Marius Porumb: “Nu avem si nici n-o sa avem premii Nobel”
“Monumentele au suferit îngrozitor în ultimii 16 ani”. “Din 29.000 de monumente istorice, câte avem noi, 30 sunt pe lista patrimoniului mondial. “Publicul are prea puţin apetit faţă de istorie şi problemele culturale”. “Din cauza Internetului, tirajele sunt mult mai mici în prezent”. “Cluj nu are niciun monument care ar putea să fie propus pe lista patrimoniului mondial”, a declarat într-un interviu acordat Gazetei de Cluj, Marius Porumb, membru titular al Academiei Române şi director al Institutului de Arheologie şi Istoria Artei.
Rep.: Consideraţi că, în condiţiile actuale, există posibilitatea unirii României cu Basarabia? Condiţiile globalizării, ale politicilor UE pot facilita acest lucru?
M.P.: O intrare a Basarabiei în Europa ar însemna foarte mult. Relaţiile ar fi altele, pentru că atunci graniţa devine mai formală decât în cazul de faţă. Putem spune că în Europa aproape nu există graniţe. Desigur că există legi specifice pentru fiecare ţară, dar asta este altceva. Ar fi nevoie de aşa ceva pentru că se circulă foarte mult între România şi Basarabia. Dacă va intra Basarabia în Europa, nu va mai exista tendinţa de a veni din Basarabia în România şi a rămâne aici. Condiţiile vor fi la fel, iar circulaţia va fi şi inversă. Cu toate acestea, cred mai cu seamă într-o circulaţie dintre Basarabia spre noi şi nu invers.
Rep.: Gazeta de Cluj a lansat o campanie legată de vechile simboluri ale Clujului, lăsate în paragină de către autorităţile locale. De ce credeţi că aceste monumente nu au intrat în vizorul autorităţilor locale în ultimii zece, chiar 20 de ani?
M.P.: Aş pune altfel întrebarea. De ce nu se schimbă stema Clujului? Poarta de cetate cu cele trei turnuri este stema Clujului. Din punct de vedere heraldic, nu poţi pune orice pe scutul acela. Desigur, Monumentul Memorandiştilor, prezent pe actuala stemă a Clujului, este frumos, are o anumita simplitate şi e interesant. Problema este că cei care fac steme astăzi nu ştiu că aceasta trebuie reprodusă în ştampilă, pusă în antet, adică folosită în diferite acte oficiale. Din această cauză, nu este bine să se folosească foarte multe simboluri într-o stemă. Semnele heraldice, în general, trebuie să fie foarte simple şi există nişte reguli. Pe de altă parte, monumentele au fost plimbate de-a lungul timpului. Obeliscul a fost, iniţial, în piaţa centrală. Monumentul Fecioarei, care este un stâlp al ciumei, a fost şi la Biserica Sfântul Mihail în sec XVIII. Monumentele, în general, în ultimii 16 ani au suferit îngrozitor. Toate monumentele din ţară suferă de boala aceasta. Există o mentalitate greşită la noi, de exemplu, dacă ai o casă monument istoric, statul trebuie să îţi îngrijească monumentul. Nu este chiar aşa. Statul te ajută, dar nu este firesc să se ocupe de tot.
Rep.: Sunteţi membru titular al Academiei Române. Ce înseamnă pentru dumneavoastră, pentru Institutul pe care îl conduceţi, faptul că aţi fost promovat în cel mai înalt for ştiinţific al României?
M.P.: Din punctul meu de vedere, este o mare satisfacţie, pentru că înseamnă titlul cel mai înalt care se poate obţine în România la nivel ştiinţific. Înseamnă o consacrare a activităţii mele. Eu am fost un om relativ modest, dar cu performanţe. Am avut câteva cărţi şi înainte de Revoluţie. Am fost unul dintre cei mai tineri academicieni şi cel mai tânăr din domeniul ştiinţelor umaniste. În momentul în care am intrat în Academie, aveam şapte cărţi publicate. În prezent, am 25 de cărţi, deci nu am stat degeaba în Academie. Am un Institut performant, toţi oamenii din Institut sunt doctori în ştiinţe. Institutul este recunoscut ca centru de excelenţă al Academiei Române. Institutul este viaţa mea.
Rep.: Care sunt principalele performanţe pe care le-a obţinut Institutul pe care îl conduceţi?
M.P.: Institutul participă la toate lucrările mari ale Academiei. Membrii Institutului au fost co-autori la Tratatul de Istorie a României, la Istoria Transilvaniei. Colaborăm cu alte Institute, atât din cadrul Academiei Române cât şi altele, cum ar fi Institutul Cultural Român. Performanţele sunt legate şi de cercetările pe care le facem pe teren. Ne-am angajat şi pentru a elibera certificate arheologice pentru autostradă. În anii 1993 – 1998, am făcut o inventariere a localităţilor săseşti. Pregătim acum o enciclopedie a artei medievale. Vor fi aproximativ zece volume. Mulţi dintre noi conduc lucrări de doctorat. Până în prezent, eu am coordonat peste 35 de lucrări de doctorat, oameni de foarte bună calitate.
Rep.: Aţi menţionat de lucrarea Istoria Transilvaniei. Care a fost contribuţia Institutului dumneavoastră la acea lucrare şi de ce credeţi că nu este mai promovată, asta în condiţiile în care respectiva lucrare este, poate, cea mai valoroasă de acest gen scrisă vreodată?
M.P.: La ora actuală, tirajele sunt mult mai mici decât în trecut. Înainte de 1990, exista “Biblioteca pentru toţi”, care publica aproape o sută de mii de exemplare pentru romanele celebre. Din cauza Internetului, tirajele sunt mult mai mici în prezent. O mie de exemplare este deja considerat un tiraj mare. Difuzarea este, de asemenea, problematică. Acum, din cauza tirajelor mici, nu mai pot ajunge cărţile în toate librăriile din ţară. Mai mult, pe piaţă au apărut tot felul de albume diletant scrise. Din punct de vedere ştiinţific, sunt foarte multe aiureli.
Rep.: Aţi vorbit de problemele de ordin logistic. Am putea crede că oamenii nu sunt interesaţi de Istoria Transilvaniei? În manualele şcolare sunt foarte puţine informaţii despre istoria Transilvaniei, respectiv a Clujului.
M.P.: Eu nu cred că există interes pentru acest domeniu. Însă, în manualele de istorie, nu se poate intra în detalii. Oamenii ar trebui, teoretic, să ştie unde să caute, dar publicul are prea puţin apetit faţă de istorie şi problemele culturale.
Rep.: Credeţi că şi autorităţile competente, autorităţile locale, poartă o parte din vină pentru slab mediatizarea istoriei judeţului Cluj?
M.P.: Instituţiile administrative, când fac albume, le fac numai pentru protocol. Ele nu sunt pe piaţă pentru publicul larg. Eu, în toate interviurile pe care le văd la telvizor, luate de diverse persoane din mass-media, sunt întrebate nişte persoane care nu sunt deloc competente. Întreabă nişte babe care se află întâmplător pe acolo. Pe de altă parte, din cauză că televiziunea română are şi TVR Cutural, niciun jurnal nu mai promovează evenimentele culturale.
Rep: Sunteţi un specialist în artă. Cum vedeţi arta clujeană, arta românească? Unde se situează Clujul şi România pe harta mondială a artei?
M.P.: Pe plan mondial, România se situează foarte sus, pentru că Brâncuşi este considerat părintele sculpturii moderne. Cel mai important ansamblu de sculptură al lui Brâncuşi este în România. E drept că un artist mare este întotdeauna revendicat de toată lumea, dar Brâncuşi este de origine română. Trăim într-o epocă în care nu mai există practic şcoală, în înţelesul în care era în secolele XIX şi XX. Atunci puteai identifica diverse curente, din secolul XIX, respectiv XX. Astăzi, artiştii sunt de o mare diversitate şi nu mai poţi identifica un artist în funcţie de şcoală. Românii au, nativ, o anumită structură de artişti, cum e arta populară, de exemplu. Cu toate acestea, astăzi este o poluare, în primul rând vizuală, în arta populară.
Rep.: Cât de mult credeţi că se pune accent pe valoarea artei româneşti?
M.P.: A început să crească valoarea, există şi licitaţii care contribuie la această valoare. A început să fie şi o piaţă de artă, sunt foarte bine cotate lucrurile care au legătură cu vestul din arta românească, cum e cazul lui Brâncuşi. Este ca şi în cazul monumentelor de pe lista patrimoniului mondial din România. Ele nu sunt confirmate de noi, ci de UNESCO. Noi facem proupuneri de dosare. Din 29.000 de monumente istorice, câte avem noi, 30 sunt pe lista patrimoniului mondial. Sunt nişte criterii care reprezintă cel mai bine o regiune, o ţară sau un popor şi atunci nu au fost alese cele care ne-am dori noi să fie alese. Judeţul Cluj nu are niciun monument care ar putea să fie propus pe lista patrimoniului mondial. Nici Sibiul nu este pe lista patrimoniului mondial. Din România, pe lista patrimoniului mondial se află cetăţile dacice, mănăstirile din nordul Moldovei, cu picturile exterioare. Din cele peste două mii de biserici de lemn care sunt în România, pe lista patrimoniului mondial sunt opt biserici din Maramureş. Sighişoara este aleasă pentru patrimonial mondial, deşi, după părerea mea, nu merită. Cu toate acestea, Germania a susţint-o în faţa reprezentanţilor UNESCO. Un grup de cetăţi săseşti sunt, de asemenea, pe lista patrimoniului mondial pentru că au o anumită unicitate. Hurezul, o mănăstire din Oltenia este, de asemenea, pe această listă şi cam atât. Totuşi, stăm bine la acest capitol. Toate monumentele au intrat pe lista patrimoniului mondial după 1990 şi nu se pot să intre mai mult de unu, două monumente pe an, nu se acceptă mai multe.
Rep.: În momentul de faţă, România nu are un premiu Nobel. Singurul premiu Nobel obţinut de un român, George Emil Palade, este revendicat de America. De ce ne confruntăm cu această situaţie? Nu avem şanse să obţinem un astfel de premiu? Este prea politizat evenimentul?
M.P.: Nici nu o să avem premii Nobel. Se întâmplă şi greşeli în acordarea lor şi nu e voie să conteşti. Uitaţi-vă în ce ţări ajung aceste premii. Noi, ca ţară, nu facem propuneri pentru premiul Nobel. În orice societate, există o anumită relaţie cu o anumită parte a lumii. Aproape de fiecare dată sunt americani nominalizaţi pentru premiu, există un anume traseu pe care trebuie să îl urmezi şi pe care, probabil, noi nu l-am descoperit. Nu aş spune, totuşi, că e chiar o mafie. Nu suntem destul de cunoscuţi, încă nu am pus accent pe acest lucru. De când am intrat în Europa, ne vizitează oameni care sunt uimiţi de ceea ce găsesc aici. Noi nu ştim să ne vindem marfa, să ne facem reclamă. Din păcate, sunt foarte multe probleme pe care le vom simţi, poate, peste un deceniu. Probleme legate de educaţie şi mentalitate şi este o situaţie care nu se îmbunătăţeşte. La noi nu se face turism cultural. Noi avem un patrimoniu foarte frumos, dar ni-l stricăm pe zi ce trece. O să ajungem să nu mai avem pădure liberă, să nu mai avem rezervaţii. Este şi vina noastră, a intelectualilor. Din păcate, nu mai există idealul intelectualului, nu mai suntem propagatori ai culturii. În trecut, exista o dorinţă de a aduce cultura la “lumină”. Este absurd că, în anul 2009, în Cluj nu există o filarmonică. Trebuie să ne trezim până nu e prea târziu.
Augustin Stanciu
Silvia Boncuţiu
Rep.: În calitate de istoric, cum percepeţi evenimentele petrecute în ultima perioadă în Republica Moldova şi ce repercursiuni credeţi că vor avea asupra relaţiilor dintre ţara noastră şi ei?
Marius Porumb: Eu sunt un istoric de artă, dar mie mi se pare că Basarabia este una dintre provinciile româneşti care, din punct de vedere istoric, are imaginea cea mai răsăriteană. Este evident că influenţele slave sunt la îndemână, adică în Basarabia populaţia este majoritară românească. Basarabia a fost atâta vreme sub ocupaţie şi asta le-a influenţat mentalitatea.
Marius Porumb: Eu sunt un istoric de artă, dar mie mi se pare că Basarabia este una dintre provinciile româneşti care, din punct de vedere istoric, are imaginea cea mai răsăriteană. Este evident că influenţele slave sunt la îndemână, adică în Basarabia populaţia este majoritară românească. Basarabia a fost atâta vreme sub ocupaţie şi asta le-a influenţat mentalitatea.
Rep.: Consideraţi că, în condiţiile actuale, există posibilitatea unirii României cu Basarabia? Condiţiile globalizării, ale politicilor UE pot facilita acest lucru?
M.P.: O intrare a Basarabiei în Europa ar însemna foarte mult. Relaţiile ar fi altele, pentru că atunci graniţa devine mai formală decât în cazul de faţă. Putem spune că în Europa aproape nu există graniţe. Desigur că există legi specifice pentru fiecare ţară, dar asta este altceva. Ar fi nevoie de aşa ceva pentru că se circulă foarte mult între România şi Basarabia. Dacă va intra Basarabia în Europa, nu va mai exista tendinţa de a veni din Basarabia în România şi a rămâne aici. Condiţiile vor fi la fel, iar circulaţia va fi şi inversă. Cu toate acestea, cred mai cu seamă într-o circulaţie dintre Basarabia spre noi şi nu invers.
Rep.: Gazeta de Cluj a lansat o campanie legată de vechile simboluri ale Clujului, lăsate în paragină de către autorităţile locale. De ce credeţi că aceste monumente nu au intrat în vizorul autorităţilor locale în ultimii zece, chiar 20 de ani?
M.P.: Aş pune altfel întrebarea. De ce nu se schimbă stema Clujului? Poarta de cetate cu cele trei turnuri este stema Clujului. Din punct de vedere heraldic, nu poţi pune orice pe scutul acela. Desigur, Monumentul Memorandiştilor, prezent pe actuala stemă a Clujului, este frumos, are o anumita simplitate şi e interesant. Problema este că cei care fac steme astăzi nu ştiu că aceasta trebuie reprodusă în ştampilă, pusă în antet, adică folosită în diferite acte oficiale. Din această cauză, nu este bine să se folosească foarte multe simboluri într-o stemă. Semnele heraldice, în general, trebuie să fie foarte simple şi există nişte reguli. Pe de altă parte, monumentele au fost plimbate de-a lungul timpului. Obeliscul a fost, iniţial, în piaţa centrală. Monumentul Fecioarei, care este un stâlp al ciumei, a fost şi la Biserica Sfântul Mihail în sec XVIII. Monumentele, în general, în ultimii 16 ani au suferit îngrozitor. Toate monumentele din ţară suferă de boala aceasta. Există o mentalitate greşită la noi, de exemplu, dacă ai o casă monument istoric, statul trebuie să îţi îngrijească monumentul. Nu este chiar aşa. Statul te ajută, dar nu este firesc să se ocupe de tot.
Rep.: Sunteţi membru titular al Academiei Române. Ce înseamnă pentru dumneavoastră, pentru Institutul pe care îl conduceţi, faptul că aţi fost promovat în cel mai înalt for ştiinţific al României?
M.P.: Din punctul meu de vedere, este o mare satisfacţie, pentru că înseamnă titlul cel mai înalt care se poate obţine în România la nivel ştiinţific. Înseamnă o consacrare a activităţii mele. Eu am fost un om relativ modest, dar cu performanţe. Am avut câteva cărţi şi înainte de Revoluţie. Am fost unul dintre cei mai tineri academicieni şi cel mai tânăr din domeniul ştiinţelor umaniste. În momentul în care am intrat în Academie, aveam şapte cărţi publicate. În prezent, am 25 de cărţi, deci nu am stat degeaba în Academie. Am un Institut performant, toţi oamenii din Institut sunt doctori în ştiinţe. Institutul este recunoscut ca centru de excelenţă al Academiei Române. Institutul este viaţa mea.
Rep.: Care sunt principalele performanţe pe care le-a obţinut Institutul pe care îl conduceţi?
M.P.: Institutul participă la toate lucrările mari ale Academiei. Membrii Institutului au fost co-autori la Tratatul de Istorie a României, la Istoria Transilvaniei. Colaborăm cu alte Institute, atât din cadrul Academiei Române cât şi altele, cum ar fi Institutul Cultural Român. Performanţele sunt legate şi de cercetările pe care le facem pe teren. Ne-am angajat şi pentru a elibera certificate arheologice pentru autostradă. În anii 1993 – 1998, am făcut o inventariere a localităţilor săseşti. Pregătim acum o enciclopedie a artei medievale. Vor fi aproximativ zece volume. Mulţi dintre noi conduc lucrări de doctorat. Până în prezent, eu am coordonat peste 35 de lucrări de doctorat, oameni de foarte bună calitate.
Rep.: Aţi menţionat de lucrarea Istoria Transilvaniei. Care a fost contribuţia Institutului dumneavoastră la acea lucrare şi de ce credeţi că nu este mai promovată, asta în condiţiile în care respectiva lucrare este, poate, cea mai valoroasă de acest gen scrisă vreodată?
M.P.: La ora actuală, tirajele sunt mult mai mici decât în trecut. Înainte de 1990, exista “Biblioteca pentru toţi”, care publica aproape o sută de mii de exemplare pentru romanele celebre. Din cauza Internetului, tirajele sunt mult mai mici în prezent. O mie de exemplare este deja considerat un tiraj mare. Difuzarea este, de asemenea, problematică. Acum, din cauza tirajelor mici, nu mai pot ajunge cărţile în toate librăriile din ţară. Mai mult, pe piaţă au apărut tot felul de albume diletant scrise. Din punct de vedere ştiinţific, sunt foarte multe aiureli.
Rep.: Aţi vorbit de problemele de ordin logistic. Am putea crede că oamenii nu sunt interesaţi de Istoria Transilvaniei? În manualele şcolare sunt foarte puţine informaţii despre istoria Transilvaniei, respectiv a Clujului.
M.P.: Eu nu cred că există interes pentru acest domeniu. Însă, în manualele de istorie, nu se poate intra în detalii. Oamenii ar trebui, teoretic, să ştie unde să caute, dar publicul are prea puţin apetit faţă de istorie şi problemele culturale.
Rep.: Credeţi că şi autorităţile competente, autorităţile locale, poartă o parte din vină pentru slab mediatizarea istoriei judeţului Cluj?
M.P.: Instituţiile administrative, când fac albume, le fac numai pentru protocol. Ele nu sunt pe piaţă pentru publicul larg. Eu, în toate interviurile pe care le văd la telvizor, luate de diverse persoane din mass-media, sunt întrebate nişte persoane care nu sunt deloc competente. Întreabă nişte babe care se află întâmplător pe acolo. Pe de altă parte, din cauză că televiziunea română are şi TVR Cutural, niciun jurnal nu mai promovează evenimentele culturale.
Rep: Sunteţi un specialist în artă. Cum vedeţi arta clujeană, arta românească? Unde se situează Clujul şi România pe harta mondială a artei?
M.P.: Pe plan mondial, România se situează foarte sus, pentru că Brâncuşi este considerat părintele sculpturii moderne. Cel mai important ansamblu de sculptură al lui Brâncuşi este în România. E drept că un artist mare este întotdeauna revendicat de toată lumea, dar Brâncuşi este de origine română. Trăim într-o epocă în care nu mai există practic şcoală, în înţelesul în care era în secolele XIX şi XX. Atunci puteai identifica diverse curente, din secolul XIX, respectiv XX. Astăzi, artiştii sunt de o mare diversitate şi nu mai poţi identifica un artist în funcţie de şcoală. Românii au, nativ, o anumită structură de artişti, cum e arta populară, de exemplu. Cu toate acestea, astăzi este o poluare, în primul rând vizuală, în arta populară.
Rep.: Cât de mult credeţi că se pune accent pe valoarea artei româneşti?
M.P.: A început să crească valoarea, există şi licitaţii care contribuie la această valoare. A început să fie şi o piaţă de artă, sunt foarte bine cotate lucrurile care au legătură cu vestul din arta românească, cum e cazul lui Brâncuşi. Este ca şi în cazul monumentelor de pe lista patrimoniului mondial din România. Ele nu sunt confirmate de noi, ci de UNESCO. Noi facem proupuneri de dosare. Din 29.000 de monumente istorice, câte avem noi, 30 sunt pe lista patrimoniului mondial. Sunt nişte criterii care reprezintă cel mai bine o regiune, o ţară sau un popor şi atunci nu au fost alese cele care ne-am dori noi să fie alese. Judeţul Cluj nu are niciun monument care ar putea să fie propus pe lista patrimoniului mondial. Nici Sibiul nu este pe lista patrimoniului mondial. Din România, pe lista patrimoniului mondial se află cetăţile dacice, mănăstirile din nordul Moldovei, cu picturile exterioare. Din cele peste două mii de biserici de lemn care sunt în România, pe lista patrimoniului mondial sunt opt biserici din Maramureş. Sighişoara este aleasă pentru patrimonial mondial, deşi, după părerea mea, nu merită. Cu toate acestea, Germania a susţint-o în faţa reprezentanţilor UNESCO. Un grup de cetăţi săseşti sunt, de asemenea, pe lista patrimoniului mondial pentru că au o anumită unicitate. Hurezul, o mănăstire din Oltenia este, de asemenea, pe această listă şi cam atât. Totuşi, stăm bine la acest capitol. Toate monumentele au intrat pe lista patrimoniului mondial după 1990 şi nu se pot să intre mai mult de unu, două monumente pe an, nu se acceptă mai multe.
Rep.: În momentul de faţă, România nu are un premiu Nobel. Singurul premiu Nobel obţinut de un român, George Emil Palade, este revendicat de America. De ce ne confruntăm cu această situaţie? Nu avem şanse să obţinem un astfel de premiu? Este prea politizat evenimentul?
M.P.: Nici nu o să avem premii Nobel. Se întâmplă şi greşeli în acordarea lor şi nu e voie să conteşti. Uitaţi-vă în ce ţări ajung aceste premii. Noi, ca ţară, nu facem propuneri pentru premiul Nobel. În orice societate, există o anumită relaţie cu o anumită parte a lumii. Aproape de fiecare dată sunt americani nominalizaţi pentru premiu, există un anume traseu pe care trebuie să îl urmezi şi pe care, probabil, noi nu l-am descoperit. Nu aş spune, totuşi, că e chiar o mafie. Nu suntem destul de cunoscuţi, încă nu am pus accent pe acest lucru. De când am intrat în Europa, ne vizitează oameni care sunt uimiţi de ceea ce găsesc aici. Noi nu ştim să ne vindem marfa, să ne facem reclamă. Din păcate, sunt foarte multe probleme pe care le vom simţi, poate, peste un deceniu. Probleme legate de educaţie şi mentalitate şi este o situaţie care nu se îmbunătăţeşte. La noi nu se face turism cultural. Noi avem un patrimoniu foarte frumos, dar ni-l stricăm pe zi ce trece. O să ajungem să nu mai avem pădure liberă, să nu mai avem rezervaţii. Este şi vina noastră, a intelectualilor. Din păcate, nu mai există idealul intelectualului, nu mai suntem propagatori ai culturii. În trecut, exista o dorinţă de a aduce cultura la “lumină”. Este absurd că, în anul 2009, în Cluj nu există o filarmonică. Trebuie să ne trezim până nu e prea târziu.
Augustin Stanciu
Silvia Boncuţiu
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- Perchezitii DNA la doua judecatoare ICCJ publicat în data de 07-10-2011
- Mircea Sandu, audiat la DNA publicat în data de 05-10-2011
- Miron Mitrea, audiat la DNA publicat în data de 06-10-2011
- Banii PSD: trafic de arme publicat în data de 05-02-2011
- Harta jafului Codec publicat în data de 01-11-2008
Articol vizualizat de 1100 ori
Înapoi
Reportaje video
VEZI protestele de la Cluj-Napoca
Violentele de la Bucuresti
Trei barbati cu muschi
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Cluj
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii