4 iulie, ziua nationala a Statelor Unite
În momentul când apare acest număr din Gazeta, americanii, care nu se sfiesc să-şi afirme patriotismul, vor sărbători Ziua independenţei, ce marchează momentul naşterii statului de peste Atlantic. Statele Unite a fost prima colonie engleză care s-a emancipat de sub dominaţia Coroanei britanice. Aceasta nu a împiedicat-o ca, ulterior, să fie un aliat credincios al Marii Britanii, cum se întâmplă şi în momentul de faţă. Este de necontestat că SUA a contribuit aproape decisiv – după al Doilea Război Mondial – la destrămarea Imperiului britanic, iar, cu prilejul crizei Suezului din 1956, au avut poziţii total divergente cu prietenul lor cel mai bun, dar bazele relaţiilor dintre aceste două ţări nu au fost afectate în mod esenţial.
În perioada comunistă, citeam cu nesaţ Hemingway şi Faulkner, dar şi scriitori remarcabili din secolul XIX, ca Mark Twain. Când au apărut pe ecranele româneşti westernele şi filmele poliţiste americane a fost o adevărată bucurie pentru cinefili. Îmi aduc aminte că primele contacte cu America le-am avut la vreo 10-11 ani, când un unchi din Baia Mare mi-a arătat două reviste, Life – mi se pare, primite de acesta de la un coleg de liceu fugit în SUA. Am rămas copleşit de imaginile ce le conţineau. Era acolo o cu totul altă lume decât cea pe care o cunoşteam. Nu mi-am putut închipui că pe suprafaţa Pământului se găseşte un spaţiu atât de fascinant. Nu am îndoieli că cei de la noi care, uneori riscându-şi viaţa, au ajuns pe Pământul făgăduinţei, întâmpinaţi la intrare de Statuia Libertăţii, dacă au avut sănătate şi au dorit să muncească, cu siguranţă s-au realizat, cel puţin din punct de vedere material.
Ulterior, imaginea marii ţări s-a mai retuşat. Am aflat despre discriminarea rasială, inclusiv de Ku Klux Klan, de violenţă, gangsteri şi droguri, de inegalităţi economice copleşitoare. Aceasta nu din izvoare comuniste, ci din surse americane (literatură, media şi film), pe deplin credibile.
Nici politica externă americană nu mi se pare fără reproş. Intervenţia în Irak continuu să o consider greşită, aducând mai mult rău decât bine. Aş dori ca viitorul să mă dezmintă, dar până acum nu am motive serioase să-mi schimb opinia. Metodele „neconvenţionale” de interogare a celor suspecţi de terorism au fost o altă piatră de moară pentru imaginea statului american. Nu ar trebui să omitem nici împrejurarea că actuala criză generalizată economică s-a declanşat în SUA, datorită unor deficienţe de reglementare în acordarea creditelor, determinând pericolul falimentării întregului sistem bancar. În acest climat au apărut escroci ca Madoff, care au afectat atâţia depunători, nu numai în SUA, ci în întreaga lume. Am pomenit toate acestea ca să nu fiu bănuit că am o reprezentare idilică a singurei superputeri mondiale, deşi, în viitor , ecuaţia de putere s-ar putea modifica, în perspectiva dezvoltării Chinei, Japoniei şi Indiei.
America însă, fără discuţie, a făcut enorm pentru cauza libertăţii şi constituie pilonul securităţii noastre naţionale.
Nu vreau să fiu patetic, dar este indiscutabil că România are acum poziţia cea mai sigură – pe plan internaţional – în toată istoria ei, tocmai fiindcă facem parte din Lumea Liberă şi suntem aliaţi fideli ai Statelor Unite.
Aşa fiind, în acest moment aniversar să facem şi noi urarea: „God bless America!”
1 iulie 2009
Adrian Man
Pentru români, care au trăit în speranţa deşartă că „vin americanii”, America a reprezentat un ideal de libertate şi bunăstare, dar, cum spunea Blaga, „orice ideal transpus în practică reprezintă un înger căzut”. Americanii au venit în România, dar după ce sistemul comunist s-a prăbuşit din interior, fără ca ei să tragă un foc de armă, iar contactul cu lumea de dincolo de ocean ne-a adus şi dezamăgiri. Nu putem omite constatarea că, într-un interval de timp de mai puţin de două secole, civilizaţia şi cultura americană au adus un aport uriaş la dezvoltarea tehnologică şi artistică a lumii. Nu cred că un telespectator obişnuit şi-ar putea închipui frecventarea programelor TV, fără ca această operaţie să excludă măcar un film sau un serial american.
În perioada comunistă, citeam cu nesaţ Hemingway şi Faulkner, dar şi scriitori remarcabili din secolul XIX, ca Mark Twain. Când au apărut pe ecranele româneşti westernele şi filmele poliţiste americane a fost o adevărată bucurie pentru cinefili. Îmi aduc aminte că primele contacte cu America le-am avut la vreo 10-11 ani, când un unchi din Baia Mare mi-a arătat două reviste, Life – mi se pare, primite de acesta de la un coleg de liceu fugit în SUA. Am rămas copleşit de imaginile ce le conţineau. Era acolo o cu totul altă lume decât cea pe care o cunoşteam. Nu mi-am putut închipui că pe suprafaţa Pământului se găseşte un spaţiu atât de fascinant. Nu am îndoieli că cei de la noi care, uneori riscându-şi viaţa, au ajuns pe Pământul făgăduinţei, întâmpinaţi la intrare de Statuia Libertăţii, dacă au avut sănătate şi au dorit să muncească, cu siguranţă s-au realizat, cel puţin din punct de vedere material.
Ulterior, imaginea marii ţări s-a mai retuşat. Am aflat despre discriminarea rasială, inclusiv de Ku Klux Klan, de violenţă, gangsteri şi droguri, de inegalităţi economice copleşitoare. Aceasta nu din izvoare comuniste, ci din surse americane (literatură, media şi film), pe deplin credibile.
Nici politica externă americană nu mi se pare fără reproş. Intervenţia în Irak continuu să o consider greşită, aducând mai mult rău decât bine. Aş dori ca viitorul să mă dezmintă, dar până acum nu am motive serioase să-mi schimb opinia. Metodele „neconvenţionale” de interogare a celor suspecţi de terorism au fost o altă piatră de moară pentru imaginea statului american. Nu ar trebui să omitem nici împrejurarea că actuala criză generalizată economică s-a declanşat în SUA, datorită unor deficienţe de reglementare în acordarea creditelor, determinând pericolul falimentării întregului sistem bancar. În acest climat au apărut escroci ca Madoff, care au afectat atâţia depunători, nu numai în SUA, ci în întreaga lume. Am pomenit toate acestea ca să nu fiu bănuit că am o reprezentare idilică a singurei superputeri mondiale, deşi, în viitor , ecuaţia de putere s-ar putea modifica, în perspectiva dezvoltării Chinei, Japoniei şi Indiei.
America însă, fără discuţie, a făcut enorm pentru cauza libertăţii şi constituie pilonul securităţii noastre naţionale.
Nu vreau să fiu patetic, dar este indiscutabil că România are acum poziţia cea mai sigură – pe plan internaţional – în toată istoria ei, tocmai fiindcă facem parte din Lumea Liberă şi suntem aliaţi fideli ai Statelor Unite.
Aşa fiind, în acest moment aniversar să facem şi noi urarea: „God bless America!”
1 iulie 2009
Adrian Man
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- România pierde pe mâna magistratilor publicat în data de 14-10-2008
- România, în topul celor mai vulnerabile tari publicat în data de 14-10-2008
- Interceptarile ilegale, o moda în România publicat în data de 14-10-2008
- Starea justitiei în România publicat în data de 14-10-2008
- Bulgaria si România, cele mai sarace tari ale UE publicat în data de 16-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 879 ori
Înapoi
Reportaje video
Incredibil! Un poliţist trage intr-un cameraman amator
Un cameramam si-a filmat propria moarte
VEZI DIN CE ACIDENT AVIATIC S-AU SALVAT TOTI PASAGERI
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii