie de a demonstra lumii că întradevăr între creştini există o înţelegere, o fraternitate, există o comuniune atât cât se poate mai ale în rugăciune, noi creştinii putem da un exemplu celor care nu sunt creştini, putem da un exemplu bun. Noi încercăm să facem acest lucru, să aplicăm ceea ce Sfântul Părinte şi celelalte secretariate care sunt în jurul său trasează ca linii directoare. Pentru noi există această necesitate şi vrem să împlinim această voinţă al lui Hristos ca toţi să fim una, ca toţi să fim într-o singură credinţă. Există această nevoia a ecumenismului şi în fiecare an există o săptămână de rugăciune ecumenică în care sunt invitaţi toţi membrii diferitelor biserici creştine din oraşul nostru. Această deschidere nu împiedică sau nu opreşte şi o altă veche preocupare a Bisericii noastre, cea de a recupera atât cât se poate, pentru că în totalitate nu se mai poate, patrimoniul care a aparţinut Bisericii Greco Catolice, înainte de momentul desfiinţării sale în 1948 de către regimul comunist. Există aşadar acest paradox, dar care e foarte simplu de înţeles, pe de o parte suntem datori ca şi creştini să ne deschidem sufleteşte către ceilalţi, Biserica Ortodoxă şi alte biserici, dar fără să uităm de principiul acesta al dreptăţii. Proprietăţile care au aparţinut bisericii noastre trebuie să fie restituite proprietarului de drept. Există multe cazuri în care nu s-a mai putut ajunge la un rezultat, spre exemplu la Gherla, locul de început al episcopiei noastre, la Năsăud. În toate aceste locuri am început să construim biserici noi, pentru că lucrul cel mai nou pentru noi este pastoraţia, binele sufletesc al oamenilor, dar nevoia de dreptate persistă şi suntem în continuare nedreptăţiţi în multe situaţii, aşa cum se întâmplă şi cu Mănăstirea Nicula. Sunt foarte multe aspecte care sigur că ne dor în continuare şi biserica noastră va dori mereu dreptate, mai ales în acest context european în care ne aflăm, nu se poate să spunem că suntem o ţară cu drepturi depline în Europa, dar care totuşi nu reuşeşte să facă dreptate pentru o instituţie importantă, chiar dacă suntem o biserică minoritară, dar Biserica Greco Catolică a însemnat foarte mult pentru această naţie,  pentru ceea ce înseamnă românism, România, limbă română şi caracterul acesta naţional al nostru, dar din păcate toate aceste merite sunt uitate şi justiţia întârzie să facă dreptate.


Reporter: Ce mijloace există pentru a se ajunge la un consens şi pentru a nu mai exista aceste divergenţe?

Daniel Avram:
La început am încercat să rezolvăm aceste probleme prin intermediul proceselor, au existat anumite rezultate, pentru că altfel se pare că nu se poate. După această primă fază, după anii 90, când am încercat pe cale juridică să ne recuperăm bunurile, s-a format şi o comisie mixtă de dialog, între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă, unde s-au făcut şi nişte paşi importanţi, s-au restituit nişte biserici, dar puţine în comparaţie cu numărul bisericilor pe care le-am avut.

Adina Botîrcă