Marele conducător preaiubit şi infernala „maşinărie” comunistă au fost îngenunchiate de un grup de femei şi copii din Maramureş!
Comuna Petrova a fost singura din ţară, alături de o altă localitate din Bistriţa-Năsăud, care a dejucat planul de „sistematizare a satelor”
În urmă cu 20 de ani, un grup de petroveni hotărâţi au reuşit să anuleze decizia de a alipire a Petrovei la Leordina
Datorită unui plan îndelung „ţesut”, care viza scoaterea la înaintare a femeilor şi copiilor, niciunul dintre „revoluţionari” nu a fost arestat 
În schimb, mai marii partidului au fost izgoniţi din sat sau încuiaţi în dulapuri de frică să nu fie linşaţi de mulţime.

 Maramureş. Petrova. Comuna în care a început dărâmarea regimului comunist  şi care a demonstrat că infernala maşinărie comunistă poate fi învinsă până şi de un grup de femei şi copii „înarmaţi” doar cu curaj şi unitate. Într-o perioadă în care regimul Ceauşescu era considerat de mulţi români încă invincibil, un grup de petroveni au reuşit să-l învingă fără să fie aruncaţi în puşcăriile comuniste.
Era începutul anului 1989. Legile 58 şi 59 din 1974, respectiv Sistematizarea teritoriului şi localităţilor rurale şi urbane şi Legea cu privire la fondul funciar urmau să fie puse în practică. În 11 ianuarie, avea loc şedinţa comună a Biroului Judeţean P.C.R. cu a comitetului Executiv a consiliului popular judeţean Maramureş. Tema? Stabilirea scenariului după care va fi aplicată „operaţiunea sistematizarea” în teritoriu. De prin toamnă, se zvonea că localităţile Petrova şi Leordina vor fi comasate, iar centrul de comună va fi stabilit la Leordina. Viitor oraş al României Socialiste urma să fie „botezat” Dumbrava şi condus cel mai probabil de Ileana Leordean, primăriţa din Petrova. Ca şi „post de consolare”, primăriţa de Leordina, Eugenia Borda a fost „momită” cu un alt post de primar „la vale în jos, într-un sat frumos”. Deşi informaţia a fost bine „păzită”, gura satului tot a aflat voalat de planurile „preiubitului partid”. Cum mulţi dintre petroveni munceau la I.F.E.T în Leordina, erau întrebaţi dimineaţă de dimineaţă de ce au adus şi tabla cu numele localităţii că oricum nu mai au nevoie de ea. Petrovenii răspundeau că oricum n-au atâţia domni cât pentru un oraş, deci decizia nu se aplica. Lectorul universitar, doctor Ilie Gherheş relatează un alt episod care a inflamat spiritele petrovenilor: „un leordean, aflat cu oile în târgul din Petrova, le-a lăsat nesupravegheate, iar animalele au făcut murdărie şi pagubă pe treptele CAP din apropiere. Atenţionat de unii localnici să aibă grijă de oi, acesta le-a replicat să o lase mai moale că în curând nu vor mai avea nici primărie. Bineînţeles că petrovenii s-au enervat, scoţându-l în bătaie afară din târg şi trimiţându-l înapoi în Leordina”. Numai că, legea emanată de „luminate minţi” ale comunismului se aplica localităţilor care aveau sub 3000 de locuitori. Ori Petrova avea la vremea respectivă peste 3200 de suflete.

Scenariul alipirii s-a confirmat însă câteva zile mai târziu. Profesorul Ion Petrovai şi directorul şcolii Ion Buşescu au plecat la Cluj, pentru a susţine examenul de socialism ştiinţific, fără de care nu puteau obţine gradul I. Numai că hotelul Astoria la care s-au cazat nu mai avea camere cu două paturi, aşa că au fost nevoiţi să stea într-o cameră cu trei paturi. Petrovai povesteşte: „I-am spus recepţionerei că în mod sigur va veni cineva din învăţământ să pună tot un dascăl cu noi în cameră să nu ne bruiem, să putem citi. În acel moment a apărut un domn care spune eu sunt. Urcăm sus în cameră şi se prezintă Adrian Stanca, secretar adjunct cu probleme de propagandă din Medieşul Aurit. Ne prezentăm şi noi şi spune: Petrova? Poi, voi nu mai existaţi pe hartă. Ne-a spus că e coleg de şcoală de partid la Oradea cu primăriţa noastră şi ea va fi mutată ori în sus, ori în jos în sensul de a avea post, iar noi dispărem ca localitate. Asta era luni. Miercuri, vicele şi secretarul adjunct au fost chemaţi în Baia Mare să lămurească oamenii şi ei să-şi caute slujbe. S-au întors şi a venit Gaftone (secretar cu probleme de propagandă, învăţământ şi cultură – n.red.), cu încă 3 domni pe care nu-i ştim, pentru lămuriri şi s-a ţinut deosebit de tare să se discute cu liderii. Printre aceştia era şi nevasta mea, pe atunci profesor de română şi secretar de partid pe şcoală. Şi ţineau foarte mult ca luni să ia cuvântul şi să exprime adeziune la sarcinile date. Noi am elaborat o strategie, trebuie să fim sinceri. Nu ne-am opus formulei, am spus că noi nu avem nimic cu politica partidului, dar moşii şi strămoşii noştri s-ar răscoli în mormânt dacă acceptăm o astfel de acţiune. Am avut şi şedinţe de partid pe şcoală în care în final s-a spus că trebuie să facem aşa. S-a spus că din exces de zel s-a trecut peste numărul de locuitori. S-a ciripit pe formula aceasta, iar oamenii au început mişcarea”. Duminică, în 15 ianuarie urma să aibă loc şedinţa cenaclului Mihai Eminescu. Poliţia şi Securitatea care erau prezente în zonă au cerut ca cenaclul să fie organizat într-o „formulă restrânsă”. Numai că oamenii s-au împotrivit şi au cerut să urce pe scenă „toţi pruncii”. În final autorităţile au cedat, după ce l-au atenţionat pe Petrovai să aibă grijă ce vorbeşte. După manifestarea din cămin, oamenii s-au înghesuit la bufet şi toată lumea a aflat că a doua zi „se va întâmpla ceva”.

În noaptea de duminică spre luni, fruntaşii satului au umblat din casă-n casă să-i convingă pe oameni că trebuie să-i oprească pe „domnii” de la Baia Mare care vor să desfiinţeze comuna, să ducă ştampila şi arhiva. Grupul constituit ad-hoc a elaborat şi o strategie de „luptă” care implica copiii, femeile, bătrânii şi rromii.
A doua zi, ca la un semn, s-au adunat în faţa consiliului popular 2-300 de petroveni. O parte dintre femei, au trecut pe la şcoală de unde şi-au luat copiii. Între timp, a apărut la unitatea de învăţământ Elvira Suciu, inspectorul general al judeţului, care l-a luat la rost pe Petrovai şi pe soţia sa Maricuţa. Profesorul îşi aminteşte că: „inspectorul general şi a chemat-o pe nevasta mea şi i-a spus de faţă cu directorul dumneata îţi pierzi pâinea iar soţul dumitale libertatea ca urmare a afirmaţiilor că în coasta Ucrainei nu ne putem permite să desfiinţăm o piatră de hotar a latinităţii şi romanităţii care este Petrova, vatră de cultură.... Nevasta mea a leşinat. M-am dus cu ea la Vişeu, după ce şi-a revenit ne-am întors şi a stat vreo două săptămâni în convalescenţă de frică că vom fi arestaţi”.

Sătenii adunaţi în faţa primăriei au văzut maşina cu profesoara leşinată, fapt care i-a indignat şi mai mult. Între timp, dinspre Baia Mare a ajuns un Aro al partidului în care se aflau Vasile Gaftone, secretar cu probleme de propagandă, învăţământ şi cultură şi Zamfir Silaghi, responsabil cu economicul la judeţ. A apucat să coboare doar Gaftone, care mai fusese prin comună aşa că a fost luat la întrebări de săteni. Nuţu Ienci „Şufli” şi Ion Ienci „Todică” au spus răspicat că „nu vrem alipirea, că avem mândria noastră”. Colonelul de securitate Vasile Hrin a replicat că: „vreţi, nu vreţi, vă unificaţi!”. Asta a fost scânteia care a „aprins” revolta. O ţărancă a strigat „Trăiască comuna Petrova!”. Mobilizaţi, toţi sătenii au izbucnit în strigăte: „Petrova rămâne”! Câţiva protestatari au încercat să răstoarne Aro-ul, dar n-au reuşit. Iar într-un moment de respiro, şoferul a pornit în viteză spre Vişeu, abandonându-şi şeful în primărie.

Femeile, furioase, au năvălit în clădirea primăriei, au spart geamuri, au rupt uşi, cabluri de telefoane şi au aruncat cu ce au prins la mână înspre Gaftone. De frică, Gaftone a fost închis într-un dulap, din care n-a mai ieşit până mulţimea furioasă s-a risipit.  Ofiţerul de securitate a fost prins de o ţărancă de testicule şi scos în curtea primăriei. Acolo s-a dezlănţuit batjocura. I s-a pus o găleată de cenuşă în cap şi a fost stropit cu apă din nişte vaze. După o vreme, Hrin a fost „salvat” din mâna femeilor şi închis în secretariat.
Între timp, oamenii povestesc că ceilalţi membri ai delegaţiei, printre care s-ar fi aflat şi actualul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Maramureş au fost alungaţi din sat.
Maria Mihalca, una dintre petrovencele-revoluţionare povesteşte că: „am aflat că vor să ne alipească de Leordina şi ne-am dus mai multe femei, şi eu printre ele şi s-o făcut revoluţie. S-o adunat lumea la consiliu, s-o rupt telefoanele, s-o spart geamurile, s-o dat după domnii ceia. Phuai de mine, în jur la 200-300 de oameni s-or adunat. Păi cum, noi pentru o hârtie să merem până la Leordina? Mai ales femeile, că bărbaţii s-or temut că or mere sub cheie. Comuna asta are vechime de 6000 de ani şi să merem sluji la ceia? O dat după ei, n-o apucat o zâce nimic”.

Pe la orele amiezii au apărut încă două maşini dinspre Baia Mare care-i aduceau pe prim secretarul Vasile Bărbuleţ şi Ioan Vlădescu, şeful Miliţiei. Între timp, comuna a fost înconjurată de trupe de miliţie.
Directorul şcolii, Ion Buşescu, care conducea şi atunci unitate de învăţământ spune că: „acest miez de revoltă a fost mai bine calculat, în faţă au fost băgate femeile. Lucrurile au fost puse la punct dar din punctul de vedere a unora care nu ştiau ce înseamnă Petrova credeau că pe ăştia i-om prosti şi i-om uni că aşa era comanda de sus. Mai târziu am rămas îm şcoală să am grijă de copii, cum mi-a spus un cetăţean, dar am aflat ulterior că satul fusese înconjurat de poliţişti şi armată”.

Bărbuleţ a coborât din maşină cu mâinile ridicate, le-a urat petrovenilor „La mulţi ani !” şi le-a spus că a venit din spital şi-i roagă să nu-l bată. Apoi le-a promis că „nu-i uneşte” cu Leordina şi i-a invitat la căminul cultural să „facem adunare şi să scriem asta”. Mulţimea l-a aplaudat, dar i-a cerut să semneze acolo declaraţia. Rapid, un funcţionar a redactat declaraţia şi Bărbuleţ a semnat-o. Pe drumul spre căminul cultural, o femeie i-a arătat prim secretarului vila primăriţei şi i-a îndemnat pe oameni să-i dea foc. Bărbuleţ le-a promis petrovenilor că o va confisca şi o va transforma în grădiniţă, aşa că spiritele s-au liniştit.
Spre seară, directorul de şcoală împreună cu alţi doi petroveni au plecat, cu singura maşină din sat la Vişeu, la o cunoştinţă cu legături la „centru”. Următoarea problemă care trebuia rezolvată era alegerea noului primar. Omul le-a spus că lucrurile sunt ca şi rezolvate şi a doua zi l-a adus în sat pe Grigore Hontău, noul primar de Petrova. Unii dintre petroveni spun că: „în momentul în care a venit el Securitatea a terminat urmărirea. Deci el a fost girantul liniştii Petrovei”.

Zilele trecute, petrovenii care au participat la „revoluţia” de acum 20 de ani au primit diplome şi medalii din partea primăriei. Dar dovada curajului şi unităţii lor e o tablă veche de la ieşirea din sat, pe care stă scris cu litere de-o şchioapă numele localităţii. De atunci bătrânii mai murmură hotărâţi, ca un îndemn transmis peste generaţii: „Aici a fost şi rămâne Petrova”.

 

Gazeta de Maramureş