Doru Radosav: “Dacă ne-am cunoaşte istoria, am avea relaţii externe mai bune”
“Este clar că numărul studenţilor care vin la Biblioteca Centrală Universitară în anul 2009 a scăzut faţă de anii anteriori”. “Am început şi noi să avem o bibliotecă digitală, care poate fi consultată online. Am acordat prioritate digitizării publicaţiilor periodice şi alături de acestea apar cărţi tipărite şi în format digital şi în format clasic, care pot fi consultate la bibliotecă”. “Istoria Clujului cuprinde părţi necunoscute, care trebuie ştiute. Oamenii se vor reîntoarce la istorie, pentru că, într-o epocă a omogenizării identităţii, căutarea originilor va fi impusă de această presiune a globalizării”, a declarat Doru Radosav, directorul Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga”
Rep.: Au început să apară bibliotecile digitale...
D.R.: Există şi am început şi noi să avem o bibliotecă digitală, care poate fi consultată online. Noi am acordat prioritate digitizării publicaţiilor periodice şi, alături de acestea, apar cărţi tipărite şi în format digital şi în format clasic, care pot fi consultate la bibliotecă.
Rep.: Aveţi în plan, pe viitor, extinderea bibliotecii digitale?
D.R.: E clar, noi avem un laborator de digitizare care lucrează şi care, în anii următori, va fi dezvoltat. E un colectiv de patru-cinci oameni. El se dezvoltă pe măsura posibilităţilor. Noi avem deocamdată o aparatură de digitizare, pe care am achiziţionat-o în anii precedenţi. Cu ajutorul acesteia, digitizăm fondul de periodice, reviste şi publicaţii. În fond, punem în valoare, prin forma digitală, un acces mai larg la aceste publicaţii şi protejăm fondul publicaţiilor unicat. Publicaţiile unicat sunt numai la Cluj , nici la Bucureşti, nici la Suceava şi nici la Budapesta. Suntem în curs de a transfera pe suport electronic aproximativ 20 de publicaţii periodice şi, desigur, fondurile patrimoniu.
Rep.: Într-o perioadă mai lungă de timp, în zeci de ani, credeţi că toată arhiva BCU va putea fi transferată pe suport electronic?
D.R.: Bineînţeles. Acest proces va creşte şi va acoperi foarte multe domenii.
Rep.: Care sunt cele mai vechi cărţi pe care le aveţi în arhiva dumneavoastră?
D.R.: Cele mai vechi cărţi sunt câteva incunabule din secolul 15, din care avem câteva zeci, chiar rarităţi europene. Ele sunt şi cele mai valoroase cărţi tipărite.
Rep.: Cam cât de valoros este patrimoniul BCU?
D.R.: Valoarea patrimoniului se schimbă, se reevaluează conform cotei de piaţă. Valoarea bibliotecii este destul de reprezentativă. BCU din Cluj este cea mai mare bibliotecă universitară din ţară, este a doua ca mărime şi structură de patrimoniu după Biblioteca Academiei din Bucureşti. Este cea mai mare bibliotecă din zonă, mai mare decât bibliotecile universitare din Budapesta, Bratislava, Varşovia. Avem o poziţie destul de importantă în această parte a Europei.
Rep.: Care sunt atuurile pe care le aveţi în lupta cu celelalte biblioteci din ţară şi cum încercaţi să faceţi din Bibilioteca Centrală Universitară numărul unu?
D.R.: Competiţia noastră este cea a lecturii formative, a lecturii care se leagă de învăţământ. Acesta este atuul bibliotecii din Cluj. Ca număr de cititori, ca frecvenţă a cititorilor, este prima.
Rep.: Cum încercaţi să atrageţi studenţii, aveţi programe speciale pentru a aduce oamenii la bibliotecă?
D.R.: Prin condiţiile oferite. Dacă oferi studentului condiţii de lectură optime, el continuă să vină la BCU. Am instalat accesul la internet direct din sălile de lectură. El vine cu laptopul şi poate să acceseze internetul. Are acces la bazele de date abonate numai din interiorul universităţii sau a campusului. Tot ce se tipăreşte intră şi în biblioteca noastră şi le dăm spre lectură. Un alt serviciu pe care îl punem la dispoziţie este sala multimedia, prin care oferim acces la reviste electronice full text. Încercăm să achiziţionăm şi cărţi noi sau străine, însă bugetul este destul de precar în acest an.
Rep.: De câţi bani aţi avea nevoie în acest an pentru a pune la dispoziţie studenţilor cărţile necesare?
D.R.: Nu avem suficientă susţinere din partea autorităţilor, iar noi nu avem bugetul necesar pentru a achiziţiona cărţi la nivelul la care am făcut-o anul trecut. Bugetul de care avem nevoie se ridică la nivelul sutelor de mii de euro lunar, pentru a achiziţiona cărţi româneşti şi străine.
Rep.: Bibilioteca Centrală Universitară din Cluj are o colecţie importantă de ziare, reviste şi periodice. Care este cea mai importantă piesă din această colecţie?
D.R.: Ziarele sunt româneşti, maghiare şi germane. Foaie pentru inimă, minte şi literatură şi Gazeta de Transilvania sunt cele mai citite şi le-am pus la dispoziţie şi pe internet.
Rep.: Aţi afirmat că Traian Băsescu mai trebuie să înveţe istorie. Consideraţi că politicienii care ne guvernează în prezent au suficiente cunoştinţe de istorie pentru a ne conduce ţara?
D.R.: Nu intru în aceste discuţii. Toată lumea trebuie să înveţe istorie. Hermuth Kohl a fost istoric, Gunter Verheugen este istoric. Vasile Puşcaş este istoric. Guvernanţii noştri au consilieri care ştiu foarte bine ce înseamnă să cunoşti istoria. Poţi înţelege foarte bine prezentul, înţelegând istoria.
Rep.: Sunteţi specialist în istorie orală, un domeniu care nu este atât de cunoscut. Ce înseamnă, de fapt, istoria orală?
D.R.: Istoria orală este istoria trăită şi povestită de oameni, este istoria martorilor şi participanţilor la marile evenimente istorice sau a celor care au cunoştinţe orale intermediare despre anumite evenimente. Este cea mai veche şi cea mai democratică formă de istorie, pentru că aici ţinem cont de evenimentele trăite de oamenii „mici”. În istoria orală nu se ţine cont de relatările personalităţilor, ci de părerea omului de rând despre marile evenimente.
Rep.: Nu consideraţi că acest tip de mărturii poate fi schimbat sau deteriorat în timp?
D.R.: Sigur, mărturiile orale au o mare subiectivitate, pentru că vorbim despre percepţia individuală, a cetăţeanului, asupra unui eveniment. Chiar dacă sunt contestabile, mărturiile orale trebuie confruntate pentru a da gradul de verosimilitate, de autenticitate asupra anumitor fapte. Vă dau un exemplu: ce s-ar fi putut şti despre rezistenţa anti-comunistă din munţi, dacă nu-i intervievam pe cei care au participat la aceste evenimente? Arhivele nu păstrează aceste lucruri, arhivele păstrează doar o versiune oficială a istoriei impusă de Partidul Comunist. Arhivele păstrează doar o istorie a învingătorilor, însă există şi o istorie a învinşilor.
Rep.: Istoria Clujului este una extrem de interesantă, dar, din păcate, extrem de puţin cunoscută publicului larg. Credeţi că nu mai interesează pe nimeni istoria? Nu mai este importantă istoria pentru români şi, în special, pentru clujeni?
D.R.: Nu putem spune că există un dezinteres pentru o istorie locală. Istoria Clujului cuprinde părţi necunoscute care trebuie ştiute. Oamenii se vor reîntoarce la istorie, pentru că, într-o epocă a omogienizării identităţii, căutarea originilor va fi impusă de această presiune a globalizării. Omul îşi pune întrebarea: sunt în Europa, dar de unde vin eu, cine sunt eu? Care este marca identităţii mele comunale, familiale, naţionale, etnice? Omul îşi va pune aceste întrebări din cauza crizei de identitate care poate să se petreacă în epoca globalizării. Necunoscând istoria şi necunoscând cum am ajuns să fim ceea ce suntem astăzi, nu ne vom putea înţelege şi calităţile. Nu putem fi particulari într-o Europă care caută particularităţile sale. Nu pot să îmi vând turismul fără să cunosc istoria. Turismul este feminin în ziua de astăzi.
Rep.: Cum aţi vinde turismul în România? Cât de importantă este istoria unei ţări când vrei să aduci turişti în acea zonă?
D.R.: În România există, în primul rând, un turism natural şi un turism cultural. Lumea trebuie să cunoască ce este particular României şi cum explicăm această particularitate. Nu explicăm că munţii noştri au vârfurile drepte sau că podişurile noastre sunt cum sunt, ci faptul că oamenii de aici au fost şi au devenit ceea ce sunt datorită unei evoluţii cultural-istorice. Fundamentarea culturală a turismului este, în mare parte, una istorică.
Rep.: Aţi spus că locuitorii Clujului nu îşi cunosc istoria. Care sunt părţile neştiute ale istoriei Clujului?
D.R.: Sunt lucruri care nu s-au spus sau scris despre istoria Clujului. Sunt părţi din istorie care nu sunt destul de cercetate şi care pot atrage interesul spre Cluj. Cum a trăit clujeanul în 1800, ce a însemnat Clujul urbanistic în secolul XIX şi care au fost procesele modernizării trăite de oameni? Care au fost conflictele între conservatori şi progresişti în organizarea urbană a Clujului? O istorie vie, care nu este cunoscută.
Rep.: Credeţi că necunoaşterea istoriei oraşului în care trăim duce la îndobitocirea noastră ca popor?
D.R.: A-ţi cunoaşte propria istorie înseamnă a-ţi cunoaşte propria devenire. Această îndobitocire, deşi este un termen dur, înseamnă o lipsă în propria ta fiinţă. Înseamnă că nu ştii cine eşti şi care sunt posibilităţile tale în a gestiona propriul prezent. Dacă nu ştiu cine sunt, nu pot să mă vând într-un fel sau mă integrez într-o anumită structură. Necunoscându-mi propria istorie, nu pot intra într-o comunicare, nu neapărat erudită, ci una interumană, cu oameni din America, din Franţa, din Germania.
Rep.: Dacă toţi românii ar avea cunoştinţe suficiente de istorie, am putea avea relaţii externe mai bune?
D.R.: Absolut! Şi relaţiile dintre noi, în înteriorul ţării, şi relaţiile cu alte popoare. Nu putem să nu ne cunoaştem propria istorie.
Tiberiu Hrihorciuc
Reporter: Care consideraţi că este contextul în care bibliotecile din România ar putea să se dezvolte? Consideraţi că în anul 2009 mai vin la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca la fel de mulţi studenţi ca în ultimii ani?
Doru Radusov: E clar că numărul studenţilor care trec pragul Bibliotecii Central Universitare în anul 2009 a scăzut faţă de anii anteriori, în contextul în care numărul studenţilor este, în general, în descreştere. Spre deosebire de anii trecuţi, de acum patru sau cinci ani, numărul studenţilor din bibliotecă a scăzut. În primul rand, o explicaţie ar fi că numărul studenţilor a scăzut, iar în al doilea rând, studenţii accesează surse electronice, internetul, care poate să suplinească nevoia de lectură. Normal că internetul nu oferă necesarul de lectură formativă, doar bibliotecile fac acest lucru, pentru că şcoala nu se poate face fără bibliotecă, iar cursurile sunt dublate de bibliografia obligatorie care se găseşte doar în asemenea locuri.
Doru Radusov: E clar că numărul studenţilor care trec pragul Bibliotecii Central Universitare în anul 2009 a scăzut faţă de anii anteriori, în contextul în care numărul studenţilor este, în general, în descreştere. Spre deosebire de anii trecuţi, de acum patru sau cinci ani, numărul studenţilor din bibliotecă a scăzut. În primul rand, o explicaţie ar fi că numărul studenţilor a scăzut, iar în al doilea rând, studenţii accesează surse electronice, internetul, care poate să suplinească nevoia de lectură. Normal că internetul nu oferă necesarul de lectură formativă, doar bibliotecile fac acest lucru, pentru că şcoala nu se poate face fără bibliotecă, iar cursurile sunt dublate de bibliografia obligatorie care se găseşte doar în asemenea locuri.
Rep.: Au început să apară bibliotecile digitale...
D.R.: Există şi am început şi noi să avem o bibliotecă digitală, care poate fi consultată online. Noi am acordat prioritate digitizării publicaţiilor periodice şi, alături de acestea, apar cărţi tipărite şi în format digital şi în format clasic, care pot fi consultate la bibliotecă.
Rep.: Aveţi în plan, pe viitor, extinderea bibliotecii digitale?
D.R.: E clar, noi avem un laborator de digitizare care lucrează şi care, în anii următori, va fi dezvoltat. E un colectiv de patru-cinci oameni. El se dezvoltă pe măsura posibilităţilor. Noi avem deocamdată o aparatură de digitizare, pe care am achiziţionat-o în anii precedenţi. Cu ajutorul acesteia, digitizăm fondul de periodice, reviste şi publicaţii. În fond, punem în valoare, prin forma digitală, un acces mai larg la aceste publicaţii şi protejăm fondul publicaţiilor unicat. Publicaţiile unicat sunt numai la Cluj , nici la Bucureşti, nici la Suceava şi nici la Budapesta. Suntem în curs de a transfera pe suport electronic aproximativ 20 de publicaţii periodice şi, desigur, fondurile patrimoniu.
Rep.: Într-o perioadă mai lungă de timp, în zeci de ani, credeţi că toată arhiva BCU va putea fi transferată pe suport electronic?
D.R.: Bineînţeles. Acest proces va creşte şi va acoperi foarte multe domenii.
Rep.: Care sunt cele mai vechi cărţi pe care le aveţi în arhiva dumneavoastră?
D.R.: Cele mai vechi cărţi sunt câteva incunabule din secolul 15, din care avem câteva zeci, chiar rarităţi europene. Ele sunt şi cele mai valoroase cărţi tipărite.
Rep.: Cam cât de valoros este patrimoniul BCU?
D.R.: Valoarea patrimoniului se schimbă, se reevaluează conform cotei de piaţă. Valoarea bibliotecii este destul de reprezentativă. BCU din Cluj este cea mai mare bibliotecă universitară din ţară, este a doua ca mărime şi structură de patrimoniu după Biblioteca Academiei din Bucureşti. Este cea mai mare bibliotecă din zonă, mai mare decât bibliotecile universitare din Budapesta, Bratislava, Varşovia. Avem o poziţie destul de importantă în această parte a Europei.
Rep.: Care sunt atuurile pe care le aveţi în lupta cu celelalte biblioteci din ţară şi cum încercaţi să faceţi din Bibilioteca Centrală Universitară numărul unu?
D.R.: Competiţia noastră este cea a lecturii formative, a lecturii care se leagă de învăţământ. Acesta este atuul bibliotecii din Cluj. Ca număr de cititori, ca frecvenţă a cititorilor, este prima.
Rep.: Cum încercaţi să atrageţi studenţii, aveţi programe speciale pentru a aduce oamenii la bibliotecă?
D.R.: Prin condiţiile oferite. Dacă oferi studentului condiţii de lectură optime, el continuă să vină la BCU. Am instalat accesul la internet direct din sălile de lectură. El vine cu laptopul şi poate să acceseze internetul. Are acces la bazele de date abonate numai din interiorul universităţii sau a campusului. Tot ce se tipăreşte intră şi în biblioteca noastră şi le dăm spre lectură. Un alt serviciu pe care îl punem la dispoziţie este sala multimedia, prin care oferim acces la reviste electronice full text. Încercăm să achiziţionăm şi cărţi noi sau străine, însă bugetul este destul de precar în acest an.
Rep.: De câţi bani aţi avea nevoie în acest an pentru a pune la dispoziţie studenţilor cărţile necesare?
D.R.: Nu avem suficientă susţinere din partea autorităţilor, iar noi nu avem bugetul necesar pentru a achiziţiona cărţi la nivelul la care am făcut-o anul trecut. Bugetul de care avem nevoie se ridică la nivelul sutelor de mii de euro lunar, pentru a achiziţiona cărţi româneşti şi străine.
Rep.: Bibilioteca Centrală Universitară din Cluj are o colecţie importantă de ziare, reviste şi periodice. Care este cea mai importantă piesă din această colecţie?
D.R.: Ziarele sunt româneşti, maghiare şi germane. Foaie pentru inimă, minte şi literatură şi Gazeta de Transilvania sunt cele mai citite şi le-am pus la dispoziţie şi pe internet.
Rep.: Aţi afirmat că Traian Băsescu mai trebuie să înveţe istorie. Consideraţi că politicienii care ne guvernează în prezent au suficiente cunoştinţe de istorie pentru a ne conduce ţara?
D.R.: Nu intru în aceste discuţii. Toată lumea trebuie să înveţe istorie. Hermuth Kohl a fost istoric, Gunter Verheugen este istoric. Vasile Puşcaş este istoric. Guvernanţii noştri au consilieri care ştiu foarte bine ce înseamnă să cunoşti istoria. Poţi înţelege foarte bine prezentul, înţelegând istoria.
Rep.: Sunteţi specialist în istorie orală, un domeniu care nu este atât de cunoscut. Ce înseamnă, de fapt, istoria orală?
D.R.: Istoria orală este istoria trăită şi povestită de oameni, este istoria martorilor şi participanţilor la marile evenimente istorice sau a celor care au cunoştinţe orale intermediare despre anumite evenimente. Este cea mai veche şi cea mai democratică formă de istorie, pentru că aici ţinem cont de evenimentele trăite de oamenii „mici”. În istoria orală nu se ţine cont de relatările personalităţilor, ci de părerea omului de rând despre marile evenimente.
Rep.: Nu consideraţi că acest tip de mărturii poate fi schimbat sau deteriorat în timp?
D.R.: Sigur, mărturiile orale au o mare subiectivitate, pentru că vorbim despre percepţia individuală, a cetăţeanului, asupra unui eveniment. Chiar dacă sunt contestabile, mărturiile orale trebuie confruntate pentru a da gradul de verosimilitate, de autenticitate asupra anumitor fapte. Vă dau un exemplu: ce s-ar fi putut şti despre rezistenţa anti-comunistă din munţi, dacă nu-i intervievam pe cei care au participat la aceste evenimente? Arhivele nu păstrează aceste lucruri, arhivele păstrează doar o versiune oficială a istoriei impusă de Partidul Comunist. Arhivele păstrează doar o istorie a învingătorilor, însă există şi o istorie a învinşilor.
Rep.: Istoria Clujului este una extrem de interesantă, dar, din păcate, extrem de puţin cunoscută publicului larg. Credeţi că nu mai interesează pe nimeni istoria? Nu mai este importantă istoria pentru români şi, în special, pentru clujeni?
D.R.: Nu putem spune că există un dezinteres pentru o istorie locală. Istoria Clujului cuprinde părţi necunoscute care trebuie ştiute. Oamenii se vor reîntoarce la istorie, pentru că, într-o epocă a omogienizării identităţii, căutarea originilor va fi impusă de această presiune a globalizării. Omul îşi pune întrebarea: sunt în Europa, dar de unde vin eu, cine sunt eu? Care este marca identităţii mele comunale, familiale, naţionale, etnice? Omul îşi va pune aceste întrebări din cauza crizei de identitate care poate să se petreacă în epoca globalizării. Necunoscând istoria şi necunoscând cum am ajuns să fim ceea ce suntem astăzi, nu ne vom putea înţelege şi calităţile. Nu putem fi particulari într-o Europă care caută particularităţile sale. Nu pot să îmi vând turismul fără să cunosc istoria. Turismul este feminin în ziua de astăzi.
Rep.: Cum aţi vinde turismul în România? Cât de importantă este istoria unei ţări când vrei să aduci turişti în acea zonă?
D.R.: În România există, în primul rând, un turism natural şi un turism cultural. Lumea trebuie să cunoască ce este particular României şi cum explicăm această particularitate. Nu explicăm că munţii noştri au vârfurile drepte sau că podişurile noastre sunt cum sunt, ci faptul că oamenii de aici au fost şi au devenit ceea ce sunt datorită unei evoluţii cultural-istorice. Fundamentarea culturală a turismului este, în mare parte, una istorică.
Rep.: Aţi spus că locuitorii Clujului nu îşi cunosc istoria. Care sunt părţile neştiute ale istoriei Clujului?
D.R.: Sunt lucruri care nu s-au spus sau scris despre istoria Clujului. Sunt părţi din istorie care nu sunt destul de cercetate şi care pot atrage interesul spre Cluj. Cum a trăit clujeanul în 1800, ce a însemnat Clujul urbanistic în secolul XIX şi care au fost procesele modernizării trăite de oameni? Care au fost conflictele între conservatori şi progresişti în organizarea urbană a Clujului? O istorie vie, care nu este cunoscută.
Rep.: Credeţi că necunoaşterea istoriei oraşului în care trăim duce la îndobitocirea noastră ca popor?
D.R.: A-ţi cunoaşte propria istorie înseamnă a-ţi cunoaşte propria devenire. Această îndobitocire, deşi este un termen dur, înseamnă o lipsă în propria ta fiinţă. Înseamnă că nu ştii cine eşti şi care sunt posibilităţile tale în a gestiona propriul prezent. Dacă nu ştiu cine sunt, nu pot să mă vând într-un fel sau mă integrez într-o anumită structură. Necunoscându-mi propria istorie, nu pot intra într-o comunicare, nu neapărat erudită, ci una interumană, cu oameni din America, din Franţa, din Germania.
Rep.: Dacă toţi românii ar avea cunoştinţe suficiente de istorie, am putea avea relaţii externe mai bune?
D.R.: Absolut! Şi relaţiile dintre noi, în înteriorul ţării, şi relaţiile cu alte popoare. Nu putem să nu ne cunoaştem propria istorie.
Tiberiu Hrihorciuc
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
- Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj publicat în data de 29-09-2008
- Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
- Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
- Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008
Articol vizualizat de 1733 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.