Cozmin Guşă, fostul secretar general al PSD, a avut una dintre cele mai ciudate traiectorii politice ale României ultimilor ani. Ascensiunea sa fulgerătoare spre vârfurile puterii pesediste a uimit şi a scandalizat în egală măsură. Guşă a fost, până săptămâna trecută, cel mai tânăr politician român postdecembrist ajuns în conducerea unui partid puternic. Cu toate că este originar din Ardeal, Guşă a avut un comportament public în stil balcanic. Gazeta de Cluj vă prezintă o scurtă istorie a ascensiunii şi căderii fostului secretar general al PSD.

Junele Cozmin Guşă s-a născut în Câmpia Turzii la 2 iulie 1970. Nimic nu prevestea, la naşterea sa, cutremurul care se va isca peste 33 de ani în PSD. Şmecheria, insolenţa şi debitul verbal excesiv nu i-au fost atenuate de studiile universitare. Guşă a absolvit Facultatea de Fizică a Universităţii „Babeş Bolyai” în anul 1994, ca şef de promoţie (după propria declaraţie).

Vindea „ciungă”

Din biografia sa oficială lipsesc însă câteva episoade, spunem noi, importante. Surse din Câmpia Turzii afirmă că Guşă a debutat în afaceri comercializând ţigări şi vestita „ciungă”. Graţie calităţilor sale manageriale, ajuns director de marketing al firmei clujene Hiparion, care editează şi distribuie publicaţii. N-a rezistat prea mult în respectiva firmă, aşa că în 1995 s-a angajat redactor (şef al secţiei române) la radio Sonic. Postul a falimentat la scurt timp, nu înainte ca Guşă să fi fost dat afară din radio pe motiv că şi-a săpat proprii şefi, procedeu pe care viitorul secretar general al PSD l-a folosit cu succes aproape peste tot. La începutul lui 1995, plin de datorii, Cozmin Guşă s-a angajat la cotidianul Mesagerul Transilvan. La cârma Mesagerului erau Octavian Iacob, director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie (acum şef de cabinet al senatorului Grigore Zanc), Florin Danciu, redactor şef (acum director al ediţiei de Transilvania a cotidianului Evenimentul Zilei) şi Marius Avram, redactor şef adjunct (acum corespondent de Sălaj al Evenimentului Zilei).

Parvenirea în presa clujeană

Şefii Mesagerului simţeau nevoia imperioasă de a angaja un secretar de redacţie. L-au găsit pe Cozmin Guşă, care a recidivat în postul de Dinu Păturică. Angajarea lui Guşă a fost determinată şi de faptul că soţia sa era angajata omului de afaceri Sorin Dan, unul dintre acţionarii Mesagerului. De altfel, Guşă a pornit imediat o campanie discretă de linguşire a acţionarilor ziarului (între care se numără şi câţiva prosperi oameni de afaceri liberali) şi concomitent, de denigrare a celor ce l-au ajutat să iasă din groapa datoriilor, adică a conducerii publicaţiei. Prima acţiune a fost intermediată de încercarea a doi redactori de a da o „lovitură de palat” în scopul instaurării lui Guşă la şefia ziarului . „Revoluţionarii” au fost daţi afară. Pe urmă, Guşă a fost introdus de către unul dintre acţionari în Consiliul de Administraţie, pentru ca, la sfârşitul lui 1995, să fie numit preşedinte al CA şi director general, în locul lui Octavian Iacob. Pentru a le fi recunoscător tuturor celor care l-au ajutat, Guşă l-a demis din funcţie şi pe Florin Danciu, numindu-l în locul lui pe Mircea Tătar (rudă cu soţia lui Dan Voiculescu), ziarist căruia terminarea studiilor i-a luat un veac.

Moartea Mesagerului Transilvan

Ajuns în fruntea Mesagerului, Guşă a făcut câteva afaceri atât de profitabile încât cotidianul a falimentat în scurt timp. Vechea conducere operase o majoritate de capital, de circa 300 de milioane, justificată de nevoia extinderii reţelei de difuzare. Din aceşti bani, Guşă a cumpărat cărţi pentru a le difuza. Unele nu s-au vândut nici astăzi! O altă ispravă a noului director general a fost rebotezarea Mesagerului Transilvan, care a devenit Ştirea. Măsura a condus, fireşte, la o scădere bruscă şi dramatică a tirajului. De fapt, spun unele surse, Guşă a schimbat numele cotidianului doar pentru a-şi putea trece în CV performanţa creării unui produs de presă. Numai pentru atât a distrus Mesagerul! De altfel, în biografia sa „oficială” nici nu este pomenit numele de Mesagerul Transilvan, ci numai Ştirea.

Încă un ziar îngropat

După ce a fost îngropat primul ziar, în toamna anului 1997, Guşă a plecat în SUA, la prima bursă de studii. Unul dintre cei care l-au recomandat călduros pentru respectiva bursă a fost actualul senator PD Iuliu Păcurariu, de unde se vede că Guşă avea o „largă susţinere politică”. Avea şi susţinerea femeilor, după cum se poate observa mai jos. De pildă, în SUA, Guşă a întâlnit-o pe actuala vedetă a Antenei 1 Alessandra Stoicescu, despre care se spune că are mare trecere la patronul trustului. La întoarcere (intrat probabil în graţiile Serviciului de Informaţii Externe), Guşă s-a trezit cu o sumedenie de funcţii, toate foarte bine plătite: director executiv al Companiei Jurnalul, director al Departamentului Teritoriu al Antenei 1, pentru ca, în 2000, să conducă şi Jurnalul Naţional. Tot în 2000, Guşă a pornit încă o afacere născută moartă: Jurnalul de Cluj. Conducerea cotidianului i-a fost încredinţată lui Tiberiu Rostaş, originar tot din Câmpia Turzii, un ins fără studii, care nu numai că nu scrisese nici măcar o ştire, dar nici nu citea presa. Pe postul de redactor şef apare acelaşi Mircea Tătar. Ca atare, jurnalul de Cluj a intrat în faliment încă de la înfiinţare.

Prostituate şi trădări

În aceeaşi vreme, Guşă a racolat-o pe a doua femeie care-l va ajuta în viaţă, fără a-i fi soţie: Laura Andreşan. Laura avea să urmeze o carieră similară cu a protectorului său. Adică fulgerătoare. Ea a schimbat, totuşi, mai puţine redacţii decât cearşafuri. Înainte de a trece prin paturile a numeroşi politicieni, Laura a zăpăcit publicaţiile Ziarul de Cluj, Atac de Cluj, Jurnalul de Cluj, pentru ca, în final să ajungă la Jurnalul Naţional, ca anexă mobilă al lui Cozmin Guşă. Acolo a provocat o sumedenie de scandaluri sexuale, pe care le va trece în CV-ul său la recenta „angajare”din Paris. Cel puţin aşa scrie pe site-ul de internet unde-şi face reclamă ca prostituată („Bomba sexi a presei româneşti”).
Revenind la Guşă, surse avizate susţin că poziţia acestuia în Compania Jurnalul era atât de solidă încât Dan Voiculescu i-a arătat lui Marius Tucă spectrul şomajului, când acesta din urmă i-a cerut demisia lui Guşă. Numai că în ianuarie 2001 s-a produs lovitura de teatru pe scena celui mai important partid politic românesc: Cozmin Guşă a fost numit brusc secretar general al PSD. Unul dintre cei care l-au introdus pe Guşă în cercul lui Năstase a fost ex-ministrul Turismului, Dan Matei Agaton, iar alţi grei din partid, cum ar fi Miron Mitrea, ministrul Transporturilor, l-au susţinut. Drept „recompensă”, Guşă i-a făcut vânt lui Tudor Agaton, fiul ministrului, din funcţia de conducere deţinută la organizaţia de tineret a PSD. Culmea coincidenţei, săptămâna trecută, „bătrânul” Agaton i-a plătit lui Guşă cu aceeaşi monedă: i-a luat locul în funcţia de secretar general al PSD.

Adevărata remaniere

Dacă în presă i-a fost uşor lui Guşă să aplice tactica lui Dinu Păturică, mazilindu-şi şefii, în PSD a comis câteva erori tactice care i-au fost fatale. În primul rând, spun surse avizate, s-a amăgit singur cu puterea pe care o deţinea. Astfel Guşă a pornit o serie de atacuri la adresa „dinozaurilor” din partid, adică Dan Ioan Popescu, Octav Cozmâncă, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Matei Agaton etc.
Mai mult, Guşă l-a atacat virulent în presă, în toamna anului 2000, chiar pe Ion Iliescu, or este lucru ştiut că preşedintele nu iartă. În acest fel, Guşă, prea mic pentru un război atât de mare, a cam enervat conducerea PSD, care-i pregătea, pentru 10 iulie, mazilirea. Semnele apăruseră mai devreme. Iniţial, Năstase a încercat să-l convingă pe Guşă să accepte postul de prefect al Bucureştiului, pentru ca apoi să candideze la Primăria Capitalei. Secretarul general al PSD a declinat oferta. Surse din partid susţin că el se temea de două lucruri: că va fi îngropat de Traian Băsescu (aşa cum a păţit Sorin Oprescu în 2000) şi că se va confrunta cu ostilitatea organizaţiei bucureştene a PSD, condusă de inamicul său, Dan Ioan Popescu. În plus Guşă a fost bănuit de conducerea partidului că ar fi autorul manifestului „aripii curate a PSD”, intitulat „Adevărata remaniere”.

Reciclat de liberali?

Fostul secretar general a intuit corect că urmează să fie trecut pe linie moartă, aşa că a plecat singur, la fel de brusc cum a venit, demisionând şi din funcţie şi din partid. Deocamdată nu se pot face decât speculaţii pe marginea intenţiilor de viitor ale celui mai nou şomer politic din România. Orientarea către PUR, partidul condus de fostul său patron de la Compania Jurnalul, este improbabilă, dat fiind faptul că Guşă a „uitat” să-l prevină pe Dan Voiculescu atunci când a luat decizia de a părăsi trustul de presă în favoarea PSD. În ce priveşte o nouă formaţiune politică, eventual înfiinţată de el, e greu de crezut că poate fi atât de naiv încât să mizeze pe o asemenea variantă perdantă din start.
În schimb este posibil să fie reciclat de liberali. Preşedintele PNL, Theodor Stolojan, a făcut un comentariu cel puţin suspect în momentul plecării lui Guşă din PSD. Întrebat dacă demisionarul va deveni membru PNL, Stolojan a declarat: „Nu pot să vă răspund acum la o asemenea întrebare, dar orice om, orice cetăţean al României care nu a adus prejudicii Partidului Naţional Liberali care nu are probleme deosebite de cazier sau altele, este oricând binevenit în PNL”. Mai mult, marţea trecută, Adrian Cioroianu, consilierul lui Theodor Stolojan, a propus conducerii Biroului Executiv aducerea lui Guşă în PNL. Preşedintele liberalilor a încheiat discuţia cu argumentul că problema nu este prioritară pentru partid. Vom vedea dacă liberalii muşcă momeala.

Dorin Petrişor, Silviu Mănăstire