Fostul primar din Jucu, cel mai corupt roman in viata
Petre Coste, fostul primar al comunei clujene Jucu, a fost condamnat definitiv, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cinci ani de închisoare cu executare pentru luare de mită. Din datele pe care le deţin, este cea mai severă pedeapsă pentru corupţie decisă de instanţele româneşti după 1990 pentru o persoană publică, egală cu cea primită de fostul deputat PDSR Gabriel Bivolaru în 1999.
Pedeapsa primită de Coste este exemplară, în acord cu doleanţele Comisiei Europene, care, în fiecare raport de ţară, remarca că justiţia românească nu aplică sancţiuni descurajante pentru corupţie. Numai că aceeaşi Comisie remarca faptul că nu se poate vorbi de practică unitară în justiţia noastră. În traducere liberă, practica unitară înseamnă aplicarea unor sancţiuni cât mai apropiate pentru fapte similare. Pe judecătorii Înaltei Curţi îi lasă rece însă moftul numit egalitate în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, consemnat ca atare în Constituţia României, condiţie primordială pentru însăşi existenţa civilizaţiei. Coste a încălcat legea, fără dubii. A fost prins în flagrant în timp ce lua mită pentru a aproba retrocedarea unui teren, care devenise foarte valoros în comuna în care se fabrică telefoanele Nokia. Fostul primar s-a comportat însă, atât pe parcursul anchetei penale, cât şi al procesului, ca un inculpat „exemplar”, dacă mi se permite licenţa. A recunoscut fapta şi nu a încercat nici un soi de tertip procedural pentru a tergiversa procesul. Nu a sesizat Curtea Constituţională, nu a depus la Consiliul Superior al Magistraturii memorii peste memorii în care să reclame conduita procurorilor, aşa cum deja exasperant procedează acuzaţii de corupţie, în frunte cu fostul premier Adrian Năstase. Deci Coste avea ceva circumstanţe atenuante, care, la instanţa de fond, Tribunalul Cluj, au determinat clemenţa judecătorilor, astfel că a primit doar 2 ani şi zece luni de închisoare cu suspendare. Curtea de Apel şi apoi Înalta Curte au decis să probeze severitatea şi l-au condamnat pe Coste la cinci ani cu executare. Sentinţă cât se poate de corectă, având în vedere că luarea de mită se pedepseşte, potrivit Codului Penal, cu închisoare între 3 şi 12 ani.
Marea problemă a instanţelor româneşti este însă dubla măsură, fapt pentru care majoritatea covârşitoare a cetăţenilor nu au încredere în justiţie, un alt element definitoriu pentru orice societate civilizată. Un exemplu. În 2008, Înalta Curte a condamnat-o pe Rita Branga, fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, la 3 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere, pentru patru infracţiuni de luare de mită demonstrate de procurori. Ea primea bani sau diverse produse de la mai multe persoane pe care le ancheta pentru a le scoate de sub urmărire penală. Branga avea, faţă de Coste, circumstanţe agravante, chiar dacă nu toate sunt prevăzute explicit de legea penală. Fostul magistrat a fost condamnat pentru luare de mită în formă continuată, ceea ce înseamnă că infracţiunea respectivă nu a fost comisă “accidental”, ci era un obicei al acestuia. Pe urmă, gravitatea actului de corupţie se leagă şi de calitatea învinuitului, nu doar de suma pretinsă sau de avantajele oferite în schimbul acesteia. Din acest punct de vedere corupţia magistraţilor este de maximă gravitate, tocmai întrucât ei sunt investiţi să împartă dreptatea.
Dorin Petrişor
Pedeapsa primită de Coste este exemplară, în acord cu doleanţele Comisiei Europene, care, în fiecare raport de ţară, remarca că justiţia românească nu aplică sancţiuni descurajante pentru corupţie. Numai că aceeaşi Comisie remarca faptul că nu se poate vorbi de practică unitară în justiţia noastră. În traducere liberă, practica unitară înseamnă aplicarea unor sancţiuni cât mai apropiate pentru fapte similare. Pe judecătorii Înaltei Curţi îi lasă rece însă moftul numit egalitate în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, consemnat ca atare în Constituţia României, condiţie primordială pentru însăşi existenţa civilizaţiei. Coste a încălcat legea, fără dubii. A fost prins în flagrant în timp ce lua mită pentru a aproba retrocedarea unui teren, care devenise foarte valoros în comuna în care se fabrică telefoanele Nokia. Fostul primar s-a comportat însă, atât pe parcursul anchetei penale, cât şi al procesului, ca un inculpat „exemplar”, dacă mi se permite licenţa. A recunoscut fapta şi nu a încercat nici un soi de tertip procedural pentru a tergiversa procesul. Nu a sesizat Curtea Constituţională, nu a depus la Consiliul Superior al Magistraturii memorii peste memorii în care să reclame conduita procurorilor, aşa cum deja exasperant procedează acuzaţii de corupţie, în frunte cu fostul premier Adrian Năstase. Deci Coste avea ceva circumstanţe atenuante, care, la instanţa de fond, Tribunalul Cluj, au determinat clemenţa judecătorilor, astfel că a primit doar 2 ani şi zece luni de închisoare cu suspendare. Curtea de Apel şi apoi Înalta Curte au decis să probeze severitatea şi l-au condamnat pe Coste la cinci ani cu executare. Sentinţă cât se poate de corectă, având în vedere că luarea de mită se pedepseşte, potrivit Codului Penal, cu închisoare între 3 şi 12 ani.
Marea problemă a instanţelor româneşti este însă dubla măsură, fapt pentru care majoritatea covârşitoare a cetăţenilor nu au încredere în justiţie, un alt element definitoriu pentru orice societate civilizată. Un exemplu. În 2008, Înalta Curte a condamnat-o pe Rita Branga, fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, la 3 ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere, pentru patru infracţiuni de luare de mită demonstrate de procurori. Ea primea bani sau diverse produse de la mai multe persoane pe care le ancheta pentru a le scoate de sub urmărire penală. Branga avea, faţă de Coste, circumstanţe agravante, chiar dacă nu toate sunt prevăzute explicit de legea penală. Fostul magistrat a fost condamnat pentru luare de mită în formă continuată, ceea ce înseamnă că infracţiunea respectivă nu a fost comisă “accidental”, ci era un obicei al acestuia. Pe urmă, gravitatea actului de corupţie se leagă şi de calitatea învinuitului, nu doar de suma pretinsă sau de avantajele oferite în schimbul acesteia. Din acest punct de vedere corupţia magistraţilor este de maximă gravitate, tocmai întrucât ei sunt investiţi să împartă dreptatea.
Dorin Petrişor
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
- Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj publicat în data de 29-09-2008
- Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
- Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
- Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008
Articol vizualizat de 731 ori
Înapoi
Reportaje video
Incredibil! Un poliţist trage intr-un cameraman amator
Un cameramam si-a filmat propria moarte
VEZI DIN CE ACIDENT AVIATIC S-AU SALVAT TOTI PASAGERI
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii