„Traian Băsescu este vinovatul principal, pentru că el a dus la această izolare a României”. „În dosarul Zambaccian II eram acuzat că am piscină pe bloc şi s-a dovedit că era, de fapt, o cadă de baie şi că am un buncăr, care era, de fapt, adăpostul ALA într-un bloc de mai mult de trei etaje”. „Război şi pace” este formula care dă imagine acestei coaliţii”, a declarat, în exclusivitate pentru Gazeta de Cluj, fostul premier al României, Adrian Năstase.

Reporter: Grupul de la Cluj, aşa cum se poate vedea, a dispărut aproape în totalitate din PSD. Vă pare rău după acest „Grup”? Erau/sunt necesare măsurile propuse de membrii acestui grup pentru PSD?
Adrian Năstase: Orice partid are nevoie de revalidare, de refondare din punct de vedere al ideilor, al doctrinei. De aceea, punerea în discuţie a unor teme este extrem de importantă. În ceea ce priveşte ideea unor grupuri care vin şi stabilesc direcţia în paralel cu ceea ce este dezbaterea din leadership-ul partidului, am unele rezerve, pentru că această chestiune poate să complice lucrurile. În alte partide există măsuri care se conturează în congrese, iar după aceea ideea care câştigă impune direcţia. Nu poţi avea, în acelaşi timp, un ledership politic şi un fel de grup de cenzură ideologică. Eu cred că, dintr-un anumit punct de vedere, faptul că aceste idei au venit pe formula unui grup oarecum separat, care nu era neapărat integrat în partid şi care părea cumva că dă sfaturi de la catedră, a creat o anumită nemulţumire în interiorul partidului. Pe de altă parte, multe dintre comentariile lor, multe dintre ideile lor, după părerea mea, erau extrem de interesante şi ar fi fost foarte utile în dezbaterea internă din partid. De aceea, eu cred că platforma pe care au folosit-o colegii mei din acest grup nu a fost tocmai cea mai potrivită. E adevărat că ea a venit, cumva, pe o anumită frustrare pe faptul că PSD nu a acordat suficientă atenţie unor probleme specifice Ardealului.
Reporter: Care credeţi că este motivul principal pentru care a dispărut acest grup?
A.N.: Ar trebui să îl citez pe Traian Băsescu: pentru că s-a dezamăgit pe el însuşi. Practic, grupul ca atare a încercat să propună, după părerea mea, o anumită direcţie în acţiunea politică a partidului şi nu a reuşit. Au apărut unele probleme personale la unii dintre membrii grupului. Pe urmă, partidul a avut alte priorităţi. Lipsa de participare la nivelul conducerii partidului a dus iar la o separare a ceea ce se întâmpla la Bucureşti şi ceea ce se scria în gazete, la Cluj. Cred că toate aceste lucruri împreună au dus la o fărâmiţare şi chiar la o disoluţie într-o anumită măsură a grupului. Fiecare dintre membrii lui a avut anumite priorităţi în anii care au urmat şi în plan profesional. Sigur, ei sunt cei care pot da răspunsurile corecte la aceste întrebări.

Reporter: Se pare că această „Coaliţie pentru guvernare” nu aduce nimic bun pentru ţară. Cel puţin aşa arată o imagine de ansamblu în domeniul financiar şi nu numai. E de vină criza economică mondială? E de vină PDL? PSD?

A.N.: Eu am fost împotriva acestei formule de guvernare, după cum ştiţi, dintr-o raţiune foarte simplă: nu cred că poate să existe o formulă de guvernare eficientă sub Traian Băsescu. Uitaţi-vă la ce s-a întâmplat cu coaliţia de guvernare PNL-PDL. Aceleaşi probleme. Pentru că, practic, şi atunci şi acum,Traian Băsescu vrea să fie dirigintele guvernului, vrea să fie prim-ministru. Remarcaţi ce s-a întâmplat la Ministerul Transporturilor. A venit, a intrat peste ministru, a spus cum aduce el bani pentru proiectele de infrastructură. Acestea sunt treburile Guvernului, până la urmă. În condiţiile acestea, sigur că apar nemulţumiri. În momentul în care vii în şedinţele Guvernului neinvitat, critici unii dintre miniştri PSD, faci conferinţă de presă la Guvern. Nu este un dialog dorit. Perioada de după 2004 a fost o perioadă mai puţin înţeleaptă. În 2004, noi am lăsat un nivel de creştere economică de 8,5% şi un nivel al deficitului bugetar de 1,5%. Era o economie sănătoasă, puternică şi, în mod normal, era momentul foarte bun pentru a fi făcut un efort deosebit pentru dezvoltarea infrastructurii. Gândiţi-vă ce ar fi însemnat să avem acum încă două unităţi nucleare la Cernavodă. Avem două, preţul energiei acolo este aproape jumătate din preţul la cărbune. Dacă am fi ştiut să facem aceste lucruri, dacă nu am fi pierdut aceşti ani, cred că ne-am fi găsit într-o situaţie mai bună în momentul în care au apărut elementele acestea de criză. Vinovatul pentru această situaţie nu este doar unul, ci este un cumul de factori. Situaţia în care a guvernat Alianţa D.A., fie în formulă combinată, fie individual. Apoi, cred în continuare că Traian Băsescu este vinovatul principal, pentru că el a dus la această izolare a României, la stigmatizarea României. În momentul în care distrugi relaţiile cu Rusia, cu Ucraina, cu Republica Moldova, în momentul în care, practic, la Bruxelles nu mai contezi, este clar că şi efectele economice se produc. Exporturile merg şi ele spre zonele pe care ştii să le încurajezi. În perioada 2000-2004, am avut aproape zece vizite oficiale în Germania şi au fost alte zece vizite din Germania, la nivel de cancelar, în România. În vara anului 2004, eu mergeam la Casa Albă. În perioada aceea, veneau prim-miniştrii în România în fiecare săptămână. Acum, România este practic izolată. În aceste condiţii, sigur că noi nu mai ştim să încurajăm exporturile. Fără productivitate, fără investiţii, fără export, nu avem cum să susţinem salarii mai mari. Până la urmă, noi discutăm despre funcţionarea economiei. Economia, încetul cu încetul, dispare, speculaţiile nu mai merg. Sper că cei care vor veni, vor trebui să se gândească la problemele economiei.

Reporter: De ce nu acceptaţi să se înceapă urmărirea penală împotriva dvs.? Spuneţi că nu aveţi nimic de ascuns, dar „vă ascundeţi” în spatele imunităţii parlamentare. De ce?
A.N.: Eu am un dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde m-am prezentat în faţa instanţei şi procesul continuă în legătură cu afişele şi pixurile din 2004. Sunt 972 de martori în proces. În următorii zece ani, probabil se vor face audieri şi vom discuta despre pixurile din campania electorală, în condiţiile în care eu nu am semnat nicio hârtie şi nici nu puteam, de altfel. Iată un dosar în care, în mod evident, nu mă ascund în spatele imunităţii parlamentare. Am două dosare care, în momentul de faţă, sunt la DNA pe baza unei decizii a Parlamentului de a se începe urmărirea penală. Şi eu am cerut acest lucru. Este vorba despre un dosar Zambaccian şi despre un dosar Melinescu. În dosarul Melinescu sunt acuzat că am dat mită printr-o hotărâre de Guvern, numind pe cineva într-un anumit post. Este absolut incredibil, poate că va fi o premieră mondială. Este un dosar de băşcălie, dar avocaţii mei sunt în fiecare zi acum la DNA şi participă la audierile respective. În celălalt dosar sunt doi procurori care fac audieri în paralel. Şi iată, fără  imunitate, sunt acolo avocaţii, urmăresc audierile. Un dosar era, de fapt, o speţă civilă între mine şi constructor care s-a transformat în nu ştiu câte dosare penale. În mod aberant. Este o hărţuire politică, pentru că lucrurile acestea au fost începute în 2002 de către Traian Băsescu, care a dat ordin să se dărâme organizarea de şantier în Zambaccian. Există un al patrulea dosar, tot Zambaccian, în care eram acuzat că am piscină pe bloc şi s-a dovedit că era, de fapt, o cadă de baie şi că am un buncăr, care era, de fapt, adăpostul ALA într-un bloc de mai mult de trei etaje. Dosarul acesta a fost examinat în Parlament în comisia juridică. Au fost ore întregi de audieri. Comisia a considerat că este vorba despre o făcătură de dosar şi Parlamentul a decis, anul trecut, în august, că nu trebuie începută urmărirea penală. După câteva luni, la cererea PDL, Curtea Constituţională a modificat cvorumul cu care se luau deciziile Parlamentului. Procurorul general, la instrucţiunile lui Traian Băsescu, a trimis încă odată cererea pentru acelaşi dosar, să se revoteze, cerând aplicarea retroactivă a deciziei Curţii Constituţionale, în condiţiile în care articolul 147 din Constituţie spune că deciziile se aplică doar pentru viitor. Colegii mei au considerat că este o problemă de principiu pentru că, dacă era acceptat acest lucru, ar fi trebuit revotate vreo 600 de hotărâri. Deci, votul care s-a dat acum în Parlament a fost în legătură cu inadmisibilitatea unei astfel de cereri din partea unei persoane incompetente care este incapabilă să citească articolul 147 din Constituţie.

Reporter: Faptul că PSD este la guvernare va fi un plus sau un minus pentru alegerile prezidenţiale, având în vedere situaţia actuală despre care vorbeam mai devreme?
A.N.: După părerea mea, este în mai mare măsură un minus decât un plus. Elementele de progam, ideile pe care în campania electorală le va susţine candidatul nostru, Mircea Geoană, în măsura în care noi suntem la guvernare, vor primi un răspuns care va fi simplu: dacă aveţi ideile clare, de ce nu le puneţi în aplicare acum. Aceasta este problema cea mai importantă. Pe de o parte, în condiţiile în care premierul nu este al nostru, preşedintele nu este al nostru, ministerele economice nu sunt ale noastre, chiar dacă avem destule idei, organizăm dezbateri, nu le putem pune în aplicare pentru că direcţia generală este dată de PDL. Nici nu poţi să vii să spui: aceste idei sunt valabile, sunt puternice, pentru că formal eşti în guvern, deci, practic, ar trebuie să poţi impune aceste idei.

Reporter: Din partea PSD pentru alegerile prezidenţiale va candida Mircea Geoană. V-aţi fi dorit să fiţi dvs. în locul lui? Este Geoană un politician bun pentru a ocupa funcţia de şef al statului? Daţi-ne trei motive pentru care Geoană ar trebui să fie preşedinte.  

A.N. : Da. Chiar îmi doream să candidez. Dar, în condiţiile în care PSD este la guvernare, nu cred că aş fi avut cum să îmi prezint un program, o variantă alternativă, diferită de Traian Băsescu. Mi-ar fi fost foarte greu. Pe de altă parte, şi în 2004 cel care a candidat a fost preşedintele partidului. Mi se pare normal, într-un fel, ca persoana care candidează acum să fie preşedintele partidului. Altfel, repet, nu aveam niciun fel de problemă, chiar m-aş fi bucurat să particip la o competiţie elctorală din nou cu Traian Băsescu pentru a spune nişte lucruri pe care, din păcate, nu le-am spus la momentul potrivit şi cred că am greşit din acest motiv. S-au pierdut, din păcate, patru-cinci ani pentru ţară în scandaluri, în haos. Este, într-un fel, şi vina mea. Poate că nu am reuşit să explic destul de clar nişte lucruri pe care le-am făcut şi unele lucruri pe care vroiam să le fac. Primul motiv pentru care Mircea Geoană ar trebui să fie preşedinte ar fi că nu are această aplecare pentru dezordine, scandal, haos şi răzbunare. Al doilea motiv este acela că are mai multă experienţă externă, iar România nu mai este o ţară izolată acum. Este o ţară care, în mare măsură, depinde de relaţiile externe. Apoi, a învăţat foarte mult în aceşti ani şi sunt convins că ar şti să lucreze mult mai bine cu Guvernul viitor decât o face acum Traian Băsescu.
 
Reporter: Cum merge „colaborarea” dintre PSD şi PDL? Mai ales după ultimele „adresări” ale colegilor dvs. de partid faţă de partenerii de guvernare?

A.N.: Foarte ciudat. Coaliţia funcţionează pe principiul acordeonului. Lunea dimineaţa este pace, după aceea încep conflictele, la sfârşitul săptâmănii este războiul, după care, din nou, lunea este pace. Probabil „Război şi pace” este formula care dă imagine acestei coaliţii. Trebuie să recunosc, pe de altă parte, că deseori colegii noştri se înţeleg destul de bine pe anumite chestiuni concrete. Problema care se pune este că, foarte des, nervozitatea porneşte prin faptul că unele dintre înţelegeri nu se respectă. Poate cu bună credinţă, din cauza unor condiţii legislative, alteori însă, se pare, cu rea credinţă. Eu cred că acesta este un punct slab şi pentru noi şi pentru ei. Oamenii ne vor judeca şi pe noi şi pe ei pentru faptul că, după şase luni, discutăm în continuare despre persoane. Sunt numite unele persoane care nu întotdeauna sunt cele mai competente. Ne vor judeca negativ şi în perspectiva alegerilor. Şi la alegerile europarlamentare am avut un anumit tip de ecou, atât  în prezenţa slabă la vot, cât şi în voturile care cresc la extreme pe zonele pe care eu le-aş numi rezervoare care preiau nemulţumirea cetăţenilor faţă de guvernare.

Reporter: Există voci în PSD care cer ieşirea de la guvernare. Dvs. ce susţineţi: o guvernare alături de un partid de doctrină total opusă, cu riscuri, sau ieşirea de la guvernare? Vi s-ar părea mai viabilă o alianţă cu PNL?

A.N.: Eu am fost de la început împotriva participării la guvernare. Cred că, pentru alegerile prezidenţiale, mesajul nostru ar fi mai puternic dacă nu am fi la guvernare. Dintr-un anumit punct de vedere, cred că soluţia aceasta s-ar impune. Pe de altă parte, este adevărat că structura Parlamentului care, până la urmă, trebuie să dea un vot pentru un Guvern de o culoare sau alta, ne duce la nevoia de coaliţie. Cred că, în măsura în care Traian Băsescu nu va mai fi preşedintele României, şi sper ca acest lucru să se întâmple, atunci vom reuşi să dăm, din nou, valoare postului de prim-ministru. Să nu mai fie doar o umbră a preşedintelui. Într-o astfel de formulă, nu vor mai exista suspiciunile între partide şi s-ar putea organiza altfel guvernarea. Când ne gândim la viitor, ar trebui, dacă avem măcar un anumit dram de speranţă, să gândim acest viitor în alţi termeni decât situaţia de acum cu Traian Băsescu la Cotroceni. Şi atunci, eu cred că cea mai bună formulă de guvernare ar fi una chiar minoritară cu un anumit sprijin parlamentar, pe modelul guvernării noastre din 2000-2004. Pe de altă parte, trebuie să te asiguri că în Parlament vei avea aliaţi. Altfel, e un război pe care îl pierzi în fiecare zi. La limită, dacă ar fi de ales între PDL şi PNL, în mod cert aş alege partidul lui Crin Antonescu şi nu partidul lui Traian Băsescu.

Reporter: Care credeţi că este principalul „motiv” pentru care România a intrat în criză? Putea fi evitată această criză economică? Există soluţii viabile pentru a scăpa de ea? Care sunt soluţiile pe care le propuneţi dvs.?

A.N.: În 2000, când am câştigat alegerile, economia scăzuse cu 12%. Doi ani ne-am chinuit să aducem lucrurile la nivelul anului 1996. Ştim să facem aceste lucruri. Ştim să strângem cioburile. Din păcate, am învăţat să avem o anumită experienţă în a pune ordine în guvernare. Noi lucrăm acum la un program de repornire a economiei cu diferite idei care să stea la baza programului pentru campania prezidenţială a lui Mircea Geoană. Nu am să intru în detalii. Este programul lui şi el trebuie să îl prezinte. Ceea ce pot să vă spun este că lucrăm foarte serios la aceste proiecte şi sunt convins că ideile pe care le vom aduce vor putea servi pentru a pune din nou ţara pe roate.

Reporter: Social-democraţii clujeni nu mai reprezintă, de când cu „Grupul de la Cluj”, mare lucru prin structurile partidului. Ce are „centrul” cu Ardealul? De ce sunt daţi la o parte clujenii?

A.N.: Nu aş spune că sunt daţi la o parte. Ei au avut un rol foarte important. În momentul în care membrii grupului de la Cluj s-au retras, a rămas un vid care nu a mai fost acoperit cu o altă garnitură de lideri. Este un proces inevitabil în care, după retragerea acestor lideri, fie ei se vor reimplica, fie vor veni alţi lideri care vor participa. S-a creat o anumită relaţie mai tensionată într-un anumit moment şi aici a apărut această situaţie.

Reporter: Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru cele două coduri. A fost o decizie înţeleaptă? Riscă să fie dizolvat  Guvernul PSD-PDL din cauza acestei decizii?

A.N.: Nu riscă. Nu a existat masă critică, pentru că nu s-a depus o moţiune de cenzură. E o aiureală, bineînţeles, tot ce s-a întâmplat. Până la urmă, nu a mai fost o asumare propriu-zisă a Guvernului pentru aceste coduri. S-au discutat în Parlament câteva săptămâni, după care Guvernul a preluat acest text şi l-a readus ca şi când ar fi fost proiectul propriu. Este un text mai bun, dar nimeni nu a înţeles de ce trebuia făcută acum această asumare, în condiţiile în care cele două coduri intră în vigoare la 1 ianuarie 2011. Şi mai pun o întrebare: Gândiţi-vă că s-ar fi asumat răspunderea pe textul iniţial. La acel text au fost acceptate câteva mii de modificări. Ce s-ar fi întâmplat dacă intra în vigoare formula iniţială, propusă de Traian Băsescu? Ori aşa, cel puţin, avem codurile cu câteva mii de modificări care s-au făcut în Parlament. Asta ce înseamnă? Că primul text era varză! Era bine?

Simona Curcian

Imagini:

Alte articole pe aceeaşi temă

• ''Exista potential pentru zboruri gen Cluj – Napoca – New York'' publicat în data de 29-09-2008
• Mai multe locuri de munca si mai putini someri în Cluj  publicat în data de 29-09-2008
• Alianta PSD-PC îsi spune cuvântul la Cluj publicat în data de 04-10-2008
• Un nou pericol pentru Cluj, “dumpingul social” publicat în data de 11-10-2008
• Locuinţele din Cluj se înmulţesc ca ciupercile după ploaie publicat în data de 11-10-2008

Tag-uri

Cluj

Comentarii