Aur şi otravă, isteria unui scandal umflat de un deceniu
30 ianuarie 2000. Baia Mare a devenit "noul Cernobâl", iar Maramureşul, bomba ecologică a Europei. Barajul de iazul Aurul s-a fisurat, lăsând să se scurgă peste 100.000 de mc de apă cu cianură şi metale grele. După "blestemul aurului" a urmat cel al cianurilor. Isteria născută atunci a otrăvit întregul sector minier. La 10 ani de "scandalul cianurilor", în lipsă de investiţii şi securizare, iazurile de decantare din Maramureş sunt în continuare o "bombă cu ceas". Iar aurul românesc zace în adâncuri.
În urmă cu 10 ani, Baia Mare a intrat în atenţia întregii lumi printr-un accident catalogat în tăvălugul acelor zile drept cel mai mare accident ecologic de la Cernobâl încoace. Pe 30 ianuarie la orele 22:00 a avut loc fisurarea barajului de la iazul ce aparţinea de SC Aurul din Baia Mare. Rezultatul a fost o deversare de aproximativ 100.000 metri cubi de ape cu conţinut ridicat de cianură şi metale grele. Din concluziile raportului elaborat de specialiştii desemnaţi special de Comisia Europeană în celebra echipă "Task Force Baia Mare", cauza fisurării iazului a fost o combinaţie între eroarea umană şi factori naturali. Ioan Gherheş, la acea vreme director al Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Maramureş, spune că, potrivit raportului comisiei, cauzele sunt : "Inexistenţa posibilităţii de a controla eficient volumul de lichid din iazul de decantare nou construit, identificată ca o problemă de proiectare; condiţiile meteorologice neobişnuite pentru perioada în discuţie, temperaturi ridicate şi precipitaţii abundente şi surprinderea iazului de decantare în faza iniţială de operare, când acesta nu este complet stabilizat şi este vulnerabil".
Rapoarte umflate
Apele cu metale grele şi cianură s-au scurs în mai multe râuri, pentru ca mai apoi să ajungă în Dunăre. Se vorbea de mii de kilometri de cursuri de apă afectate, de fântâni şi terenuri otrăvite, mii de tone de peşte mort. Posturile străine de televiziune şi publicaţiile europene decretau că va fi nevoie de ani buni pentru refacerea mediului şi anunţau falimentului turismului în zonă. În final scenariile alarmiste alimentate de media maghiară şi rapoartele umflate ale vecinilor s-au dovedit false. Autorităţile au recunoscut că impactul asupra sănătăţii populaţiei a fost minim, iar microorganismele acvatice se refac repede. În schimb, scandalul şi isteria cianurii nu s-a diluat la fel de repede ca valul de poluare de pe Tisa. În urma accidentului, statul ungar s-a îndreptat întâi împotriva companiei Aurul, iar apoi a declanşat o acţiune în justiţie împotriva Transgold.
Accidentul a provocat modificări ale legislaţiei europene
După cinci ani de procese, societatea a fost somată de un tribunal din Ungaria să-şi diminueze producţia cu 85%. Povestea daunelor cifrate la circa 140 milioane de dolari a devenit şi mai încâlcită. Deşi chiar oficialii unguri au recunoscut că au exagerat cu rapoartele alarmiste în urma accidentului şi chiar şi organizaţii renumite de mediu, ca şi Greenpeace, spuneau că pretenţiile ungurilor sunt nejustificate, vecinii noştri cer peste 140 de milioane de dolari despăgubiri. Procesul se judecă în continuare, deşi Transgold a fost lichidată şi scoasă la mezat din cauza sentinţei, a problemelor financiare şi greşelilor de management.
Accidentul de la Aurul a fost urmat, la o lună, de un alt accident, la iazul Novăţ. Deşi amploarea poluării a fost mult mai mică, evenimentul a fost suficient ca să reaprindă "fitilul" scandalului.
După acea iarnă de foc, mineritul românesc s-a schimbat radical. Ioan Gherheş spune că "pe plan intern au fost revizuite normele tehnice de supraveghere a comportării în timp a iazurilor de decantare şi s-a reglementat necesitatea obţinerii autorizaţiei de funcţionare în siguranţă a acestora. Sectorul minier a fost nevoit să facă o evaluare a stării tuturor iazurilor de decantare şi să implementeze măsuri de creştere a siguranţei în exploatare, dar şi de întreţinere a iazurilor inactive". Pe plan internaţional au fost adoptate mai multe directive europene, au fost înfiinţate organisme şi a apărut chiar şi un Cod de Management al cianurilor. În România însă, isteria generată în urmă cu 10 ani tot nu s-a diluat. "Fantoma" accidentului de la Aurul "bântuie" şi astăzi un sector îngropat demult - mineritul - şi influenţează proiecte ca Roşia Montană, deşi criteriile de comparaţie nu sunt întemeiate.
Când plouă, Maramureşul devine vedeta ONG-urilor
Mai mult, la fiecare val puternic de inundaţii, Maramureşul este privit cu degetul şi se aşteaptă un nou "ianuarie 2000". Un ultim pericol de acest fel a apărut în vara anului 2008, când, din cauza ploilor puternice, s-a produs o deversare de steril în pârâurile Colbu şi Cisla, după ce autorităţile au făcut o breşă în iazul Colbu pentru a evita ruperea lui sub presiunea apelor pluviale. Deşi riscul unei poluări grave a fost redus şi acest incident a mobilizat ONG-urile din ţările vecine care au transmis scrisori deschise guvernelor lor, prin care atrăgeau atenţia asupra pericolului din Maramureş.
Experţii de mediu recunosc că fiecare iaz de decantare e un posibil pericol pentru sănătate şi pentru mediu, însă spun că un accident de amploarea celui din 2000 nu se poate repeta astăzi. Călin Crişan, comisarul şef al Comisariatului Judeţean Maramureş din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu spune că: "Strict legat de conţinutul apei cantonate în iaz, astăzi cianura este aproape nedetectabilă. Însă în pulpa iazului sigur că am mai regăsi cianură. Dar nu asta mă îngrijorează".
Ioana LUCĂCEL
În urmă cu 10 ani, Baia Mare a intrat în atenţia întregii lumi printr-un accident catalogat în tăvălugul acelor zile drept cel mai mare accident ecologic de la Cernobâl încoace. Pe 30 ianuarie la orele 22:00 a avut loc fisurarea barajului de la iazul ce aparţinea de SC Aurul din Baia Mare. Rezultatul a fost o deversare de aproximativ 100.000 metri cubi de ape cu conţinut ridicat de cianură şi metale grele. Din concluziile raportului elaborat de specialiştii desemnaţi special de Comisia Europeană în celebra echipă "Task Force Baia Mare", cauza fisurării iazului a fost o combinaţie între eroarea umană şi factori naturali. Ioan Gherheş, la acea vreme director al Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Maramureş, spune că, potrivit raportului comisiei, cauzele sunt : "Inexistenţa posibilităţii de a controla eficient volumul de lichid din iazul de decantare nou construit, identificată ca o problemă de proiectare; condiţiile meteorologice neobişnuite pentru perioada în discuţie, temperaturi ridicate şi precipitaţii abundente şi surprinderea iazului de decantare în faza iniţială de operare, când acesta nu este complet stabilizat şi este vulnerabil".
Rapoarte umflate
Apele cu metale grele şi cianură s-au scurs în mai multe râuri, pentru ca mai apoi să ajungă în Dunăre. Se vorbea de mii de kilometri de cursuri de apă afectate, de fântâni şi terenuri otrăvite, mii de tone de peşte mort. Posturile străine de televiziune şi publicaţiile europene decretau că va fi nevoie de ani buni pentru refacerea mediului şi anunţau falimentului turismului în zonă. În final scenariile alarmiste alimentate de media maghiară şi rapoartele umflate ale vecinilor s-au dovedit false. Autorităţile au recunoscut că impactul asupra sănătăţii populaţiei a fost minim, iar microorganismele acvatice se refac repede. În schimb, scandalul şi isteria cianurii nu s-a diluat la fel de repede ca valul de poluare de pe Tisa. În urma accidentului, statul ungar s-a îndreptat întâi împotriva companiei Aurul, iar apoi a declanşat o acţiune în justiţie împotriva Transgold.
Accidentul a provocat modificări ale legislaţiei europene
După cinci ani de procese, societatea a fost somată de un tribunal din Ungaria să-şi diminueze producţia cu 85%. Povestea daunelor cifrate la circa 140 milioane de dolari a devenit şi mai încâlcită. Deşi chiar oficialii unguri au recunoscut că au exagerat cu rapoartele alarmiste în urma accidentului şi chiar şi organizaţii renumite de mediu, ca şi Greenpeace, spuneau că pretenţiile ungurilor sunt nejustificate, vecinii noştri cer peste 140 de milioane de dolari despăgubiri. Procesul se judecă în continuare, deşi Transgold a fost lichidată şi scoasă la mezat din cauza sentinţei, a problemelor financiare şi greşelilor de management.
Accidentul de la Aurul a fost urmat, la o lună, de un alt accident, la iazul Novăţ. Deşi amploarea poluării a fost mult mai mică, evenimentul a fost suficient ca să reaprindă "fitilul" scandalului.
După acea iarnă de foc, mineritul românesc s-a schimbat radical. Ioan Gherheş spune că "pe plan intern au fost revizuite normele tehnice de supraveghere a comportării în timp a iazurilor de decantare şi s-a reglementat necesitatea obţinerii autorizaţiei de funcţionare în siguranţă a acestora. Sectorul minier a fost nevoit să facă o evaluare a stării tuturor iazurilor de decantare şi să implementeze măsuri de creştere a siguranţei în exploatare, dar şi de întreţinere a iazurilor inactive". Pe plan internaţional au fost adoptate mai multe directive europene, au fost înfiinţate organisme şi a apărut chiar şi un Cod de Management al cianurilor. În România însă, isteria generată în urmă cu 10 ani tot nu s-a diluat. "Fantoma" accidentului de la Aurul "bântuie" şi astăzi un sector îngropat demult - mineritul - şi influenţează proiecte ca Roşia Montană, deşi criteriile de comparaţie nu sunt întemeiate.
Când plouă, Maramureşul devine vedeta ONG-urilor
Mai mult, la fiecare val puternic de inundaţii, Maramureşul este privit cu degetul şi se aşteaptă un nou "ianuarie 2000". Un ultim pericol de acest fel a apărut în vara anului 2008, când, din cauza ploilor puternice, s-a produs o deversare de steril în pârâurile Colbu şi Cisla, după ce autorităţile au făcut o breşă în iazul Colbu pentru a evita ruperea lui sub presiunea apelor pluviale. Deşi riscul unei poluări grave a fost redus şi acest incident a mobilizat ONG-urile din ţările vecine care au transmis scrisori deschise guvernelor lor, prin care atrăgeau atenţia asupra pericolului din Maramureş.
Experţii de mediu recunosc că fiecare iaz de decantare e un posibil pericol pentru sănătate şi pentru mediu, însă spun că un accident de amploarea celui din 2000 nu se poate repeta astăzi. Călin Crişan, comisarul şef al Comisariatului Judeţean Maramureş din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu spune că: "Strict legat de conţinutul apei cantonate în iaz, astăzi cianura este aproape nedetectabilă. Însă în pulpa iazului sigur că am mai regăsi cianură. Dar nu asta mă îngrijorează".
Ioana LUCĂCEL
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 1549 ori
Înapoi
Reportaje video
Incredibil! Un poliţist trage intr-un cameraman amator
Un cameramam si-a filmat propria moarte
VEZI DIN CE ACIDENT AVIATIC S-AU SALVAT TOTI PASAGERI
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii